Născută pe 14 noiembrie 1975, la Bistriţa, Gabriela Szabo a fost descoperită întâmplător la un cros şcolar, la vârsta de 12 ani.
De aici şi până la primele victorii în competiţiile internaţionale nu a fost decât un pas.
În 1991, la Campionatul European de atletism destinat juniorilor, românca obţinea medalia de aur la 3.000 de metri. Era primul pas al unei cariere fabuloase.
Descoperită întâmplător, ajunge prima campioană mondială a atletismului românesc. Marele regret
Un an mai târziu, la Campionatul Mondial de atletism destinat juniorilor, Gabriela Szabo câştiga medalia de argint la 3.000 de metri.
Atleta din Bistriţa dovedea că este o specialistă a probei şi la următoarele ediţii, obţinând titlul european şi mondial la San Sebastian şi Lisabona.
Citește și: Povestea campionului mondial Ștefan Birtalan. Părăsit de mamă la 2 ani, o revede după două decenii
Peformanţele de la juniori au propulsat-o spre competiţiile de seniori, iar în 1994, la 18 ani, Gabriela Szabo obţinea medalia de bronz la Campionatul European de la Helsinki.
Anul următor câştiga medalia de aur la Campionatul Mondial de atletism în sală de la Barcelona şi concureaza la proba de 5.000 de metri la Mondialul de la Goteborg, unde s-a clasat pe locul patru. În toamna anului 1995, atleta câştiga aurul la probele de 1.500 şi 5.000 de metri la Universiada de la Fukuoka.
Argint la Jocurile Olimpice de la Atlanta
În 1996, Gabriela Szabo a participat la Jocurile Olimpice de la Atlanta, unde câştiga medalia de argint la 1.500 de metri, dar rata prezenţa în finala de la 5.000 de metri.
Anul următor, bistriţeanca şi-a luat revanşa pentru eşecul de la Olimpiadă şi cucereşte titlul mondial la 5.000 de metri. În finală o învingea pe Roberta Brunet (Italia), medaliată cu bronz la JO de la Atlanta.
Cu această ocazie, România obţinea primul titlul mondial la atletism.Tot în 1997, Gabriela Szabo câştiga aurul la Campionatul Mondial de atletism în sală de la Paris, la proba de 3.000 de metri, şi la Universiada de la Catania, la 1.500 de metri. Într-un singur an, românca triumfa la trei probe diferite, potrivit fanatik.ro.
Anul 1999 este de departe cel mai bun din cariera Gabrielei Szabo
Anul 1999 este de departe cel mai bun din cariera Gabrielei Szabo. Atleta câştiga aurul la 1.500 şi 3.000 de metri în cadrul Campionatului Mondial de atletism în sală de la Maebashi. La Sevilla, românca îşi apăra cu succes titlul mondial câştigat la Atena şi din nou dovedeşte că este cea mai bună semifondistă a lumii.
Supremaţia în probele de 3.000 şi 5.000 de metri o dovedeşte şi la ediţia din 1999 a Golden League. Gabriela Szabo câştiga toate cele şapte etape şi obţinea marele premiu de 500.000 de dolari.
La finalul anului, datorită performanţelor de excepţie, românca a fost desemnată cea mai bună atletă a lumii şi cea mai bună sportivă a Europei.
„Cea mai mare bucurie a fost când am câştigat Olimpiada. După cursă, am făcut controlul doping, am fost la conferinţa de presă, am terminat toate treburile la stadion şi apoi am plecat.
În drum spre casă, oamenii mă opreau din doi în doi metri. Voiau să vorbească cu mine, să-mi strângă mâna şi să-mi spună că sunt fantastică.
Deşi, până la urmă, mi-am pus gluga pe cap, să nu mai fiu recunoscută de nimeni şi să pot ajunge acasă, mi-am dat seama cu bucurie ce înseamnă cu adevărat sa fii un campion olimpic apreciat.
Citește și: Marele regret al lui Bunaciu, prima medaliată la Mondiale din natația românească: „M-au bătut”
Nu se compară cu nimic”, a rememorat Gabriela Szabo momentele de după finala de la 5.000 de metri.
În 2001, la Campionatul Mondial de la Edmonton, Gabriela Szabo obţinea ultima medalie de aur din carieră, la 1.500 de metri, însă la proba de 5.000 metri termina abia pe locul opt. În 2005, atleta decide să se retragă, însă avea să declare că avea un mare regret în acel moment.
„Înainte de a mă fi retras, mi-am dorit foarte mult să obţin încă o medalie olimpică. Voiam sa bat recordul mondial la 5000 de metri în aer liber. Eram capabilă să obţin acest rezultat, însă ceva se întâmpla în timpul cursei.
Am încercat să reglez problema în antrenament, însa în concurs nu ştiu ce se întâmpla. A trebuit să mă opresc, însă nu mi-a părut rău, pentru că activitatea de sportiv mi-a adus bucurii pe care nu le poţi compara cu nimic”, a povestit Gabriela Szabo.
„Cât de frumos arată copiii care practică sportul”
S-a retras în 2004, dar a rămas o promotoare a sportului:
„Eu încerc să le recomand părinţilor să-şi îndrume copiii spre sport, pentru că educaţia pe care ţi-o faci prin sport nu o întâlneşti nici măcar la şcoală – socializarea, disciplina, competiţia în stil de fair play, fără bulling. Şi pentru că se dezvoltă frumos, clar. Cât de frumos arată copiii care practică sportul, inclusiv ca postură, ţinută, tonifiere musculară! Îl vezi imediat pe stradă, că are o altă atitudine faţă de unul care stă toată ziua în faţa calculatorului”.
Amintim că, după ce s-a lăsat de atletism, în 2005, a intrat în forurile de conducere ale Federaţiei Române de Atletism, unde a fost consilier federal şi vicepreşedinte. În 2012, ea a candidat la algerile pentru şefia acestui for, pe care le-a pierdut în faţa lui Ion Sandu.
Citește și: Povestea româncei care a câștigat de două ori Roland Garros! Simona Halep o dă afară din staff-ul ei
A intrat în Ministerul Tineretului şi Sportului, unde a fost numită consilierul ministrului Nicolae Bănicioiu.
În 2014, Gabriela Szabo a fost propusă de premierul de atunci, Victor Ponta, pentru portofoliul Tineretului şi Sportului.
Printre funcțiile pe care le-a deținut de-a lungul anilor a fost și cea de director al CSM Bucureşti, din care a fost ulterior concediată, iar recent a câștigat procesul împotriva PMB, în care a contestat decizia concedierii sale, potrivit adevărul.ro.
