La ora la care scriu acest text, o tânără de 21 de ani din județul Argeș a fost băgată în spital de tatăl ei, împotriva căruia avea un ordin de protecție provizoriu, emis de Poliție.
Aproape că nu trece o zi fără să nu aflăm despre un nou caz de violență domestică: în 2020, Poliția a înregistrat 26.809 de loviri și alte violențe în familie. 22.864 de fapte au fost comise la domiciliu.
91 la sută dintre agresori sunt bărbați, iar 80 la sută dintre victime sunt femei și fete. Datele seci au fost transmise de Inspectoratul General al Poliției Române (IGPR) Asociației Filia.
Dincolo de aceste cifre, poveștile femeilor care și-au înfruntat agresorii arată greutățile prin care trec victimele pentru a primi un ordin de protecție și, câteodată, lipsa de cooperare a autorităților, dar și cum un ordin de protecție le poate schimba definitiv viața.
O carte de practică judiciară semnată de avocatele Giulia Crișan și Carmen Nemeș, de la Asociația Anais, pe tema violenței domestice, înglobează aceste povești.
Vom reda, în continuare, câteva dintre ele.
12 ordine de protecție, toate încălcate, timp de 7 ani
Între 2013 și 2020, o femeie din București a avut 12 ordine de protecție emise de instanță. Pe toate le-a încălcat fostul ei soț. Și fiul lor, cât a fost minor, a fost protejat de ordinele de protecție.
Pentru fostul soț, ordinele de protecție n-au însemnat nimic. Le-a încălcat pe toate, femeia depunând zeci de plângeri penale. De câte ori a prins-o fostul soț, a bătut-o, ajungând internată în spital cu coastele rupte. Femeia a trăit în teroare până anul trecut, fiind convinsă că fostul ei soț o va omorî.
„Au fost șapte ani de calvar, în care o femeie divorțată, fără nicio obligație față de fostul soț, nu mergea neînsoțită pe stradă, pleca la ora 05.00 la locul de muncă pentru a nu se întâlni cu agresorul, chiar și angajatorul îi schimba punctul de lucru ca să îi piardă agresorul urma, dar nu poți să trăiești în 2019 cu o hotărâre judecătorească în buzunar și tu nu ai libertatea de a merge singură pe stradă; de asta noi vorbim despre brățările electronice, pentru că Poliția mereu spunea nu are dovadă că a încălcat ordinul, până când fiul nu a început să îl filmeze ca să le arate polițiștilor.
Avocata Giulia Crișan militează pentru specializarea magistraților pe cazurile de violență domestică.
Am obținut inclusiv interdicția pentru agresor de a veni pe teritoriul municipiului București și, cu toate astea, nu îl prindeau. A trebuit să producem noi probe ca el să fie arestat, ceea ce mi se pare inadmisibil.
În 2017, am reluat cazul eu personal: plângeri penale, sesizări împotriva organelor de poliție care nu luau măsuri, expunerea cazului ei în toate întâlnirile pe care le aveam. Consider că e un caz care trebuie să rămână singular.
În 2019, a fost prima arestare după încălcarea ordinului, am formulat numeroase plângeri și le-am urmărit. De multe ori, aceste plângeri rămân într-un sertar și, nu știu prin ce artificii, de multe ori victimele renunță la plângeri, câteodată conștient, câteodată fără să știe ce au semnat“, a explicat avocata Giulia Crișan, care s-a ocupat de acest caz, într-un interviu pentru Newsweek România.
Abia în 2019, procurorii au întocmit rechizitorii și l-au trimis în judecată pe bărbat, pentru lovire, amenințare, încălcarea ordinului de protecție.
În iulie 2020, Judecătoria Sectorului 1 l-a condamnat pe bărbat la un an și două luni de închisoare. Parchetul l-a trimis în judecată în alte două dosare pentru amenințare și încălcarea hotărârilor judecătorești.
Fetiță abuzată de tată, mama reușește să obțină ordinul de protecție abia la apel
În 2018, o femeie din București cere emiterea unui ordin de protecție împotriva fostului soț, de care divorțase încă din 2013, din cauza violenței fizice și psihice, și ca acesta să fie obligat să urmeze consiliere psihologică.
Cei doi aveau o fiică de nouă ani la momentul procesului. Deși fiica era în custodia mamei, tatăl o lua acasă la el când dorea și fără să o anunțe pe mamă.
Femeia a observat că fostul soț o supunea pe copilă la violențe fizice și psihice, iar, după evaluarea Protecției Copilului, a reieșit că fetița fusese abuzată emoțional de tatăl ei.
Între altele, tatăl o fotografiase pe fetiță nud. Judecătoria Sectorului 6 emite un prim ordin de protecție împotriva tatălui, pe care acesta l-a încălcat, fiind și reținut pentru 24 de ore.
Cu toate acestea, instanța îi respinge femeii emiterea unui nou ordin de protecție, motivând că bărbatul avusese deja un ordin de protecție emis anterior.
Femeia a contestat decizia Judecătoriei, iar Tribunalul București i-a admis cererea: a arătat că fostul soț exercită o violență psihică asupra ei.
„Este revoltător că instanța de fond nu a luat nici o măsură de protecție a victimei în situația în care pârâtul a recunoscut că el este autorul mesajelor (jignitoare și obscene), dovadă că și în prezent acesta exercită aceeași formă de intimidare și denigrare a apelantei reclamante (...)
Instanța de fond nu ia în calcul nici consemnările din raportul DGASPC în care psihologul arată că pârâtul a afirmat în fața sa «o omor chiar dacă fac pușcărie, o omor, măcar fata mea nu va fi crescută de o prostituată», «vă rog ajutați-mă să nu ajung la pușcărie că eu o omor».
Femeia a primit un ordin de protecție pentru sine și fiica sa pentru șase luni, iar fostul soț a fost obligat la trei luni de consiliere. El a fost condamnat și la trei luni de închisoare, pentru nerespectarea hotărârilor judecătorești, se arată în lucrarea celor două avocate de la
Asociația Anais.
O femeie din Iran scapă de o crimă de onoare cu un ordin de protecție
În februarie 2020, o femeie din Iran reușește să obțină statutul de refugiat, după ce instanța admite emiterea unui ordin de protecție împotriva fostului soț, care, pentru adulter, ar fi încercat să comită o crimă din onoare.
Femeia și soțul ei, iranieni, au ajuns în România ilegal, în 2018, fiind cazați la Centrul pentru Solicitanți de Azil Timișoara.
Acolo, au stat în aceeași cameră cu mai multe persoane, între care și un bărbat de care femeia s-a îndrăgostit și cu care a plecat din centru.
Soțul, furios, a amenințat-o pe femeie de mai multe ori, de față cu martori, că o va omorî și îi va omorî familia. Femeia se și angajase în România, reușind să lucreze timp de doi ani, a renunțat atunci când fostul soț a apărut la locul ei de muncă cu un cuțit.
Judecătoria Timișoara a emis ordinul de protecție. Ulterior, atât femeii, cât și fostului soț le-au fost respinse cererile de azil.
Bărbatul a fost repatriat în Iran, însă ea a depus o nouă cerere de azil, obținând statutul de refugiat în România, după ce a arătat care este situația femeilor în Iran, lipsa protecției pentru victimele violenței domestice, imposibilitatea de a-i fi acordat divorțul fără acordul soțului și riscul de a cădea victimă unei crime de onoare.
Un bărbat obsedat de fosta soție o urmărește, acuzând-o de orgii și pornografie infantilă
În 2019, o femeie din București cere instanței emiterea unui ordin de protecție împotriva fostului soț, cu care avea un copil.
Bărbatul îi trimitea sute de mesaje în fiecare zi, în care o insulta, i-a adăugat pe Facebook colegii de muncă, denigrând-o în fața lor. El o mai amenința că va publica imagini compromițătoare cu ea, fie că îi va face plângeri penale pentru „orgii sexuale în casa lui“ și pentru „pornografie infantilă“.
Femeia a caracterizat aceste amenințări ca fiind „aberații“. În fața instanței, bărbatul și-a susținut cauza, învinovățind-o pe femeie că l-a înșelat, lucru pe care nu l-a putut dovedi cu probe. Femeia a obținut un ordin de protecție pentru șase luni, instanța obligându-l pe bărbat să facă terapie și să nu o mai contacteze.
Cu toate acestea, bărbatul a continuat să o urmărească pe femeie când ducea copilul la școală sau când se ducea spre muncă, spunând că sunt întâlniri întâmplătoare și chiar i-a spus copilului că mamei lui nu-i mai pasă de el și că are o relație cu nașul lor.
Femeia a cerut ajutorul Protecției Copilului, pentru a-i oferi consiliere copilului ei.
O fată vrea ordin de protecție împotriva mamei ei. Instanța refuză
În 2018, o fată cere instanței să emită un ordin de protecție împotriva mamei ei. După divorțul părinților, fiica a cerut să rămână cu tatăl ei, pentru că mama ei își dorea să trăiască la țară, unde avea grijă de animale și cultiva zarzavaturi.
În oraș, mama era vecină de apartament cu fiica și fostul soț. Fiica a spus, în fața instanței, că a încercat să își ignore complet mama, dar consideră că aceasta a devenit obsedată de situația ei, căutând-o, urmărind-o, sunând-o și încercând să o întâlnească atunci când aceasta se ducea sau se întorcea de la școală.
Într-o zi, mama și-a pierdut cumpătul când fata a refuzat să stea de vorbă cu ea și, încercând să se întoarcă în casă, a luat-o de păr și a târât-o spre autobuz, ca să meargă la școală.
A intervenit o vecină, iar fiica și-a chemat tatăl, cu care a mers la poliție, unde a depus plângere împotriva mamei.
Instanța a refuzat să emită ordin de protecție împotriva mamei, menționând că „reclamanta este și a fost puternic influențată de tatăl ei cu privire la imaginea pe care ar trebui să o aibă despre mama sa și rolul acesteia în viața ei.
Aceasta este poate și cauza pentru care minora nu concepe să aibă nevoie de mama sa, indiferent în ce plan, interzicându-i accesul la tot ce o privește, excluzând-o din viața sa și respingând-o agresiv.
În contextul conduitei și al sentimentelor pe care minora nu le neagă, este de înțeles atitudinea disperată a mamei de a o surprinde pe stradă măcar câteva minute, pentru a o vedea și chiar pentru a o brusca (dacă astfel de gesturi ar putea fi dovedite) pentru a o determina să-i acorde un moment de atenție (...) instanța reține că nu există dovezi în susținerea celor reclamate“, conform lucrării de practică judiciară „Violența domestică“.
Violența domestică a crescut în pandemie. Cu 8% mai multe ordine emise în 10 luni
Opt la sută dintre femeile care au răspuns unui chestionar despre problemele cu care s-au confruntat în pandemie au declarat că nu se simt în siguranță acasă de la debutul stării de urgență, continuată cu starea de alertă, conform unei cercetări publicate în ianuarie 2021 de către Asociația Filia.
„În starea de urgență, victimele nu au avut acces la instituții, nu s-a întâmplat nimic la nivel legislativ pentru protejarea victimelor violenței domestice; dacă am avut state în care victimele mergeau la farmacie și ele spuneau un cod și, astfel, erau identificate ca victime și să li se oferea ajutor, în România nu s-a întâmplat acest lucru.
Au fost multe cazuri în care victimele nu aveau acces la mijloacele de comunicare, li se lua telefonul de către agresor, au fost multe situații în care pe noi, ca asociație, ne-au contactat copiii victimelor aflați în alte țări, ei ne comunicau situația și ne cereau sfatul.
8% dintre femei au spus că nu se simt în siguranță acasă, de la debutul pandemiei - Foto: INQUAM PHOTOS/ George Călin
Au fost foarte multe cazuri în care victimele nu au putut apela la Poliție, temându-se că Poliția avea alte priorități în perioada stării de urgență.
Au fost foarte multe situații în care victimele erau amenințate de agresori că, dacă vor cere ajutorul Poliției, le vor reclama pentru încălcarea ordonanței militare și se vor alege cu dosar penal, pentru că în acea declarație nu exista opțiunea că mergi la Poliție să depui o plângere“, explică, pentru Newsweek România, avocata Giulia Crișan, în legătură cu cazurile pe care le-a avut Asociația Anais în perioada stării de urgență.
Anais a avut, în București, singurul centru pentru victimele violenței domestice deschis non-stop, care s-a închis când fosta primăriță PSD Gabriela Firea i-a tăiat finanțarea.
„A fost o perioadă dificilă din punct de vedere al semnalării cazurilor de violență domestică și al solicitării de ajutor de către victime“, continuă avocata.
De altfel, Poliția Română anunța, în noiembrie 2020, că, în primele 10 luni ale anului, polițiștii au emis cu 8,2 la sută mai multe ordine de protecție provizorii decât în perioada similară a lui 2019.
Ordinele de protecție provizorii (cu o valabilitate de cinci zile) sunt emise pe loc de polițiști, dacă viața victimei este în pericol.
În total, în anul 2020, polițiștii au emis 8.393 de ordine de protecție provizorii și au fost încălcate 479.
30% dintre ordinele de protecție, încălcate
În ceea ce privește ordinele de protecție emise de instanță, numărul lor a ajuns la 8.210, 30 la sută dintre acestea fiind încălcate de agresori, conform datelor IGPR, citate de Filia.
Această treime din ordine încălcate apare constant în statisticile anuale privind violența domestică. Anul trecut, pedeapsa pentru încălcarea ordinului de protecție a crescut până la cinci ani de închisoare, față de un an, cât era anterior.
Cu toate acestea, ordinele continuă să fie încălcate, iar, periodic, o femeie cu ordin de protecție este omorâtă. În 2020, 72 de oameni au murit din cauza violenței în familie, iar, din aceste victime, 42 sunt fete și femei.
În spatele ușilor închise
de COVID-19, aproape
27.000 de persoane
au fost victimele
violenței domestice
De ce sunt așa de multe încălcări ale ordinelor de protecție? Avocata Giulia Crișan, cu o experiență de peste 20 de ani în protecția victimelor violenței domestice, arată că „agresorul – dacă este vorba despre prima abatere - nu conștientizează gravitatea faptelor lui și nici nu i se aduce la cunoștință că încălcarea poate conduce la o pedeapsa cu închisoarea de până la cinci ani.
Evident că introducerea unor sisteme de monitorizare electronică va diminua radical încălcările de ordin, pentru că, atunci când dispozitivul agresorului se apropie de dispozitivul victimei, semnalul se transmite direct către Poliție, iar polițistul are posibilitatea să contacteze agresorul, îi cere să se îndepărteze, iar victima este avertizată că agresorul e în apropiere și trebuie să caute un loc unde să se izoleze“.
Acum, însă, au loc situații de tipul: „agresorul are interdicția de a se apropia de victimă la mai putin de 20 de metri, victima este pe un trotuar, agresorul pe celălalt. Și ce face agresorul?
Proferează toate injuriile și amenințările posibile și imposibile, mai aruncă și cu o piatră înspre victimă, nu cu intenția de a o răni, ci de a o speria.
Victima pune mâna pe telefon, să sune la 112; până sună, până răspund, agresorul a dispărut, iar martorii nu vor depune mărturie. Nu toate victimele au tăria de caracter ca, sub imperiul fricii, să scoată telefonul și să-l filmeze pe agresor și atunci, ce avem?
O plângere pentru încălcarea unui ordin de protecție nedovedită. Care se va clasa. Cam aici suntem“, arată Giulia Crișan.
Pentru ca victimele să fie mai bine protejate, avocata consideră că este nevoie, pe lângă introducerea brățărilor electronice, și de continua specializare a profesioniștilor care lucrează cu victimele violenței domestice, pentru că „nu poți să analizezi un caz de violență domestică similar cu o acțiune în anulare a unui contract de vânzare – cumpărare“ și pentru a nu mai întâlni situații în care procurorii solicită polițiștilor să aducă victima la audieri, confundând legea pentru combaterea violenței domestice cu Codul de procedură penală.
„Nu există voință politică“
De mai bine de 10 ani, aleșii au adus în dezbatere proiecte privind introducerea brățărilor electronice, însă toate au eșuat. În vara lui 2019, un proiect al Ministerului de Interne, bine primit de societatea civilă, a rămas blocat într-un sertar din minister, iar, în decembrie 2019, ex-ministrul de Interne Marcel Vela (PNL), actualul premier liberal Florin Cîțu, Cătălin Predoiu (PNL), Florina Presadă (ex-USR) și Alina Gorghiu (PNL) au depus încă un proiect, care s-a împotmolit în 2020 în Camera Deputaților.
O întreb pe Giulia Crișan de ce crede că niciunul din proiectele de monitorizare electronică a agresorilor nu a fost implementat.
„Din același considerent pentru care, în perioada stării de urgență, nimeni nu s-a preocupat de soarta victimelor și nicio ordonanță nu a vizat situația lor.
Autoritățile vor interveni - în speță, Poliția - când vor avea un cadru legislativ. Cadrul legislativ îl creează Parlamentul României.
A trecut de Senat (cel mai recent proiect legislativ, n.r.), a intrat în Camera Deputaților, s-a împotmolit. Acum, s-a schimbat Legislativul, are alte priorități până la brățările electronice.
Probabil că va trebui să mai moară multe femei până când noi vom implementa acest sistem. De ce Republica Moldova l-a implementat înaintea noastră?
Mă gândesc că resursele lor financiare sunt mai reduse decât ale noastre. Pentru că au avut voință politică. La nivelul politicului, victima violenței domestice nu contează“, conchide avocata.
