La 17 noiembrie 1993, Țara Galilor, care nu mai ajunsese la un turneu final de 36 de ani, era la o distanță de doar un meci câștigat pentru a merge la Cupa Mondială din 1994.
Era perioada de vârf a Generației de Aur a României, în care străluceau Gică Hagi, Gică Popescu, Florin Răducioiu, Ilie Dumitrescu.
Galezii se bazau pe vedete precum Ryan Giggs și Ian Rush.
Ziua pe care galezii n-o pot uita nici după 30 de ani. Ce le-au făcut Hagi și Răducioiu
În urmă cu 30 de ani, în acel meci, Gică Hagi era cel care reușea să deschidă scorul pentru România, în minutul 32.
Dean Saunders izbutea să aducă egalarea în partea a doua a confruntării, în timp ce Florin Răducioiu a fost cel care ne-a adus victoria și calificarea la turneul final, în minutul 83, pe stadionul The Arms Park, din Cardiff, în fața a 40.000 de fani.
Un bărbat a murit pe stadion, ucis de o rachetă de semnalizare, trasă din tribună
Pe lângă înfrângerea suferită în fața echipei României, o altă tragedie s-a întâmplat atunci. După fluierul final, când John Hill, un poștaș pensionar în vârstă de 67 de ani, care urmărea meciul împreună cu fiul său, a fost ucis de o rachetă de semnalizare lansată de suporterii aflați la celălalt capăt al stadionului.
Citește și: Care sunt şansele Tricolorilor să se califice la Euro 2024
Paul Bodin: "Stăteam pe bancă și, în momentul în care arbitrul a fluierat finalul, ne-am ridicat cu toții pentru a intra pe teren și, la propriu, racheta de semnalizare a zburat peste capetele noastre cu o viteză incredibilă. Și nu era doar o rachetă normală pe care o vezi în grădina din spate, era o rachetă uriașă."
Dean Saunders: "Îmi amintesc că ceea ce am crezut că este un foc de artificii a trecut pe deasupra noastră. Am privit-o și am sperat că nu va lovi pe nimeni, că nimeni nu va fi rănit. Nu am mai auzit nimic până după meci."
John Hill Jr, care stătea alături de tatăl său, John Hill, a declarat în 2013: "Nu pot decât să descriu ceea ce am crezut că este un avion uriaș pe cale să lovească stadionul. Auzeam un zgomot uriaș și îmi amintesc că mă uitam în jur și nu vedeam nimic.
Următorul lucru de care am fost conștient a fost că tatăl meu a căzut în față. Nu am pus cap la cap cele două evenimente - zgomotul și faptul că tata a căzut în față - și am crezut că tata a avut un atac de cord sau că a căzut.
Așa că m-am aplecat în față pentru a încerca să-l ridic pe tata și când m-am dat înapoi mi-am dat seama că nu puteam să-l ridic singur. Ambele mele mâini erau pur și simplu acoperite de sânge, iar blugii și pantofii mei - îmi amintesc că erau acoperiți de sânge.
Asta m-a oprit pentru o clipă și apoi îmi amintesc că am strigat: «Mă poate ajuta cineva, vă rog? I s-a întâmplat ceva tatălui meu».
Doi bărbați din Wrexham au recunoscut ulterior uciderea din culpă a lui John Hill și au fost închiși la Cardiff Crown Court pentru trei ani.
Galezii nu pot uita nici astăzi
Jucătorii galezi nu pot uita nici astăzi acea zi. BBC Sport a adunat mărturiile acestora la 30 de ani după acel meci teribil.
Neville Southall, portar: "Individual, am fost una dintre cele mai bune echipe pe care Țara Galilor le-a avut vreodată."
Mark Evans, Asociația de Fotbal din Țara Galilor: "Întreaga țară era înnebunită. Oamenii erau dispuși să-și vândă copiii pentru a obține un bilet."
Elis James, fan: "Tatăl meu este un galez patriot, un adevărat om de rugby, așa că am descoperit fotbalul pe cont propriu. Nu cred că mi-am dat seama că avem o echipă probabil până în 1990, așa că, în ceea ce privește fotbalul internațional, m-am trezit uitându-mă la Anglia, la Italia '90.
"Apoi, când mi-am dat seama că aveam o echipă - și o echipă plină de jucătorii mei favoriți - m-am gândit: «Doamne, cum de nu câștigăm Cupa Mondială?». Pentru că Ian Rush a fost de clasă mondială, Neville Southall a fost de clasă mondială, Mark Hughes a fost de clasă mondială."
Dean Saunders, atacant: "Aveam impulsul. Aveam un pic de toate în echipă. Am avut viteză. Aveam marcatori.
"L-am pierdut pe Mark Hughes, ceea ce a fost o lovitură uriașă, dar am fost solizi. Nu ți-ai dori să joci împotriva lui Mark Aizlewood sau Eric Young.
"Aveam cel mai bun portar din lume la acea vreme, Neville Southall, și aveam jucători de talie mondială. Noi doar... ar fi trebuit să ne descurcăm mai bine".
Elis James: "Aveam 13 ani, iar când ai 13 ani, indiferent de ceea ce te pasionează, este cel mai important lucru. Nu există nimic altceva, cu adevărat."Nu m-am gândit la nimic altceva. Oamenii ar putea uita că în 1993 Ryan Giggs era cel mai interesant adolescent din fotbalul european. Era un talent extraordinar.
Așa că te uiți la echipa de pe hârtie și te gândești cum de nu s-a întâmplat asta?".
Barry Horne, mijlocaș și căpitan: "Am început [campania de calificare] în deplasare în România și au fost doar 45 de minute incredibile. România trăgea de peste tot, iar noi aveam cel mai bun portar din lume și toate intrau în poartă. Am fost conduși cu 5-0 la pauză și s-a terminat 5-1".
David Phillips, fundaș dreapta: "Am fost norocoși să dăm un gol."
Hagi era cel mai bun mijlocaș al momentului
Dean Saunders: "Lui Barry Horne i s-a spus să îl marcheze pe Hagi, care aș spune că este în top trei cei mai buni jucători împotriva cărora am jucat vreodată.
Malcolm Allen: "Stăteam lângă Mark Bowen pe bancă și, după ce am fost conduși cu 1-0, m-am întors spre el și i-am spus: "Ascultă ce liniște este".
"Hagi era cel mai bun mijlocaș la acea vreme, iar oamenii nu-și dădeau seama cât de bun era. Piciorul său stâng era de neuitat. Cel al lui Giggsy era bun, dar aici vorbim de un alt nivel. El era vedeta spectacolului".
Ilie Dumitrescu: "Am fost foarte rapizi în atac când am recuperat mingea. Am primit mingea de la Gheorghe Popescu la mijlocul terenului și am trecut de doi sau trei jucători. Unul dintre ei a încercat să mă faulteze, dar nu m-am oprit.
Am văzut că Florin Răducioiu era într-o poziție foarte bună și, când l-a învins pe Southall, m-am gândit: "Mergem la Cupa Mondială"."
