Românul care a fost prieten cu Chaplin, devenind el însuși o vedetă la Hollywood, a deschis calea puținilor artiști născuți în România și care au reușit să cucerească „Cetatea filmului”. Dar acest personaj aparte a fost, pentru o perioadă, apropiatul „cremei”, elitei americane artistice.
Cine a fost românul, prieten cu Chaplin, vedetă la Hollywood? A scris scenariul filmului Dictatorul
Dacă ne gândim la celebrități născute pe teritoriul actual al României care au cucerit Hollywoodul probabil că nu vom număra mai multe decât degetele de la o mână.
Putem vorbi despre primul „Tarzan” din istorie, campionul olimpic la înot Johnny Weissmüller, născut în Timișoara, de actorul Edward G. Robinson, venit pe lume în București, de regizorul Jean Negulesco, craiovean prin naștere și, mai recent, de actorul Sebastian Stan, născut la malul mării, în Constanța.
Dar probabil că mai nimeni nu l-ar trece pe această listă pe un anume Konrad Bercovici, pe simplul motiv că n-a auzit de el.
Citește și: Sebastian Stan a fost desemnat cel mai bun actor pentru rolul din "A Different Man”
Cu toate acestea, iată ce scria un ziar de talia New York Times, în 1961, la moartea acestuia.
„Jurnalist, scenarist de film, autor - romantismul carierei sale s-a reflectat în opera sa. Konrad Bercovici a fost un scriitor de mare gust. Un călător prin lume care și-a îmbogățit talentul scriitoricesc în tradiția călătorului hotărât al vieții ...
Și totuși, romantismul scrierilor sale rareori a depășit romantismul aventurilor sale din viața reală”, nota ziarul, citat de konradbercovici.com.
Konrad Bercovici s-a născut la 22 iunie 1881 în Brăila, într-o familie evreiască modestă, tatăl său fiind negustor de cai.
Mama, care era casnică, citea cu multă pasiune romane senzaționale și i-a insuflat dragostea pentru literatură.
Konrad Bercovici, primul din dreapta, în 1902, în perioada sa de muzician de la Paris - Foto: konradbercovici.com
Konrad și-a petrecut o mare parte din primii ani în tabere și caravane țigănești, cântând la vioară în formațiile lor și călătorind cu ei, ulterior, prin cea mai mare parte a Europei.
Rămânând fascinat de viața și obiceiurile țiganilor va scrie mai târziu cel mai cunoscut volum al său, „The Story of the Gypsies” („Povestea țiganilor”).
După moartea prematură a tatălui, care a fost ucis în 1893, în timpul unor conflicte antisemite violente, familia s-a mutat la Bruxelles și apoi la Paris.
Intenționând inițial să devină muzician, când a ajuns la Paris a studiat cu renumitul profesor Charles-Marie Widor, devenind suficient de priceput pentru a susține chiar și un recital la Catedrala Notre Dame.
Pentru a-și putea plăti studiile, a lucrat la o fabrică de mobilă, apoi ca vopsitor la Turnul Eiffel și, în plus, își vindea unor reviste literare minore, cu cinci franci bucata, povestioarele pe care le scria.
Tot în capitala Franței s-a asociat cu grupul literar „Montparnasse” condus de Anatole France și s-a împrietenit cu conaționalul său, marele sculptor Constantin Brâncuși
Citește și: Trump îl atacă pe actorul român Sebastian Stan, după filmul The Apprentice: „Un gunoi uman!”
De asemenea, s-a îndrăgostit de pictorița și sculptorița Naomi Librescu, cu care s-a mutat în SUA și care avea să devină mama celor patru copii ai săi și sufletul său creativ pereche pentru mai bine de 60 de ani.
În America a avut contacte apropiate cu lumea artistică, devenind apropiat de personalități precum pictorul Diego Rivera ori scriitorii F. Scott Fitzgerald, Theodore Dreiser, Ernest Hemingway și mulți alții.
În scurt timp a primit un post de jurnalist la publicația Harper’s Bazaar, apoi a început să se ocupe doar de literatură.
Primul roman al lui Konrad, „Crimes of Charity” („Crime de caritate”), publicat în 1917, a cărui prefață a fost semnată de un cunoscut jurnalist al epocii, John Reed, autorul celebrului volum “Zece zile care au zguduit lumea”, l-a adus în atenția cititorilor americani.
Cartea trata cu multă obiectivitate și critica dur indiferența organizațiilor de caritate față de oamenii pe care ar fi trebuit să îi ajute.
Ulterior, Konrad Bercovici a continuat să publice mai mult de patruzeci de cărți apreciate de critică, inclusiv romane de succes, biografii și lucrări istorice și sociologice încă citate de autorii de azi, de la cruciade la „The Story of the Gypsies” („Povestea țiganilor”).
Konrad alături de marele Charlie Chaplin, în 1930, în perioada în care erau prieteni și colaboratori apropiați - Foto: Realitatea Ilustrată/dosaresecrete.ro
În acest timp, a început să colaboreze cu publicațiile New York World și New York Evening Post, dar s-a și împrietenit apoi cu genialul actor și regizor Charles Chaplin, memorabiul creator și intepret al personajului Charlot și nu numai..
Împreună cu acesta - care chiar avea sânge de țigan britanic - a scris un scenariu de film în care urma să fie evocată lumea țiganilor nomazi din estul Europei.
În calitate de dramaturg și, atunci când Hollywood-ul l-a chemat, de scenarist, Bercovici a lucrat, de asemenea, cu Cecil B. DeMille, Edwin Carewe și Victor Fleming, precum și a scris scenariul original pentru faimosul film „Dictatorul”, din 1940, realizat de Charlie Chaplin.
În România, faima de care se bucura Bergovici peste Ocean a ajuns mai târziu și, parțial, eronată. În ediția din august 1930, prestigioasa revistă Realitatea Ilustrată îi dedica un articol elogios, dar în care îl considera pe Konrad regizor, ceea ce nu era adevărat.
„Konrad Bercovici este una din cele mai mari personalități cinematografice din Hollywood. Originar din România, plecat din țară acum vreo 20 de ani, după o viață zbuciumată, după un lung șir de ani în decursul cărora a îndurat cea mai cumplită sărăcie, a ajuns acum la situațiunea atât de invidiată, atât de râvnită: este regizor.
Regizorul la Hollywood este un fel de rege. Sub comanda sa se înșiră o armată întreagă de artiști, mașiniști, electricieni, asistenți, etc. Toți ascultă ordinele sale.
Konrad Bercovici, după ce-a obținut succese mari prin câteva filme realizate la Hollywood, și-a adus aminte de țara în care s-a născut, de pământul pe care acum două decenii l-a părăsit, spre a lua drumul gloriei.
Și atunci s-a gândit să realizeze un film cu subtext românesc, un film care să reprezinte ceva din viața minunată, din zbuciumul sufletesc al poporului nostru”, scria publicația, conform dosaresecrete.ro.
Filmul pomenit de publicație urma să fie realizat după „Haiducii”, pelicula din 1929 regizată de Horia Igiroșanu, rolul principal revenindu-i unei vedete a timpului, John Bates.
Citește și: Cine e chirurgul român care operează pe inimă vedetele de la Hollywood
Dar, probabil, cel mai mediatizat eveniment din viața românului a fost, din păcate, un proces de plagiat pe care el i l-a intentat lui Chaplin, în 1947, în care l-a acuzat pe acesta că i-a folosit scenariul în realizarea filmului „Dictatorul”, Bercovici nefiind nici măcar pomenit pe genericul peliculei.
Bercovici, primul din stânga, în compania celor mai mari staruri de la Hollywood, în anii '20-'30 ai secolului trecut: Mary Pickford, Charlie Chaplin și Douglas Fairbanks: Foto: konradbercovici.com
Procesul a făcut vâlvă în epocă, fiind prezentat pe larg în întreaga lume, inclusiv pe prima pagină a reputatului ziar New York Times.
Așa s-a ajuns ca cei doi foști prieteni și colaboratori apropiați - Bergovici îi scria lui Chaplin în dedicațiile de pe cărțile sale „Cu dragoste de la Konrad al tău” - să devină inamici.
Dar argumentele jurnalistului și scriitorului român erau solide. Fiica sa, artista Mirel Bercovici, dactilografise textul original pentru scenariul film, iar prietenul familiei, actorul Melvyn Douglas, a văzut-o pe aceasta jucând povestea din „Dictatorul”, chiar în fața lui Chaplin, în casa sa din Pebble Beach.
De altfel, numeroase publicații americane au considerat că românul are dreptate în disputa cu marele cineast. „Bercovicia fost unul dintre primii scriitori care a observat tendința lui Hitler și a nazismului și pericolul pentru democrație și civilizația occidentală”, scria Herald Tribune.
Bercovici a solicitat în instanță despăgubiri de 500.000 de dolari, dar cei doi n-au mai ajuns să se judece.
În urma unei înțelegeri, Chaplin a plătit 95.000 de dolari, iar Konrad și-a retras acțiunea. Dar a rămas aroape necunoscută contribuția sa majoră la unul dintre cele mai importante filme ale secolului al XX-lea.
Konrad Bercovici a murit pe 27 decembrie 1961, la vârsta de 80 de ani, în New York, dar a păstrat România natală în suflet toată viața.
Citește și: Primul Tarzan de la Hollywood și unul dintre cei mai mari campioni ai SUA provine din Timișoara
„Nimeni nu e mai îndreptățit decât mine să vorbească despre România. E țara în care m-am născut. Nu mi-a fost niciodată rușine de acest lucru.
Am fost adeseori mâhnit pentru felul în care este guvernată. Dar n-am încetat să-mi iubesc țara de origine: limba ei, oamenii ei, folclorul, tradițiile, munții râurile și văile ei”, nota el, în 1932.
Așa s-a scris istoria unui român care ar fi meritat o recunoaștere mult mai mare în timp și, probabil, un Premiu Oscar pentru scenariul de la „Dictatorul”.
