Rezervația botanică de la Zau de Câmpie, județul Mureș, este singurul loc din Europa în care bujorii de stepă, denumiți științific Paeonia tenuifolia, au supraviețuit și se dezvoltă în continuare și aceasta datorită efortului de peste 60 de ani depus de regretatul custode onorific Marcu Sâncrăianu, continuat de ucenicul acestuia, Octavian Călugăr.
Cel mai înalt loc din lume în care s-a adaptat
Rezervația de la Zau de Câmpie este situată pe cel mai înalt loc din lume la care această plantă s-a adaptat, adică la peste 450 de metri.
Citește și: Drama artistului abandonat și înfiat la 6 luni: I-au murit și părinții adoptivi. „Au fost îngeri”
Custodele onorific a rezervației, Octavian Călugăr, fost primar al comunei Zau de Câmpie și ucenic al lui Marcu Sâncrăianu timp de 31 de ani, se ocupă de bujori din anul 2005, îi vizitează zilnic și îi ocrotește. Și aceasta pentru că bujorul de stepă este o plantă extrem de firavă, care cândva mai exista în Europa, însă treptat a dispărut.
''Bujorul de stepă e o plantă foarte firavă, nu ajungi cu ea până în sat și ea moare, moare toată planta. Noi am avut multă grijă, chiar dacă este o muncă onorifică, dar e o muncă ce aduce satisfacție în fiecare primăvară, prin turiștii care ne vizitează, din țară, din străinătate — Franța, Germania, Italia, am avut chiar din Florida, SUA. Se duc de aici încărcați pozitiv, văd un lucru fantastic la Zau. Asta ne bucură și asta ne răsplătește, l-a răsplătit și pe nenea Sâncrăianu, care a decedat la vârsta de 91 de ani și s-a ocupat de rezervație timp 60 de ani și mă răsplătește și pe mine, din 2005, de când mă ocup de rezervație'', a spus Călugăr.
În România de 10.000 ani
Bujorul de stepă se presupune că a ajuns la Zau de Câmpie acum 10.000 de ani, în perioada postglacială. Înainte arealul de răspândire era mult mai mare, nu doar în zona Zaului de Câmpie, ci și în apropiere de Varna, în Bulgaria.
Citește și: FOTO O căprioară albă, foarte rară, a fost surprinsă în Parcul Natural Bucegi: Desprinsă din povești
''În Bulgaria este o localitate care se numește Bujoriște, de la bujorul de stepă. Ei nu îl mai au, nici europenii nu îl mai au și au venit să-l vadă la Zau de Câmpie. Ei, nemaiavând aceste flori în rezervație, nu au crezut că aici avem peste 50.000 de exemplare pe 3,5 hectare'', a declarat Octavian Călugăr.
Deși în anii '70, toată valea în care se află și rezervația era plină de bujori, cu timpul suprafața s-a redus considerabil, date fiind condițiile speciale în care acesta supraviețuiește, iar bujorul a mai rămas doar în cele două loturi ale rezervației.
Bujorii de stepă de la Zau de Câmpie înfloresc în perioada aprilie-mai, uneori până în iunie, depinde de temperatură, rămân înfloriți doar șapte zile, au o înălțime între 10 până la 30 de centimetri și au florile de culoarea roșu aprins.
Bujorul de stepă, ocrotit
Faptul că bujorul de stepă nu a dispărut complet i se datorează lui Marcu Sâncraianu, care a descoperit modul în care planta trebuie îngrijită pentru a nu se pierde și că după ce aceasta aruncă florile, nu trebuie tăiată. Secretul dăinuirii și înmulțirii acestor flori i-a fost transmis ucenicului său, Octavian Călugăr.
Citește și: VIDEO A murit fotbalistul care a făcut posibil ca Steaua să câștige Cupa Campionilor în 1986
Acesta a spus că, în fiecare an, în luna iunie, bujorul își termină ciclul de înflorire, își pregătește sămânța iar el o urmărește foarte atent când ajunge la maturitate și o recoltează când aceasta are o culoare maronie spre negru. El spune că procesul trebuie să fie foarte exact în privința recoltării seminței, nu trebuie recoltată nici prea devreme, nici prea târziu, iar de la plantare până la înflorirea bujorului este o perioadă extrem de lungă, cuprinsă între 7 și 14 ani, în funcție de altitudinea la care e plantată. Dacă sămânța nu este recoltată la momentul oportun, bujorul aruncă sămânța din capsulele în care o ține și nu mai poate fi recoltată.
''Dar de regulă reușesc să o recoltez, să o duc acasă, să o selectez, apoi revin în rezervație și o plantez. Aduc pământ afânat, fac o gaură, pun sămânța, astup cu pământ și așa fac și înmulțirea artificială, pe lângă cea naturală. Se face și înmulțire naturală, pentru că și așa a crescut numărul de bujori de stepă la Zau de Câmpie. Ei vegetează foarte greu; în rezervația de jos, de când pui sămânța până când înflorește trebuie să treacă 7-10 ani, în schimb, în rezervația de sus, care are o altitudine de 455 de metri, acolo trebuie să treacă 10-14 ani, vegetează foarte greu și de aia trebuie să avem grijă de bujorul de stepă'', a subliniat Octavian Călugăr.
Custodele rezervației a afirmat că în Zau de Câmpie chiar și în pădurea din vecinătate au fost cândva bujori de stepă, fiindcă temperaturile atunci erau mult mai ridicate și erau prielnice dezvoltării plantei, însă și-a restrâns aria și că deși acum temperatura este ceva mai rece, bujorul de stepă s-a adaptat în cele două loturi ale rezervației.
Citește și: Un bucureștean a țepuit un clujean să-i dea 40.000€ ca să-i vândă cryptomonede: A rămas fără bani
Custodele a explicat că planta nu trebuie niciodată tăiată, pentru că în acest an își asigură hrana pentru anul viitor, o stochează în niște bulbi de pe tulpină și că aceasta a fost greșeala fatală comisă de oameni, care a dus la dispariția plantei din Europa. El susține că dacă tai un bujor înflorit ca să îl pui în vază, acesta se va usca în circa 10 minute de la tăiere.
Rezervația mureșeană este situată la 5 kilometri de centrul comunei Zau de Câmpie și a fost înființată în 1932 de academicianul Alexandru Borza, considerat fondatorul școlii românești de botanică, iar suprafața inițială era de 2,5 hectare. Persoana care a salvat bujorul de stepă de la dispariție și a extins suprafața rezervației la 3,5 hectare, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, este regretatul Marcu Sâncrăianu, din Zau de Câmpie.
Cei care l-au cunoscut pe Marcu Sâncrăianu au auzit și povestea nașterii pasiunii sale pentru bujori. Potrivit poveștii, totul a început în ziua de 10 mai 1923, de Ziua Regelui, când oamenii au ieșit la iarbă verde. La petrecere, a fost invitat și academicianul Alexandru Borza, care a povestit despre aceste flori, iar Marcu Sâncrăianu, care își însoțea tatăl — primar al comunei Zau de Câmpie — a ascultat cu atenție povestea profesorului. Acesta a spus că, în momentul în care profesorul și-a exprimat temerea că bujorii de la Zau ar putea dispărea, a exclamat 'Nu te teme!', iar lumea din sat s-a amuzat pe seama lui. Abia câțiva ani mai târziu oamenii din sat au început să-l ia în serios, întrucât se deplasa zilnic la rezervație pentru a îngriji florile.
Din acel moment, Marcu Sâncrăianu și-a dedicat viața gingașelor flori și a învățat din cărți, deși avea doar șase clase, cum să îngrijească bujorii de stepă. Aproape zi de zi de atunci — mai ales în perioada de înflorire și de însămânțare — până în anul în care s-a stins din viață, la vârsta 91 de ani, Marcu Sâncrăianu a fost lângă florile sale și a avut grijă să-și pregătească din timp un ucenic la fel de devotat, pe Octavian Călugăr, care a preluat treptat custodia rezervației.
''Marcu Sâncrăianu a decedat în 2008, în august. I-am fost ucenic din 1974 până în 2005, 31 de ani. Apoi am preluat custodia rezervației, după cum am spus, în 2005, deci vin la rezervație de peste 40 de ani. (...) În Rezervația de la Zau de Câmpie sunt două loturi: lotul A, declarat grădină botanică, în 1932, de academicianul Alexandru Borza — profesorul a înființat și Grădina Botanică din Cluj-Napoca. Prin Hotărârea Consiliului de Miniștri din anul 1932, rezervația de sus (de pe deal — n.r.), de 2,5 hectare, a fost declarată grădină botanică. Rezervația lotul B, cu suprafață de un hectar, a fost declarată grădină botanică în 1959-1960. În cele două locații, pe 3,5 hectare, la Zau de Câmpie sunt peste 50.000 de bujori de stepă", a precizat Octavian Călugăr.
Numărul bujorilor de stepă a crescut constant
În rezervația de sus, unde sunt 2,5 hectare, înainte de 1950 erau sub 10.000 de exemplare, la inventarul din 2014 erau 20.000 de exemplare, iar în rezervația de jos, care are un hectar, sunt peste 30.000 de exemplare.
Citește și: VIDEO Tancurile Leopard 2, pregătite să ia drumul Ucrainei: Când ar putea fi folosite pe front
''Deci, în total avem peste 50.000 de exemplare. Dacă jos, pe o suprafață de un hectar, în 1959-1960 erau sub 100 de exemplare, acum sunt peste 30.000'', a declarat Octavian Călugăr.
În acest an, în perioada de înflorire a bujorului de stepă, rezervația a fost vizitată de peste 4.000 de turiști, între care și președintele Klaus Iohannis.
