După fix 40 de ani de când aceasta juca toate cele 3 finale pe zgura de la Porte d’Auteuil din Paris, câștigând în aceeași zi pe cele de simplu și dublu, Simona Halep a fost a doua jucătoare din România care cucerit trofeul, la capătul unei competiții care s-a schimbat enorm de mult între timp:
128 de competitoare în loc de 64, plus alte 96 în calificări, nivelul de joc atins fiind impresionant.
Federația franceză de tenis a onorat-o, cu o zi înaintea finalei de simplu feminin, pe Virginia Ruzici, oferindu-i un trofeu aniversar chiar pe „Philippe-Chatrier”, unde publicul a putut urmări, pe cele două ecrane gigant, câteva imagini din meciul ei victorios în fața Mimei Jausovec.
„Vă mulțumesc domnule președinte (n.red.: al FFT) pentru felul în care ne primiți în fiecare an. În urmă cu 40 de ani am avut șansa să-mi realizez visul. Pentru noi, Roland Garros reprezenta deja cel mai mare turneu din lume! Am jucat în fața unui public magnific care m-a purtat până la victorie”, a rostit emoționată Virginia Ruzici.
Fotografie de la festivitatea de premiere din 1978, din arhiva personală a Virginiei Ruzici
În ziua finalei 2018, când Simona Halep juca cea de a patra ei finală, a treia la Roland Garros, cotidianul francez l’Equipe i-a consacrat Virginiei Ruzici (care este din 2008, managerul Simonei) două pagini întregi.
Sub titlul (folosit și de Newsweek România în ediția sa din 1 iunie) „TENISUL M-A ALES PE MINE” cotidianul vorbește despre „atacanta elegantă” care a fost Virginia Ruzici, câștigătoare a 11 titluri - printre care și acest Roland Garros 1978 – și care a urcat până pe locul 8 în ierarhia mondială în luna mai 1979.
Numele Virginiei Ruzici, săpat în zidul terenului nr. 1 de la Roland Garros. Foto: Sonia Bossy
Presiunea presei, greu de gestionat
Am cunoscut-o pe Virginia Ruzici în 2017 la Roland Garros. De atunci am discutat de mai multe ori cu ea și am descoperit, în primul rând, un om de o modestie ieșită din comun.
Din 2008, țelul ei este de a-i înlesni Simonei Halep urcarea pe cea mai înaltă treaptă a ierarhiei mondiale. De asemenea, cu vasta-i experientă pe circuit, Virginia Ruzici face tot posibilul să o protejeze pe Simona, să-i ofere toate condițiile pentru a pregăti în liniște fiecare partidă.
Virginia Ruzici mi-a explicat, cu multă delicatețe, cât este de dificil - deși nu se vede - pentru Simona de a gestiona presiunea presei și a publicului.
Mi-a trebuit ceva timp pentru a înțelege lucrul acesta. Simona Halep este o persoană discretă și timidă care s-a văzut propulsată în lumina reflectoarelor. Este un exercițiu greu pentru ea. Nu toți jucătorii sunt relaxați în fața presei și cu atât mai puțin a presei TV.
Datorită discuțiilor cu doamna Ruzici, am decis să fiu mai puțin intruziv anul acesta, pentru a nu-i răpi Simonei prea mult din timpul de odihnă și de refacere dintre două meciuri.
Foto Raed Krishan, postată de Simona Halep pe contul ei Facebook
M-am așteptat ca organizatorii să-i propună Virginiei Ruzici să-i înmâneze ea trofeul Simonei, în caz de victorie. „Eu nu sunt așa de importantă în istoria tenisului”... a replicat Virginia Ruzici. „Sunt alte jucătoare mult mai mari care merită genul acesta de recunoștință…”
Anul acesta trofeul i-a fost înmânat Simonei Halep de către Arantxa Sanchez Vicario (Spania) câștigătoare de 3 ori la Paris, în 1989, 1994 și 1998.
_____________________________________
Din Paris, Paul Cozighian pentru Newsweek România
