Poate fi dimineață, prânz, sau seara. În peșteră, indiferent de oră, este la fel de întuneric, de umed (95%) și de frig (8-10 grade Celsius). Poate fi un an sau un anotimp la întâmplare, pentru că Oana Moldovan studiază peștera de peste 20 de ani și revine frecvent în ea. Și niciodată nu pleacă de acolo înainte să caute, ghemuită, același lucru: un gândăcel.
În 1997, la două decenii după ce peștera devenise turistică, lucrurile se schimbaseră dramatic. Cercetătorii au observat că în timpul verii, când peștera era plină de turiști, insectele își mutau locuința departe de cărarea oamenilor. Redeveneau stăpânii peșterii abia iarna, când turiștii dispăreau. Observația era valabilă în special pentru insectele dintre genul Drimeotus. Pentru Pholeuon, numărul de insecte observate a scăzut de la patru (în anii 1970) la una singură (la sfârșitul anilor 1990), după care nu au mai fost văzute deloc.
În noiembrie 2019, Oana Moldovan revenea încă o dată la frigul și întunericul din Peștera Urșilor, inventariind din nou fauna locului și căutând măcar un exemplar din Pholeuon leptoderum. De ceva timp, nu mai văzuse nici un exemplar. Citește mai departe pe Mindcraftstories.ro
