Femeia pe care o iubea nu se afla, întâmplător și din fericire, acasă în acea seară.
Dragostea dintre Toma Caragiu și Elena Bichman a fost una pasională, care i-a consumat încet pe amândoi. Ambii erau căsătoriți atunci când s-au cunoscut, dar nimic nu a mai stat în calea iubirii lor.
Povestea lor de iubire a început la Teatrul din Ploieşti, în 1963. Pe atunci, ea era căsătorită cu Paul Ioachim, un bărbat care nu o preţuia câtuşi de puţin. La rândul lui, Toma Caragiu aparţinea altei femei. El era căsătorit cu Maria Bondar, cu care, însă, nu avea un trai fericit, în ciuda faptului că adoptaseră împreună o fetiţă.
S-au căsătorit în 1964 și au fost împreună 13 ani.
Toma Caragiu se afla în noaptea cutremurului acasă alături de Alexandru Bocăneț care venise în vizită. Bocăneţ îi dă vestea că primul său film, “Gloria nu cântă”, unde Toma are rol principal, a ieşit din laborator. Actorul pune pe masă o sticlă cu whiskey, toarnă în două pahare, pentru a ciocni în cinstea evenimentului, deşi Bocăneţ nu bea. Sunt amândoi în sufragerie. Mai târizu telefonează Mariana Calotescu pentru a-i propune, în numele soţului ei, regizorul Virgil Calotescu, rolul principal în filmul „Un autobuz pentru moarte” devenit ulterior „Operaţiunea autobuzul”.
Artistul era singur, soția sa plecând intempestiv din București pentru a dat curs unei propuneri profesionale.
Astfel că întâmplarea a făcut ca Elena să plece la Sinaia pentru a se întâlni cu nişte producători.
Iubire predestinată
”Înainte a venit la mine o femeie care a insistat să-mi vorbească. Aştepta în secretariat de mai bine de două ore. Mi-a spus că o cheamă Aphrodita şi e trimisă de Leontin, un spirit din sfera a şaptea, care vrea să mă anunţe că va veni în viaţa mea cineva care mi-a fost predestinat. Se va numi Elena.
Citește și: Toma Caragiu, găsit la 6 zile de la cutremur alături de un un bun prieten „îmbrățișați de disperare”
«Vei avea o mare dragoste care te va înălţa şi împlini cu o nouă entitate, Eleto». Vor fi 14 ani de succes. După aceea va veni un cataclism, ca un uriaş accident, multă omenire va pieri odată cu tine.
M-a sfătuit să evit călătoriile cu avionul”, a povestit Toma Caragiu.
În 1977, la șase luni de la tragicul deces al lui Toma Caragiu în cutremurul din 4 Martie, Elena părăsește singură țara, îndreptându-se cu mașina spre Paris, unde își continuă cariera începută din anii 70' sub numele de Helene Cara, cu un disc (single) în franceză după cântecele Mariei Tănase. În 1978 lucrează cu compozitorii Michel Phillipe Gerard și Vladimir Cosma.
În 2008, Elena a revenit în România după 31 de ani. Împreună cu un grup de actori, scriitori și regizori (Radu Beligan, Ion Cocora, Petre Bokor, Horatiu Malaele,etc.), a înființat Asociația „Toma Caragiu” pentru a ridica o Casă Memorială în memoria marelui actor.
