Marile iubiri ale Mariei Tănase. Cine a fost singurul ei soț? „Edith Piaf a României” a avut o existență trăită la intensitate maximă. A luat e la viață și de oameni ceea ce-și dorea, după cum a fost și incredibil de generoasă și de risipitoare.
A avut multe pasiuni, puține amoruri adevărate și un singur soț, care a și moștenit-o, parțial, la moartea artistei, survenită într-o zi de 22 iunie a anului 1963.
Marile iubiri ale Mariei Tănase. Cine a fost singurul ei soț? Ce a scris artista în testament?
În vara anului 1938, pe 17 august, după ce participase la jubileul de 30 de ani de la înființarea de către Nicolae Iorga a Universității de Vară de la Vălenii de Munte, marele istoric i-a spus Mariei Tănase „Pasărea Măiastră a cântecului românesc”.
Acest supranume avea s-o însoțească, mai mult ca celelalte, toată viața și inclusiv după moartea ei. Considerată prima divă din România, în adevăratul sens al cuvântului, Maria Tănase s-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București, in prezent cartierul Tineretului.
A fost al treilea copil al florarului Ion Coandă Tănase, originar din satul oltenesc Mierea Birnicii, de pe valea Amaradiei și a Anei Munteanu, originară din comuna Cârța, județul Sibiu, s-a născut la 25 septembrie 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București (in prezent cartierul Tineretului).
A avut o soră și un frate mai mari: Aurica, născută în 1910) și Ștefan François, zis Franz, născut în 1911.
Citește și: Bărbatul pentru care Maria Tănase și-a vândut bijuteriile. A fost arestată pentru spionaj
A avut de la cine să moștenească pasiunea pentru muzică, tatăl Mariei fiind, un talentat artist care cânta din caval.
Dar cum familia nu se scălda deloc în bani, Maria a fost nevoită să muncească de tânără, vânzând flori alături de frații și părinții săi, pentru a se putea întreține. Ulterior, pentru o vreme, a fost ospătăriță și casieră la cârciuma „Bufet de 7 lei”.
Maria Tănase a murit la doar 49 de ani, de cancer pulmonar - Foto: Arhiva
Dar cum talentul artistic dădea deja în clocot, în 1935 a urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, avându-l ca profesor pe marele actor Ion Manolescu, alături de care va juca, mai târziu, pe scena Teatrului Municipal.
Anterior, în 1934 fusese admisă, prin concurs, la Teatrul „Cărăbuş”, condus de Constantin Tănase, și distribuită într-un grup vocal în spectacolul de revistă „Cărăbuş-Expres”, pe al cărui afiș figurează cu pseudonimul Mary Atanasiu.
Numele de scenă a fost ales chiar de maestrul Constantin Tănase, având ca alternativă și pe cel de Elise Lamé., potrivit amintiridincomunism.wordpress.com.
Aici a descoperit-o folcloristul Harry Brauner care a i-a pregătit lansarea. Astfel, pe 20 februarie 1938, Maria Tănase debutează la Radio, vocea sa unică fiind auzită în direct, pentru prima dată, în cadrul emisiunii „Ora satului”.
A fost acompaniată de taraful „Ion Matache” din Argeș, iar printre melodiile przentate s-au numărat faimoasele, ulterior, „Cine iubește și lasă” și „Mărie și Mărioară”, mai scrie aceeași sursă.
Apoi „Pasărea Măiastră” și-a luat zborul spre înălțimi ale cântecului și gloriei nematinse de la ea încoace.
Citește și: S-a iubit Constantin Brâncuși cu Maria Tănase? Adevărul despre povestea care i-a fascinat pe români
Dar nu la cariera muzicală a marii artiste vrem să ne referim de această dată, ci la viața sa personală, plină de iubiri, trădări, dezamăgiri, dar mereu trăite cu aceeași intensitate precum intepretările de pe scenă.
S-a spus despre ea că era o femeie care nu-şi refuza nimic, nici măcar capriciile amoroase de o noapte care îi aduseseră, în apogeul carierei, o faimă controversată. Nu se jena să ceară atunci când inima poftea şi nu îi păsa de gura lumii.
În același timp, Maria Tănase era și foarte slobodă la gură, foarte directă.
„Mi-e greu să reproduc vorbele ei! Era prietenoasă, dar vorbea într-un mod anume… Femeilor li se adresa ca la ţară, cu apelativul „fă!”. Dacă însă se supăra, înjurăturile curgeau aşa, una după alta, a dezvăluit Florin Rogneanu, directorul Muzeului de Artă din Craiova, conform gds.ro.
Maria Tănase alături de Brâncuși în singura poză cu ei doi, făcută în 1939, la New York - Foto: webcultura.ro
Acesta a cunoscut-o personal în copilărie, datorită faptului că tatăl său era directorul Ansamblului de cântece şi dansuri „Nicolae Bălcescu” din Craiova, în care Maria Tănase a fost chiar angajată, în 1959, după ce fusese dată afară dintr-un post de funcționar de la Ministerul Culturii, cu care nu se putuse acomoda.
Printre protagoniștii agitatei vieţi sentimentale a artistei s-au numărat jurnalistul şi spionul Maurice Negre, premierul Armand Călinescu, cel ucis de un comando legionar în septembrie 1939, regizorul Sandu Eliade, diplomatul Mircea Cruţescu, sculptorul Gheorghe Anghel și încă mulți alții.
Sigur, s-a scris și s-a vorbit mult despre dragostea dintre ea și marele Constantin Brâncuși, relație prezentată romanța într-o carte scrisă de Petre Pandrea și devenită, ulterior, un fel de „dovadă” indubitabilă a acestei legături amoroase. Dar vom reveni cea mai jos la acest episod controversat din biografia amândurora
Cronologic vorbind, inima Mariei Tănase s-a frânt pentru prima dată la 16 ani. Întrun moment de răzvrtire adolescentină a plecat de acasă înainte să termine liceul și a-a înscris la concursul de Miss România.
N-a avut succes şi a pierdut titlul la proba costumului de baie, juriul considerând că are picioarele prea groase.
Citește și: Scrisorile de dragoste trimise de Brâncuși, vândute cu zeci de mii de euro
Dar, cu aceeași ocazie, a cunoscut, în schimb, primii fiori de iubire după ce s-a îndrăgostit de un medic. A rămas însărcinată, însă, iar medicul pe care-l iubea a ajutat-o să întrerupă sarcina, conform adevarul.ro.
Prețul plătit pentru această „nebunie” a adolescenței avea să fie mare. Intervenţia i-a marcat existenţa și se spune că din cauza întreruperii de sarcină făcute la 16 ani, Maria nu a mai putut avea copii, aceasta fiind marea suferinţă a vieţii ei.
Mai mult, la finalul primei relaţii nefericite de amor s-a apucat de fumat, patimă care avea să îi distrugă viaţa.
E timpul acum să lămurim atât cât de poate, episodul pasional cu Brâncuși. pe care povestea romanțată relatată de Petre Pandrea în lucrarea „Brâncuși. Amintiri și exegeze,”, a cărei primă ediție a apărut în 1967, la Editura Meridiane, a transformat-o în principal argument al unui „adevăr” indubitabil.
Există multe neconcordanțe de datare în lucrerea lui Pandrea, nepotriviri care au fost taxate dur de istoricul de artă Doina Lemny, care cercetează de circa 30 de ani opera şi viaţa lui Constantin Brâncuşi.
Maria Tănase împreună cu soțul ei, Clery Sachelarie (primul din stânga) și un alt prieten de familie - Foto: ZiarulNational.md
Într-o conferință care s-a desfășurat chiar anul acsta, în februarie, la Centrul Brâncuşi din Craiova, Lemny a afirmat că relația dintre cei doi mari artiști nu a existat și că totul a pornit de la cartea lui Petre Pandrea.
Maria Tănase nu a fost în Paris atunci când susține Pandrea, ea participând abia în 1939, la Expoziția Universală organizată la New York, în SUA.
„Legendele sunt frumoase, dar uneori sunt dăunătoare. Brâncuşi a cunoscut-o o singură dată pe Maria Tănase, în 1939, şi este un document la Biblioteca Academiei Române în care el este fotografiat alături de Maria Tănase.
Maria Tănase a fost în 1939 la Expoziţia Universală la pavilionul României, unde s-a dus şi ea cum ne ducem şi noi la Pavilionul României şi s-au fotografiat.
Ei, de aici a pornit o întreagă poveste, tot de la un oltean, de la Petre Pandrea, care a interpretat şi a scris despre dragostea Mariei Tănase cu Brâncuşi de parcă ar fi fost în cameră. Nu a fost nimic”, a afirmat Doina Lemny, potrivit Agerpres.
Istoricul de artă a mai adăugat că Brâncuși și Maria Tănase s-au întâlnit o singură dată, Acest lucru s-a întâmplat chiar cu ocazia Expoziției din 1939, din SUA, cei doi fiind „prinși” într-o fotografie pe când se aflau la pavilionul României.
Ani mai târziu, Maria Tănase avea să aibă o relaţie, în schimb, una reală, cu sculptorul Constantin Anghel. S-au văzut şi s-au plăcut pe loc la o petrecere. Anghel i-a cerut să-i pozeze pentru un bust şi Maria a ajuns muza în atelierul lui.
Nici relaţia şi nici bustul Mariei n-au mers prea departe. După despărţire, sculptorul a distrus bustul de bronz.
Citește și: Maria Tănase moare la 50 de ani. Preferă să urce pe scenă în loc să se trateze de cancer
Dar una dintre marile iubiri ale artistei a fost, fără îndoială cea față de jurnalistul francez Maurice Nègre, atașat de presă al agenției franceze „Havas”, pe care l-a cunoscut pe vremea când cânta la restaurantul Capşa.
S-a lăsat sedusă de misteriosul bărbat înalt şi frumos şi o vreme au fost un cuplu celebru al Bucureştiului.
Când, în 1940, Maurice Negre a fost arestat sub acuzaţia de spionaj şi condamnat la 10 ani de închisoare, fiind încarcerat la Aiud, Maria a fost anchetată de germani în privința legăturilor sale cu acesta.
Artista a făcut tot posibilul să-l scape, inclusiv să-și cheltuiască averea în acest sens. De altfel, se spune că, din dragoste pentru Maurice, şi-a vândut toate bijuteriile şi blănurile, ca să facă rost de banii necesari pentru a-l scoate din închisoare.
A reușit să-l elibereze pe Nègre în 1941. Acesta a fost schimbat cu alt arestat al guvernului francez colaboraționist de la Vichy, condus de mareșalul Pètain.
Mai mult, s-a speculat că, în schimbul eliberării iubitului, Maria ar fi acceptat chiar să joace rolul de spion al nemților.
Dar, conform unor documente ieșite la iveală mai târziu se pare că ea fusese racolată, de fapt, chiar de Serviciul Special de Informații român „(SSI), condus de Eugen Cristescu, cu care avea relații cel puțin amicale.
După ce a fost eliberat, Maurice s-a întors în Franţa şi relaţia de amor s-a sfârşit. După Al Doilea Război Mondial, jurnalistul pe care Maria îl iubise şi pentru care îşi vânduse ce avea mai de preț, a ajuns director al Agenţiei France Press. Maria i-a scris o vreme, dar scrisorile ei au rămas fără răspuns, artista simțindu-se profund întristată și abandonată.
Dar, după plecarea spionului francez, Maria Tănase ar fi intrat din nou într-o aventură amoroasă, cu ministrul României la Berlin, Radu Cruțescu, care după 23 August 1944 a murit de paralizie.
În plus, după instaurarea regimului comunist, un prieten de familie-informator raporta organelor de securitate că, în timpul regimului antonescian, cântăreața ar fi avut relații amoroase și cu Radu Lecca, Comisar General pentru probleme evreiești.
Povești posibile, deși nu sunt susținute decât de declarațiile unor personaje care aveau ropriile interese în „demascarea” artistei.
Cert este că, în decembrie 1950, Maria Tănase surprinde pe toată lumea, căsătorindu-se pentru prima și singura oară în viața ei.
Alesul a fost grecul Clearch Raul Victor Pappadopulo-Sachelarie, cunoscut ca Clery Sachelarie, un fost moşier şi un magistrat cunoscut care era cu 13 ani mai în vârstă decât ea.
Maria l-a luat de bărbat când acesta nu mai avea nicio avere - fiind mare amator de pariuri la cursele de cai și de trai luxos - şi nu mai reprezenta o figură importantă în epocă. Dar fusese un bun prieten „de suflet” al Mariei de-a ungul multor ani, fiind umărul pe care artista plângea inclusiv după vreo deziluzie în iubire.
„Când a pus ochii pe Maria, grecul scăpătase, era complet lefter… Fără să se sinchisească, şi-a dus viaţa pe lângă ea fără să facă nimic. Întocmind de regulă „austriace” şi „martingale” la curse, ospătându-se fără reţinere la Capşa, unde Maria rămânea nu o dată datoare costul prânzului…”, scria Gaby Michailescu despre soţul Mariei Tănase, în cartea „Maria cea fara de moarte”.
Același lucru l-a declarat și Florin Rogneanu, cel pe care l-am pomenit la începutul acestui articol.
Citește și: Tezaurul lui Brâncuși a fost evaluat la 500 de milioane de €. Ce opere de artă pot fi văzute la noi
„Celebrul ei soţ, Clery Sachelarie îi lua toţi banii! Şi ea era tot timpul datoare! Se împrumuta de la instrumentiştii din ansamblu… Şi asta deranja. Restul membrilor ansamblului nu aveau veniturile ei, dar o împrumutau.
Ea însă îi restituia întotdeauna. Pentru Maria Tănase banii nu contau, era important să se simtă ea bine. Era o atmosferă plăcută în jurul ei. Era un om extraordinar. Niciodată nu s-a certat cu nimeni, nu avea nici un motiv”, a mai spus acesta, potrivit sursei deja citate.
Dar Maria Tănase n-a fost un om căruia să-i pese de bani, adunând și risipind adevărate averi. Pentru ea contau trăirile intense, ajutorarea celor dragi și bucuria fiecărei clipe.
Dar firul vieții sale s-a rupt mult prea devreme, cu doar trei luni înainte de a împlini 50 de ani.
Maria Tănase a aflat că este bolnavă de cancer la plămâni în primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului.
Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia -sora Ioanei Radu - să o înlocuiască. Pe 2 mai ajunge acasă, în București. Se stinge din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10. Înainte de a muri și-a scris testamentul.
Un document din care rezultă sentimentele sale pentru familia sa, inclusiv pentru cei șase nepoți dăruiți de sora și fratele său, dar și atenția la detaliile înmormântării, precum și dorința ca aceasta să aibă o notă autentic românească.
Iată ce scria ea, printre altele, în acel testament, așa cum este el reprodus în dosaresecrete.ro.
„Las toată averea mea mobilă, ce se va găsi în patrimoniu la data decesului meu, surorii mele Aurica Tănase și soțului meu Clerah Sachelarie, cu același domiciliu ca al subsemantei, pe care-i rog să ia hotărâri numai împreună privind averea rămasă.
Dacă fratelui meu Ștefan Francois Tănase îi va face plăcere vreun obiect indiferent de valoarea lui, rog pe sora mea și soțul meu să i-l daruiască spre caldă și duioasă amintire.
Nepoților mei celor trei copiii ai fratelui meu și celor trei copii ai surorii mele le las toată dragostea mea de mamă. Pe băieții fratelui meu și sorei mele precum și pe soțul Stefaniei îi implor cu cuvânt de moarte să nu fumeze de aci încolo și să-l iubească pe nenea Clery cum m-au iubit pe mine și cum eu i-am iubit pe ei.
Las cu cea mai aprigă dorință a mea ca ritualul înmormântării mele să nu formeze obiectul vreunei vulgare acțiuni ci să fie sobru. După moarte, corpul nescăldat, numai șters cu alcool să fie la dispoziția medicilor dacă vor considera că este cazul să se folosească de el la autopsie.
Una din cele două cămăși albe de mătase pe care le am în dulap să fie puse pe sub rochia de pichet albă ce se găsește la spital și care se butonează în spate. Pe cap să-mi pună pichetul de colțar alb iar în picioare ciorapi albi scurți.
Cu limbă de moarte îi rog să nu aducă nimănui la cunoștință despre moartea mea cu excepția oficialităților și în orice caz înmormântarea să fie anunțata cu o zi mai târziu chiar celor ce m-au cunoscut. Nu vreau mascaradă.
Să nu mi se facă parastas decât la șase săptămâni. Să-mi care apa cu cofă și să se închine cineva la cimitir în fiecare zi timp de șase săptămâni. Să nu vina la slujbă mea religioasă niciun popă afară de preotul și părintele Bejenaru Vasile din suburbia Cărămidarii de Jos, raion Niculae Bălcescu, căruia îi sărut mâinile ultima dată (...)”.
De asemenea, ea își exprima dorința ca pe un drum „secetos și dornic de apă să se facă o fântână și în loc de acele parastase, pe care le interzic, din când în când să fie ajutat câte un student și o studentă cu plata cantinei sau a posibilităților de masă și să nu fie nimeni trist”.
Maria Tănase înfrunta cu curaj și demnitate întâlnirea cu veșnicia, urându-le tuturor viață lungă și imbelșugată, precum și sănătate, inclusiv celor care „le-am stat greu în drum”.
De asemenea, artista i-a scris o ultimă apistolă de dragoste și de adio către soțul său. Una emoționantă, în care acesta e numit, cu tandrețe, „tătuță”.
„Îţi scriu acum, tătuţă, scrisoarea cea mai adevărată pe care am crezut vreodată că am s-o pot scrie. Te rog să mă ierţi de tot, dacă poţi, de tot ce ţi-am putut pricinui.
Caută-mă, caută mângâierile mele. Ele n-au murit şi niciodată să nu le socoteşti moarte. Caută-mi ochii. Ei nu te-au minţit niciodată. Caută-mi sufletul. Căci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodată.
Prinde-mi din aer vorbele, căci nimeni nu le va recunoaşte. Culege-mi visele, pe care le-am croit lângă tine, şi împarte-le oamenilor, căci au fost curate şi rare.
Te voi aştepta, tătuţă, oricât ţi-o place ţie să trăieşti. Voi găsi atâtea flori pe-acolo că nu ştiu dacă-mi va ajunge timpul, până vei veni, să ţi le cos, să fie cum am visat să-ţi fie viaţa.
Eu am să plec, şi-ţi mulţumesc pentru viaţa noastră Iar vouă, cele 49 de frunze verzi din primavară şi galbene în toamnă pe care mi-am plimbat anii, vă las câte o lacrimă de emoţie : Adio, frunză verde, frunză galbenă, tu mă saltă, tu mă leagană…”, scria Maria Tănase, pe patul de moarte, conform adevarul.ro.
Contrar dorinței sale, vestea morții ei s-a împrăștiat ca fulgerul, iar curând înmormântarea marii cântărețe a însemnat o adevărată procesiune funerară, zeci și zeci de mii de oameni - aproape un sfert din populația Bucureștiului, ducând-o la groapă, la Cimitirul Bellu, în ziua de 25 iunie 1963.
