Sportivul care joacă baschet la Steaua și rugby la Dinamo

Petrică era, de mic, cu un cap mai înalt decât ceilalți copii de vârsta lui. Cum îi este și numele, se remarca prin forța lui de urs. Așa l-am cunoscut eu la copiii Griviței, când avea vreo 9 ani. Jucasem pe vremuri cu tatăl său în aceeași echipă, un linia I puternic, fost practicant de judo. „Taxiul meu“, cum îl alintă Petrică, pentru că a fost mereu lângă el și l-a dus peste tot de când a început să meargă: la rugby, la înot, la baschet, la box, la atletism, la jiu-jitsu și chiar la pian.

Petre are acum, la 16 ani, 1,85 m înălțime, 98 de kilograme și, cu acest gabarit, face față atât cerințelor de la rugby, cât și celor de la baschet. Sunt totuși două sporturi complet diferite din punct de vedere al regimului de efort, dar și al calităților fizice necesare.

La 6 ani, Petre a fost adus de tatăl lui pe terenul Parcul Copilului, iar primul lui antrenor a fost Florian Beșliu de la RC Grivița.

„Mi-a pus balonul în brațe, apoi am făcut câteva exerciții cu balonul și mi-a spus că așa a făcut și el la primul antrenament. Mi s-a părut foarte interesant“, își amintește Petre.

La scurt timp a venit și primul meci, la categoria U8. Râde: „Atunci am vrut să dau eseu în terenul meu. Așa că am alergat în sens invers pentru că nu aveam adversari în față și nu venea nimeni după mine“. La opt ani, a participat la primul turneu în străinătate. „Am luat mingea pe cont propriu, am marcat un eseu și așa mi-am dat seama că nu e așa de greu, am căpătat încredere“.

În plină acțiune la baschet, cu echipa Steaua

În 2013, la 9 ani, fusese selecționat în lotul Bucureștiului de U12, cu care a participat la turneul de la Citta di Vitterbo, în Italia. Era totuși un copil, chiar dacă nu prea avea adversari de talia lui. „Am plecat atunci cu autocarul. Abia plecasem și am băgat capul după perdea și am început să plâng după mama. În Italia, am sunat-o zilnic. Îmi aduc aminte cu plăcere de perioada aceasta“, își amintește Petre.

În paralel, mama, profesoară de fizică, l-a dus și la baschet, la Școala nr. 179 din Bucureștii Noi, acolo unde practica acest sport ca pe-o joacă.

„În clasa a IV-a , prietenul meu cel mai bun mi-a zis că pleacă la Târgu Mureș la turenul final de baby baschet, categoria U10. Acasă, i-am povestit lui tata. El m-a întrebat dacă vreau să merg și eu am zis că nu m-ar deranja. Am fost la două antrenamente, au văzut că eram înalt, mă descurcam și cu mingea și m-au luat la turneul final. Am luat locul 5, iar ca urmare a jocurilor bune am mers și cu copiii mai mari de la categoria U12“, spune sportivul. Cariera lui sportivă avea să meargă înainte, cu rezultate foarte bune în ambele sporturi, dar și la școală.

Drumul spre Dinamo și Steaua

Până în 2015, a jucat rugby la RC Grivița, apoi, până în 2018 a fost la Șoimii București, iar de anul trecut joacă pentru Dinamo. Tot anul trecut, echipa de baschet ACS Agronomia a fuzionat cu Steaua București. Înainte, jucase la ACS 4 Sports.La ambele sporturi a obținut o mulțime de titluri și medalii.

În 2015, a câștigat cu selecționata Bucureștiului turneul de la Citta di Vitterbo, în Italia. Tot atunci a primit și titlul de cel mai bun jucător al competiției.

În 2017, Petre era singurul român care participa la campusul de vară al echipei engleze „Saracens“ – dublă campioană a Europei, apoi, în țară, la trialul de la Baia Mare era selecționat în lotul național la U14. La scurt timp, Petre câștiga finala mică a Turneului Capitalelor de la Paris, jucând chiar în echipa Parisului.

În același timp, apăreau și rezultatele de la baschet. În anii 2014, 2015 și 2016 a fost selectat în primii 10 jucători din țară și a participat la stagii de pregătire cu antrenori americani.În sezonul 2015-2016 obținea trofeul de cel mai bun recuperator al campionatului național de baschet, categoria U13.

În 2017 era selecționat în lotul național de baschet după un trial care a avut loc la Sighet. 2018 este un an pe care ar vrea să-l uite. La primul meci de rugby din campionat avea să se accidenteze la un genunchi. Au urmat două operații și șase luni de refacere, dar acum a revenit parcă mai pregătit. Cu Dinamo se luptă pentru primul loc la rugby, iar cu Steaua se bate la un loc pe podium la baschet.

Programul de antrenament

Un sportiv de performanță are oricum un program încărcat și dacă practică o singură disciplină. O săptămână normală pentru Petre arată cam așa:

De luni până vineri, școală până la ora 14.00

Luni, școală, antrenament TRX, antrenament baschet

Marți, școală, antrenament rugby 18.30 – 20.00, antrenament baschet 21.30 – 23.30

Miercuri, școală, antrenament TRX, antrenament baschet

Joi, școală, antrenament rugby 18.30 – 20.00, antrenament baschet 21.30 – 23.30

Vineri, școală, antrenament rugby 18.30 – 20.00, antrenament baschet 21.30 – 23.30

Sămbăta/Duminică – meciuri rugby și baschet la categoriile U16, U17

L-am întrebat ce face în timpul liber. Am primit răspunsul standard pentru sportivii de performanță: „Mă odihnesc. Apoi, de câte ori pot, mă întâlnesc cu prietenii“.

Printre primii și la școală

Cu tot programul sportiv aglomerat, își face timp și pentru școală. Petre este acum în clasa a IX-a la Colegiul I.L. Caragiale din București și a încheiat primul semestru cu media generală 9,05.

Vorbește fluent engleză știe să cânte bine si la pian, instrument pe care l-a studiat de la 6 la 12 ani.

Fază de atac într-un meci de campionat

Vara, când intră în pauză cu competițiile de rugby și baschet, merge la box și la atletism. A făcut box la Steaua, Dinamo și Rapid, dar numai ca antrenament complementar, pentru că nu a boxat niciodată într-o competiție. Iarna îi place să schieze sau să patineze.

Își dorește să devină avocat, dar vrea să se specializeze în străinătate. Înainte de a se accidenta era în discuții cu un colegiu din Scoția. Acum ar vrea ca de anul viitor să-și continue studiile în Anglia, dacă se poate.

Experiențele „Saracens“ și „Paris“

Stadiul de pregătire de la Saracens și-a pus amprenta pe pregătirea lui Petre. Acolo a predominat pregătirea tehnică și l-a impresionat modul de predare a antrenamentului.

„Ceilalți sportivi erau toți francezi, aveau un nivel de pregătire foarte înalt și ei nu jucau neapărat la echipele de primă mână din campionatul lor. Jucam foarte mult pe atins și nu pe placaje pentru că se urmărea creerea de spații și nu contactul“.

O altă experiență de neuitat a fost meciul jucat cu echipa Parisului în 2017, la Turneul Capitalelor de rugby în 7 pentru juniori. A jucat chiar în finala mică împotriva echipei din Glasgow, a dat o pasă de eseu și echipa a ieșit pe locul trei. Toți coechipierii erau mai mari cu un an decât el, dar acest lucru nu s-a simțit pe teren.

„Tot turneul a fost foarte frumos. A fost o atmosferă foarte destinsă, am fost mereu cu toții cu zâmbetul pe buze. A fost și o plimbare pe Sena cu vaporașul cu toți sportivii care au participat la turneu. Au fost și câțiva jucători din prima divizie din Franța, a fost un turneu deosebit“, spune Petre.

Între Dinamo și Steaua

L-am întrebat cu ce echipă de fotbal ține și cum i se pare acum rivalitatea dintre cele două cluburi.

„Când eram mic, țineam cu Dinamo, apoi am început să țin cu Steaua la fotbal. Acum, de când joc pentru ambele cluburi, nu mi se mai pare așa important să ții neapărat cu o echipă“, crede Petre.

Petre a fost singurul junior român care a participat la un stagiu de pregătire organizat de celebra echipă engleză Saracens

De curând, echipa de U16 a clubului Dinamo, în care joacă Petre, a învins Steaua la rugby, într-un meci pe muchie de cuțit.

La scurt timp, Petre urmărea din tribună derby-ul seniorilor Dinamo – Steaua la baschet. Șeful secției de baschet de la Steaua, Dragoș Mircea Barbu l-a văzut și l-a întrebat în glumă: „Ce-ai făcut? Ne-ai bătut în weekend la rugby?“.

La baschet nu joacă împotriva celor de la Dinamo pentru că acolo sunt alte ierarhii. Acolo se luptă cu Clujul și cu Știința și speră să obțină un loc pe podium la sfârșitul campionatului.

Petre este jucător de bază în echipa de baschet a clubului Steaua

Pe lângă meciurile disputate în străinătate, își aduce aminte de câteva faze, la baschet, când a marcat în ultima secundă și echipa lui a câștigat meciul. Într-un alt meci a marcat 60 din cele 81 de puncte ale echipei sale, după ce la pauză erau conduși cu o diferență de 15 puncte.

Au fost și weekend-uri în care a jucat pentru ambele echipe în zile consecutive.