Marele Constantin Dinu „Capone" a murit la 77 de ani, în ultimii ani fiind măcinat necruțător de boala Alzheimer.
A fost îngrijit zi și noapte, până în ultima clipă, de soția sa Constanța.
A câștigat Cupa Campionilor Europeni și a învins Franța de cinci ori
În anii 70, Constantin Dinu „Capone” era respectat și temut de cei mai mari jucători internaționali ai acelor vremuri. Era un pilier puternic, de neclintit, dar avea și o inteligență deosebită în joc și îi mobiliza pe coechipieri.
A câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1964, iar cu echipa națională a devenit campion FIRA de cinci ori, având cinci victorii asupra Franței. A jucat și în celebra partidă România – Noua Zeelandă din 1981 , scor 6 -14, în care Stejarilor li s-au anulat două încercări. În România, a jucat la Grivița și Petroșani.
După încheierea carierei de sportiv în România, soții Dinu au plecat în Franța, unde au locuit până în 2017 când au hotărât să se întoarcă definitiv în România, în Chitila, acolo unde se născuse „Capone”.
Cariera unui sportiv de talie mondială
Dinu Constantin (Capone) s-a născut în 29 aprilie 1945, în localitatea Chitila, lângă București. A fost de profesie inginer minier, absolvent al Institutului de Mine Petroșani (promoția 1973).
La început, în 1959, elev fiind la Liceul „Sf. Sava”, a jucat handbal şi a participat la concursuri de haltere. A început să practice rugby-ul în 1960, la juniorii Locomotivei Grivița Roșie, avându-i antrenori pe Constantin Cocor şi Ilie Milea. S-a specializat pe postul de pilier (trăgător).
În 1962 a fost promovat în echipa de seniori a aceluiaşi club, unde a jucat timp de 7 ani, până în 1968, fiind instruit de Dumitru Manoileanu, Viorel Moraru şi Radu Demian. Cu gruparea din Parcul Copilului a câștigat 2 titluri de campion al Româniai (1966, 1967) şi, în 1964, Cupa Campionilor Europeni.
În perioada 1969-1973, activează la echipa Ştiinţa Petroşani, unde este antrenat de Theodor Rădulescu şi Dumitru Manoileanu, pentru ca în 1973 să revină la Griviţa, unde va mai juca până în 1983.
Din 1983, timp de un an, activează în Italia, ca antrenor-jucător la echipa de Divizie B Reggio-Calabria. Pleacă apoi în Franţa, unde tot în postura de antrenor-jucător este legitimat la Cholét (1984-1987) şi Snuc (1987-1990).
În 1990, se retrage din activitatea competițională după 30 de ani de prezenţă pe terenurile de rugby ca jucător. Totodată, la Nantes deţine şi funcţia de antrenor regional. Între 1990- 1996, activează ca antrenor la echipa AS Police Paris (ASPP). A participat la multe cursuri de perfecţionare, printre care şi cele de la Bordeaux, Nantes, Paris.
A făcut parte din echipa naţională de juniori între 1962 și 1965, disputând 10 meciuri internaționale, şi din cea de seniori din 1965 până în 1983, bifând 69 meciuri test și 31 meciuri amicale.
Cu România a jucat de 17 ori împotriva Franţei, realizând 5 victorii.
În Cupa FIRA (Campionatul European de rugby), a ocupat locul 1 în edițiile 1968/1969, 1974/1975, 1976/1977, 1980/1981 și 1982/1983.
În topul mondial publicat de cotidianul francez „l.Equipe”, în noiembrie 1997, Constantin Dinu a figurat pe locul 13 cu 70 de selecţii în echipa naţională, după ce ocupase primul loc în perioada 1983-1988.
I s-au decernat titlurile de „Maestru al Sportului” (1967) și „Maestru Emerit al Sportului” (1970).
