Sunt cuvintele lui Christopher Hilton, autor al unei serii de cărţi biografice dedicate celui care, pentru milioane de oameni, este definiţia talentului, a măreţiei şi a unor zile romantice ale motorsportului
1 mai 1994 este ziua care a schimbat faţa Formulei 1. Moartea geniului Marelui Circ a marcat o generaţie de fani şi de piloţi. Tragedia din urmă cu 25 de ani a schimbat regulile şi a determinat forurile mondiale să înceapă o luptă acerbă pentru securitate.
Măsurile luate ca urmare a weekendului de la Imola, unul în care şi-au pierdut viaţa doi piloţi - austriacul Roland Ratzenberger, victimă în calificări, apoi brazilianul Ayrton Senna - au făcut posibil ca de exemplu, Felipe Massa - după accidentul din Ungaria, din 2009, sau Fernando Alonso, după ce a decolat cu monopostul după start, la Spa, anul trecut, trecând în zbor peste capul lui Charles Leclerc, să scape cu viaţă.
Pentru Jules Bianchi, la Suzuka, în 2014, măsurile nu au fost de ajuns, francezul fiind, după Imola 1994, singurul pilot care şi-a mai pierdut viaţa în urma unui accident suferit într-un weekend de Grand Prix al F1.
Pentru această faţă a Formulei 1 s-a plătit cu viaţa unuia dintre cei mai iubiţi piloţi.
Triplu campion mondial, Ayrton Senna a ieşit din scenă în cursa a treia a sezonului 1994, în turul al şaptelea, înainte de a avea şansa de a purta, pentru istorie, ceea ce mulţi speculează că ar fi trebuit să fie o rivalitate seducătoare cu Michael Schumacher (germanul a devenit cel mai titrat campion al F1, cu şapte coroane, cucerind un prim titlu mondial chiar la finele lui 1994). Citește mia mult pe Prosport.ro