Drama primei campioane mondiale române pe aparate, la gimnastică. Nu multă lume o mai știe pe cea care a reușit această răsunătoare performanță, într-un concurs în care inclusiv lotul României reușea să obțină primul titlu mondial pe echipe, în urmă cu 45 de ani.
Drama primei campioane mondiale române pe aparate, la gimnastică. „Aș fi preferat să mă bată!”
Dacă numele de Dumitrița Turner vă mai spune ceva, înseamnă că vă numărați printre fanii statornici ai gimnasticii, sportul care a adus atâtea satisfacții și medalii olimpice și mondiale pentru țara noastră.
A contribuit decisiv la obținerea primului titlu de campioană mondială de către echipa feminină de gimnastică a României, în 1979 la Fort Worth.
Tot aici, ea s-a impus și la sărituri obținând medalia de aur și devenind prima campioană mondială română la o probă pe aparate.
Citește și: Cine a fost gimnasta care a luat argintul, alături de Nadia, la Montreal? A rămas în umbra acesteia
Un pic mai târziu, în aceeași competiție, dar în proba de sol, Emilia Eberle i-a repetat performanța, după un exercițiu magnific pe fonsul muzical al celebrei „Sanie cu zurgălăi”.
„Eu am câștigat prima medalie pe aparate, fiindcă săriturile erau cele dintâi la rotație. A urmat și Eberle la sol, după mine”, spunea chiar Turner, ani mai târziu.
În 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova, Dumitrița Turner a cucerit medalia de argint în proba pe echipe, într-o competiție dură.
La acea ediție, sovieticii i-au furat titlul olimpic Nadiei Comăneci, la individual compus, după parlamentări care au durat aproape 30 de minute, lucru nemaiîntânit în gimnastica mondială.
Pentru Dumitrița au urmat performanțele deosebite la Jocurile Mondiale Universitare din 1981, desfășurate în Bucureşti, unde a intrat în posesia medaliei de aur în proba pe echipe, de argint la bârnă și de bronz la individual compus și sărituri.
Dumitrița Turner s-a născut, firește, în Onești, la 12 februarie 1964 și, spre deosebire de multe alte campioane ale acelor vremuri, n-a ajuns la gimnastică la îndemnul părinților - cum s-a întâmplat cu majoritatea fetițelor după fascinația creată de Nadia Comâneci la Montreal, ci la îndemnul unei prietene.
Echipa României, campioană mondială în 1979, la Fort Worth, pe podium alături de brutalul antrenor Bela Karolyi - Foto: Facebook/Federația Română de Gimnastică
„Am avut o prietenă care se apucase de acest sport. M-a învățat un stând pe mâini, o „roata țiganului” și am prins repede gustul. Școala era și la doi pași de mine, așa că m-am apucat de treabă.
Am început cu soții Florin și Florica Dobre, care conduceau echipa secundă. Prima era pe mâna lui Bela și Marta Karoly. Între antrenori existau conflicte mocnite, nu prea se iubeau, dar ruptura definitivă s-a produs în 1975, după ce Nadia a explodat la Europenele de la Skien.
Când s-a întors din Norvegia, Bela a zis că vrea să lucreze singur în sală cu fetele lui, așa că ne-au scos din program și intram la alte ore, cu mai multe grupe. O debandadă!
Apoi, după triumful de la Montreal, și-a luat viteză tare, s-a certat cu toată lumea la Onești, n-a lăsat nicăieri loc de ”bună ziua”, iar în ‘77 s-a mutat la Deva”, rememora Turner într-un interviu acordat Playsport, în 2021.
Citește și: Cine e marea gimnastă care a stat în umbra Nadiei? A luat 35.000 lei pentru medaliile de la Montreal
Dar, deși inițial rămăsese în Onești, Dumitrița a avut și șansa, dar și ghinionul de a fi cooptată în lotul național pregătit, la Deva, de astă dată, de soții Karolyi, unde le-a avut colege pe Nadia, dar și pe Emilia Eberle, Rodica Dunca Melita Ruhn sau Marilena Vlădărău.
A fost singura gimnastă din lot, alături de Nadia, care a scăpat fără să cunoască bătăile teribile pe care ambii soți Karolyi le aplicau sportivelor, dar a cunoscut toate celelalte orori ale umilințelor până la anularea propriei personalități.
Iar salvarea sa a venit de la faptul că tatăl ei a avut o discuție serioasă cu Bela Karolyi înainte de a o trimite la Deva, fiind deja cunoscute metodele brutale de pregătire aplicate de acesta.
„Tata chiar a venit cu mine și a vrut să aibă o discuție clară cu Bela. „O vedeți? E vie, întreagă, are două mâini, două picioare, sănătoasă tun!
Dacă aud că se întâmplă ceva grav, o iau și facem stânga-mprejur. Să nu vă atingeți de ea!”. Se știa că la lot apelează la bătăi, la agresiuni”, mai spunea marea campioană în același interviu.
Și, cum era un maestru al manipulării, Karolyi nu s-a atins fizic deloc de ea, dar a făcut-o să îndure orice alte umilințe, încât Dumitrița a mărturisit că, uneori, ar fi dorit să fie bătută de acesta, dar să scape de celelalte abuzuri și jigniri.
„Am răbdat multe alte episoade nelalocul lor: jigniri, agresiuni verbale dure, atitudini care te răneau până în măduva sufletului. Uneori aș fi preferat să mă bată!
Mi se topeau picioarele când își începea spectacolul. Îmi venea să leșin. Nu știai unde să te ascunzi. N-aveam cum să-l înfruntăm noi, niște piticanii. Da, ne muncea de ne ieșea gimnastica prin urechi!
Nu asta m-a deranjat, pentru că nu poți ajunge în vârf fără sudoare și sacrificii. E vorba despre faptul că nu s-a ferit să adopte rețete sălbatice față de noi”, a mărturisit ea.
Din păcate, conform propriilor spuse, ea și celelalte colege din lot, au fost chiar generațiile care au prins începutul metodelor agresive de „antrenament” aplicate cu brutalitate de soții Karolyi.
Iar unele fapte văzute cu propriii ochi în sala de antrenament au marcat-o pe viață, chiar dacă nu i-au fost aplicate ei.
Dumitrița Turner, prima campioană mondială română în proba pe aparate - Foto: Facebook/Muzeul Sportului
„Când Eberle nu reușea la antrenamente să facă exact ce-i cerea Bela, intra în panică și nu-i mai ieșea nimic. Era parcă înghețată, săraca! Se bloca. Și încasa niște bătăi grave! Grave de tot!
Treaba cu capul în bârnă era, într-adevăr, apanajul Martei. Bela venea cu palmele alea cât o lopată și când altoia una după ceafă, îți zburau creierii!
M-a ajutat Dumnezeu să nu cunosc personal durerea de la loviturile lui Bela și Marta, dar era îngrozitor ce vedeam în jurul meu, la colege. Eberle și Marilena Vlădărău erau clientele preferate.
Cu Vlădărău a fost chiar o fază înfricoșătoare. A pus-o să facă la paralele un element numit „Korbut”, salt înapoi și să prinzi aceeași bară. Tot cădea. Și a început s-o lovească și s-o pună să repete, să repete, să repete. Îi mai trăgea una și o urca iar pe aparat.
Și, la un moment dat, a urinat pe ea din cauza agresiunilor. Am încremenit toți când am văzut-o udă, plină de sânge pe mâini, barele la fel, înroșite. Nu e o amintire plăcută. Aș vrea s-o uit!”, mai dezvăuia, tulburată, Dumitrița Turner.
Despărțirea de gimnastica de performanță a venit într-un mod la fel de brutal pentru Dumitrița Turner.
Citește și: Campioana ce le-a „anunțat” pe Laura Badea și Ana Maria Brânză. Prima medaliată olimpică la scrimă
„În primăvara lui ‘81 m-au dat afară de la lot. M-au aruncat ca pe un gunoi. La fel pe Ruhn și pe Vlădărău.
Ne-au scos din căminul de la Deva și ne-au mutat în sala de mese, unde au pus trei paturi din alea de spital, geamurile nu se închideau, cu mâncarea trebuia să ne descurcăm singure. Crunt!
În plus, mai erau doar vreo trei-patru luni până la BAC, trebuia să mă întorc la liceu la Onești, pe alt profil decât la Deva, dar cum să recuperez patru ani în câteva săptămâni? Eram disperată.
I-am explicat situația lui Marin Dragnea, șeful sportului românesc, iar el a reușit să rezolve cazul. Singurul care s-a implicat! Am reușit să dau examenul finalmente”, a explicat ea.
După Revoluție destinul a purtat-o în Austrașia, în Sydney, unde a ajuns în 1997. Acolo a trăit vreme de două decenii, alături de soțul său, ea devenind Dumitrița Beck-Turner după ce s-a căsătorit cu un australian pe care l-a cunoscut la mijlocul anilor ‘90, în Guatemala, unde amândoi ajunseseră cu contracte de antrenori.
Paradoxul este că prima campioana mondială și viceampioană olimpică a încercat să lucreze ca antrenoare la Antipozi, dar sistemul australian nu i-a permis, invocând probleme anterioare avute cu niște chinezi cu acte false.
Așa că Dumitrtița și-a căutat un alt job, luând-o de la zero în... contabilitate.
„Am luat-o de la zero, cu colegiu și studii universitare, unele online. Am lucrat mai întâi la o firmă, iar după opt ani mi-am deschis propriul cabinet.
A fost foarte greu. La început erau situații amuzante, pentru că trebuia să-l rog pe soțul meu să-mi facă traduceri din engleză în engleză. Accentul american e deosebit de cel australian și nu înțelegeam prea bine.
Ne-au ajutat enorm și socrii, niște oameni deosebiți. Ne-au salvat de fiecare dată când ne împotmoleam”, a mai spus ea, potrivit sursei citate.
Însă, după 20 de ani petrecuți în patria soțului, cei doi au decis să se mute în țara soției, de astă dată. Astfel că, la ora actuală, Dumitrița Beck-Turner s-a stabilit la malul mării, într-o casă cochetă, în comuna 23 August, o localitate aflată pe drumul dintre Constanța și Mangalia.
Aici se bucură de o viață liniștită, alături de soț și cei doi câini ai familiei, încercând să uite completl toate momentele traumatizante din adolescența sa, chiar dacă acela a fost prețul plătit pentru intrarea în istoria gimnasticii românești.
