Există unele maimuţe care îşi spun pe nume una alteia şi chiar vorbesc între ele. Cercetătorii susţin că comportamentul, identificat pentru prima dată la primatele nonumane, ajută la coeziunea socială a acestora.
Indiferent dacă se referă la un politician, îl aplaudă pe un sportiv sau povestește ce au făcut prietenii și familia lor, numele apar adesea în comunicarea de zi cu zi a oamenilor.
Există unele maimuţe care îşi spun pe nume una alteia şi vorbesc între ele
Acum, cercetătorii spun că maimuțele din specia marmoset folosesc etichete similare. Pe lângă oameni, doar delfinii și elefanții erau cunoscuţi anterior ca folosind etichete vocale, pentru alți membri ai speciei lor.
Dar acum oamenii de știință spun că au găsit dovezi ale comportamentului de acelaşi tip la o primată nonumană. Dr. David Omer, coautor al cercetării de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, a spus:
„Credem că acest comportament este important pentru coeziunea socială a marmoseţilor și, prin urmare, este crucial pentru supraviețuirea lor”.
Citeşte şi: Cel mai scump animal de companie din lume costă 2 milioane de dolari. Care este recordul în România?
„Previgurăm că alte primate nonumane, cu structură socială similară, de grup familial monogam, ar putea să fi dezvoltat comportamente similare.”
Echipa lui Omer a spus că munca ar putea avea și alte implicații.
„Vocalizarea primatelor a fost mult timp considerată a fi predeterminată genetic și inflexibilă, ceea ce o face irelevantă pentru evoluția limbajului uman”, a spus Omer. „Descoperirile noastre însă contestă această presupunere”.
Scriind în revista Science, Omer și colegii lor arată cum au făcut o serie de experimente, care au implicat un total de 10 astfel de maimuţe.
Citeşte şi: Adevărul despre „peștele gorilă algerian”. Cum poți să păcălești milioane de oameni pe Internet
Astfel de animale sunt primate sociale, care trăiesc în grupuri mici de familie și se știe că folosesc vocalizări asemănătoare fluierului, numite „chemări phee”, pentru a informa alți marmoseţi despre locația lor.
În fiecare experiment, echipa a plasat o pereche de marmoseţi, cu diverse relații unul cu celălalt, într-o cameră, și i-a lăsat să interacționeze. Apoi, i-au separat folosind o barieră, astfel încât maimuțele să nu se poată vedea și au înregistrat apelurile acestora.
Cercetătorii au descoperit că maimuțele s-au angajat în mod natural în conversații spontane, făcând apeluri pe rând, unele către celelalte.
Citeşte şi: VIDEO Un gibon locuia singur în cușca lui. A avut un copil. Îngrijitorii japonezi au aflat cum
Când au analizat vocalizările totuși au descoperit că marmoseţii foloseau strigăte distincte, pentru fiecare maimuță, de cealaltă parte a barierei, similare cu numele la oameni.
„Am descoperit că marmoseţii aveau o strategie comportamentală. La primele 20 de apeluri, în fiecare sesiune, variabilitatea apelurilor a fost mare – ceea ce însemna că încercau să apeleze diferiți receptori”, a spus Omer.
„După cele 20 de apeluri inițiale [sau cam asa ceva], acestea au convers către apelul adresat maimuței receptoare, de cealaltă parte a barierei vizuale.”
Apeluri similare
Maimuțele din cadrul aceluiași grup de familie au avut tendința de a folosi apeluri similare, atunci când se adresau unei anumite maimuțe, de cealaltă parte a barierei.
„Aceasta este o dovadă a învățării vocale”, a spus Omer. „Ei învață etichetele vocale de la membrii familiei lor”. Echipa a efectuat de asemenea experimente, în care trei dintre maimuțe au fost fiecare expuse la înregistrări ale apelurilor făcute de alții.
Foto: Profimedia Images
Cercetătorii au descoperit că marmoseții au mai multe șanse să răspundă la apeluri care au fost direcționate către ei, în timp ce au descoperit că maimuțele care primesc dovezi puteau identifica cu precizie apelantul, conform The Guardian.
Combinaţie infinită de vocalizări
„Fenomenul de etichetare vocală pe care îl raportăm la marmoseți este similar cu numele oamenilor, dar există puține diferențe importante”, a spus Omer.
„Oamenii pot forma o combinație infinită de vocalizări, pentru a forma un nume. Marmoseţii folosesc un apel stereotip – un apel phee – și modulează structura acustică fină a acelui apel, pentru a forma o etichetă unică pentru fiecare receptor.”
Dr. Jacob C. Dunn, expert în evoluția primatelor și Ecologie la Universitatea Ruskin, din Anglia, care nu a fost implicat în studiu, a spus că lucrarea a oferit primele dovezi provizorii, pentru rezistența etichetelor vocale ale altora, la o primată nonumană, adăugând că studiul a sugerat că marmoseţii foloseau învățarea vocală.
Altele oare pot?
Dunn a spus că acest lucru este important, observând măsura în care învățarea vocală poate fi găsită la primatele nonumane, care a fost cheia pentru reconstruirea evoluției vorbirii.
„Rămâne de văzut dacă alte primate sunt capabile să folosească etichete vocale pentru alții”, a spus el.
„Acest studiu oferă dovezi interesante ale mecanismelor care ar fi putut facilita tranziția de la comunicarea nonlingvistică, la un limbaj complex, la strămoșii noștri primate hominine.”
