Cine era primul boxer român care a luptat într-un concurs internațional? În România acest sport a fost, pentru multe decenii, doar un prilej de demonstrații ce se făceau prin circuri sau localuri. Treptat, a început să fie luat mai în serios, astfel că a venit și ziua în care un compatriot a participat la prima competiție internațională.
Cine era primul boxer român care a luptat într-un concurs internațional? A fost arhitect-șef la Cluj
Când ne gândim la pugiliștii din țara noastră ne vin în minte nume precum cele ale lui Nicolae Linca, primul și singurul campion olimpic român la box , Aurel Toma, campion european la profesioniști, frații Cuțov, Francisc Vaștag, frații Simion, Mihai Leu, primul campion mondial român la profesioniști, Lucian Bute, Leonard Doroftei sau Adrian Diaconu.
Dar drumul lor a fost deschis de un boxer uitat astăzi, a cărui viață a fost legată mai mult de arhitectură.
Citește și: Destinul crunt al lui „Goliat de România”. Ajunge circar, apoi star în box. Moare în condiții bizare
Boxul se desfăşura, în România, până la intrarea țării noastre în Primul Război Mondial, în 1916, sub formă de demonstraţii sau meciuri în circuri şi restaurante.
Potrivit „Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România” (vol. I, Bucureşti 2002), în anul 1912, campionul mondial al greilor de la acea vreme, legendarul Jack Johnson, în trecere prin România, a făcut o demonstraţie la Circul „Sidoli”, de antrenament şi de box, cu unul dintre primii noştri boxeri, Jean Terzieff-Popovici, care a fost învins prin KO.
Alți câțiva pugiliști români au continuat să facă doar demonstrații de box, precum Preotescu și Pascu, dar fără a participa la vreo competiție internațională.
În aceeași perioadă, de cealaltă parte a Carpaților, în Transilvania ce încă făcea parte din Imperiul Austro-Ungar, au început să se organizeze diferite competiții sportive,
Astfel, în prima jumătate a anului 1914, altfel spus în lunile care au rămas până la izbucnirea Primului Război Mondial, în 1 august 1914, societăţile sportive româneşti din Ungaria au putut organiza concursuri.
Cea mai importantă a fost cea de la Orăştie, ţinută la finele lunii mai 1914. Ziarul „Gazeta Transilvaniei” din 9 mai 1914, scria despre obiectivul întrecerii sportive din Orăștie „acest prim concurs român, la care se vor aranja întreceri de scrimă, atletism, gimnastică şi footbal, cu scop ca din aceste ciocniri tinerimea română să se aleagă cu forţe, pe cari să le mobilizeze cu succes în viitoarele Olimpiade”, potrivit ziarulfaclia.ro.
În cadrul întrecerii la box din cadrul competiției s-a impus Virgil Salvanu, care se inscrisese si la alte discipline și care l-a învins categoric pe Tarcviniu Prișcu.
Virgil Salvanu a fost un mare arhitect, dar și un boxer cu o frumoasă carieră - Foto: ziarulfaclia.ro/colaj Newsweek
Virgil Salvanu, eroul acestor rânduri, se născuse la 4 octombrie 1890 în localitatea Ceaba, județul Cluj. După ce a urmat liceul în Gherla, a urmat cursurile Facultății de de Arhitectură din cadrul Politehnicii din Budapesta.
Aici, s-a înscris în Societatea Academică Petru Maior, alături de care a participat la o serie de manifestări care urmăreau promovarea valorilor culturale și sportive naționale.
A fost primul boxer român care a luat o medalie la o competiție internațională
Tot în facultate s-a înscris la secția de box a Societății Sportive Studențești a universității maghiare. Aici s-a antrenat cu reputatul boxer de culoare, Bobby Dobs, fost campion al Americii.
Citește și: Povestea primului fizician atomist din România. Refuză să lucreze pentru URSS, comuniștii îl ucid
Prima sa victorie ca boxer a înregistrat-o în 1912, când a câștigat titlul de campion la box al Budapestei, pentru ca în anul următor, în 1913, să obțină titlul de campion la Campionatul internațional al Austro-Ungariei, scrie bjc.ro.
În Primul Război Mondial a fost aviator, dar a fost doborât în Italia fiind luat prizonier. După ce a fost eliberat, s-a întors la Cluj și s-a înscris în Garda Națională a Românilor din Transilvania, fiind un participant activ la realizarea Unirii de la 1918.
După Unire, Virgil Salvanu a revenit în viața sportivă, iar acum va deveni primul boxer român care a participat la o competiție internațională.
A fost vorba de „Jocurile Interaliate” ce au avut loc la Paris, în perioada 22 iunie - 6 iulie 1919, la start aliniindu-se sportivi din 18 țări din coaliția învingătoare în conflagrația mondială.
În alitate de reprezentant al României, Salvanu a concurat la categoria 72 de kilograme, dar nu doar că a participat, ci a și reușit să obțină medalia de brozn, o performanță notabilă pentru o țară în care boxul abia „mijise ochii”.
Ulterior, el a cucerit mai multe titluri de campion național, încheiindu-și cariera de boxer la 40 de ani. Începând cu anul 1923 a activat ca arbitru în competițiile de box din România.
De asemenea, a întreprins demersuri pentru înființarea Clubului Sportiv Dacia (1919) și Asociației Sportive Victoria (1921) din Cluj.
Dar, în paralel cu cariera de boxer, Salvanu a continuat cu meseria pentru care se pregătise, cea de arhitect.
Citește și: Jocurile Olimpice de vară: La ce sport a obținut România prima medalie în 1924? Avem 308 în total
Din 1920, Virgil Salvanu a condus secția de arhitectură a Primăriei municipiului Cluj. Ca arhitect șef al orașului (1919-1940) a contribuit la ridicarea Catedralei Ortodoxe, a Casei Armatei, a Casei Universitarilor, a clădirii Politehnicii, la construirea cartierelor Andrei Mureșanu și Dâmbu Rotund precum și la amenajarea a numeroase terenuri de sport.
În anul 1940 a rămas în Ardealul de Nord, în timpul ocupației maghiare fiind demis de la primărie și trimis pe frontul din URSS.
În anul 1945 și-a reluat activitatea la primărie, ocupându-se de organizarea și instaurarea administrației românești (1945-1952).
Între anii 1952-1972 a proiectat și condus lucrările de restaurare a 22 de biserici ortodoxe de lemn din nordul Transilvaniei.
În anul 1975, lui Virgil Salvanu, ca recunoaștere pentru meritele sale deosebite în box, i s-a acordat titlul de Sportiv Emerit. El a decedat la14 iulie 1983, în Cluj-Napoca, la aproape 93 de ani, fără ca multă lume, inclusiv din lumea boxului românesc, să-și mai aducă aminte de el.
Oricum, ca arhitect, moștenirea sa a fost dusă mai departe de fiul său, Virgul Salvanu jr., care a devenit unul dintre cei mai cuoscuți arhitecți din orașul unde a performat în această meserie și tatăl său, ajungând chiar și arhitectul-șef al regiunii Cluj.
Născut la 28 ianuarie 1924, în Cluj, Virgil Salvanu jr. a murit la 13 ianuarie 2017, tot aproape de împlinirea vârstei de 93 de ani.
Dar, pentru boxul românesc, cariera seniorului Salvanu rămâne o moștenire la fel de valoroasă. Cu condiția să ne mai amintim de el.
