S-a născut la 6 martie 1920, în localitatea Prăjești din județul Bacău, și a murit în București, la 19 octombrie 2006. În cei 86 de ani de viață a fost actor, poet și epigramist.
A urmat Școala Normală din Bacău. Tatăl său dorea ca să fiul lui să devină învăţător, dar Ernest își dorea să devină popă. Elev fiind, publică versuri în revista „Liliacul”, împreună cu patru colegi. Mai târziu constată: “Numai că pe mine mă trăgea către teatru. Încercasem şi cu pictura şi toţi ziceau că am să ajung pictor, dar se vede că nu mi-a fost chemarea“.
La 17 ani, elev fiind, se alătură tinerilor legionari. Imediat după instaurarea acetora la putere, Ernest Maftei este desemnat responsabil de administrația a patru județe, decizie luată și din cauza lipsei de cadre superioare, „Bădia” având la acea vreme doar 21 de ani. Astfel, în momentul în care ordinele de la București i-au cerut tânărului să ridice 136 de evrei suspectați de activități comuniste și subversive, spre a fi mai apoi uciși, acesta îi preia pe toți și îi ascunde în comuna Prăjești, acolo unde sunt angajați la cariera de piatră a tatălui său, care este mai apoi arestat pentru acest delict, arată wikipedia.
Povestea lui „Bădia” a fost descoperită de „Adevărul”, care a prezentat o serie de fragmente relevante din dosarele lui Ernest Maftei aflate astăzi în custodia Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Este închis în lagărul de la Vaslui în 1938, cinci luni, pe timpul lui Armand Călinescu. E deţinut politic în închisorile Galaţi, Jilava şi Văcăreşti. Judecat de patru ori, este achitat de fiecare dată.
A absolvit Academia de Muzică şi artă Dramatică din Iaşi, în 1944. „Am făcut şi vioara vreo patru ani. Tata n-a fost prea încântat când a auzit că mă fac actor. «Vrei să ajungi la circ?», zicea. La el nu era tocmai limpede cum e cu teatrul ăsta… Teatrul îmi plăcea. Jucasem eu dintr-a cincea până-ntr-a opta, şi la şcoală. Am jucat Alecsandri. Roluri de femei… În «Dezertorul», îmi aduc aminte, eram fată”, povestește actorul, citat de „Ziarul Metropolis”.
După absolvire, a jucat doi ani la Iaşi în spectacole regizate de Victor Ion Popa, de la care a învăţat meserie. A debutat ca actor în rolul unui bancher, în perioada studenției, în piesa „Zece milionari” la Teatrul „Muncă și Lumină”, teatru ce era o filială a teatrului lui Victor Ion Popa.
După război, prin anii ’50 este şomer, hărţuit politic, închis și apoi liberat. Zece ani din viață a stat prin pușcării.
În anul 1950, are loc debutul său cinematografic, în filmul „Răsună valea”, regizat de Paul Călinescu, în care rolurile principale au fost interpretate de actorii Marcel Anghelescu, Geo Barton şi Radu Beligan. A jucat la ”Teatrul Poporului” sub un nume fals, Erman Valahu, însă a făcut-o atât de bine încât este distins cu Meritul Cultural clasa I, decoraţie la care este nevoit să renunţe, pentru a nu se deconspira.
Securitatea nu a avut ce să facă cu el
A fost atât urmărit de Securitate, cât şi, pentru o perioadă, colaborator al serviciului de informaţii, fiind constrâns să semneze un angajament la 14 ianuarie 1959, actorul a primit numele conspirativ „Mateescu“, reuşind totuşi să-şi salveze cariera fără a-şi trăda conştiinţa. La 30 noiembrie 1967, în referatul „cu propunere de încetare a legăturii cu informatorul «Mateescu»“, se preciza că „în toată această perioadă acest informator nu a furnizat niciun material care să prezinte interes pentru organele de Securitate“. Aşadar, ofiţerul care a aprobat documentul a fost nevoit să constate: „A fost necesar să treacă nouă ani de zile ca să constatăm că-l ţinem inutil în reţea!“.
În noaptea de 21 decembrie 1989, Ernest Maftei a participat la manifestaţia anticomunistă de la Piaţa Universităţii din Bucureşti, după ce a lăsat familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors:
„În lutul greu din care am plecat
Am frământat simţire.
Din ură am clădit iubire.
Între seninul din Înalt
Şi jalnicul de jos
Mereu m-am întors
În lutul greu din care am plecat.
N-am fost învins, dar nici n-am câştigat.
Mi-e barba albă, încâlcită, roasă.
Părinte, o să vin curând acasă”.
Citește și: VIDEO Rusia a simulat un atac nuclear după ce o fregată s-a abătut de la curs și s-a apropiat de SUA
În acea noapte, aflat la baricada de la „Intercontinental”, actorul a reușit să ia dintr-un TAB două automate AK-47, cu care, a doua zi, a pătruns în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga cuplului Ceaușescu.
Un fiu legitim și unul...nelegitim
Deși a apreciat din plin farmecul feminin, actorul nu a fost căsătorit decât o singură dată. A avut un fiu legitim, Gheorghe (Gheorghiță) Maftei, care este un artist plastic cunoscut. A avut și un fiu nelegitim, care este inginer în America.
Și-a cunoscut soția în primul an de facultate. Ernest Maftei a avut succes la femei dintotdeauna: „A fost o epocă în care, dacă nu făceam dragoste, nu puteam să dorm. Aşa îmi era firea. Nevasta-mea mă trimitea şi la altele ca să mai scape de mine. Câştigam 40.000 de lei pe film şi veneam acasă, de la femei, fără niciun leu. De îmbătat nu m-am îmbătat niciodată, dar n-am mai băut apă de 50 de ani”...
Citește și: VIDEO Biden a făcut anunțul. SUA vor livra Ucrainei 31 de tancuri M1 Abrams
Ernest Maftei avea o casă la țară unde făcea agricultură și o garsonieră „de burlac”, aşa cum îi plăcea să-și numească locuința din Bucureștii Noi. La 22 de km de Bucureşti, pe malul lacului Buftea, în comuna Samurcaşi, o casă cu o curte largă, boltită toată în viţă de vie plină cu trandafiri înfloriţi vara, cu un umbrar care adăpostea un puţ, era paradisul unde actorul Ernest Maftei se retrăgea între filmări şi făcea gospodărie.
Oamenii din sat îi spuneau “Nea Actoru”… Mic de înălțime, cu barba căruntă şi coama zburlită, ochii vii, cu o poftă de viaţă de viaţă şi un limbaj savuros aducea a personaj de poveste, când îl priveai. În serile răcoroase de vară scria poezii.
