Unul din cei mai iubiți actori de comedie, Nicu Constantin s-a născut pe 31 iulie 1939 la Eforie. A avut o copilărie grea, fiind nevoit să muncească de mic pentru a-și înteține familia.
Tatăl său, Tudor Constantin provenea dintr-o familie originară din localitatea albaneză Korcea, ajunsă în România în anul 1910, iar mama sa, Ecaterina, se trăgea dintr-o familie de origine greacă, stabilită la Constanța în anul 1913.
Artistul care a ținut 9.000 de spectacole a fost vânzător și electrician. Nu avea facultate
Ecaterina și Tudor Constantin s-au căsătorit în anul 1924 și au avut 7 copii: Petre, Constanța, Tefta, Gheorghe, Constantin, Nicu – viitorul actor, și Lică, iar în anul 1947, după război, familia Constantin a mai înfiat un băiat din Moldova, Ștefan, ce avea apoi să devină căpitan pe unul din cele mai mari petroliere din lume, „Independența”, găsindu-și sfîrșitul odată cu scufundarea acestuia în Bosfor.
A urmat primele clase la Constanța, dar a câștigat bani din meserii precum cărător de bagaje în gară, ajutor la bostănăria turcului Cadri, sacagiu, vânzător de răcoritoare pe plajă, vânzător de lapte, vânzător de creveți, sau vânzător de ziare.
Nicu urmează Şcoala medie tehnică de Marină din Constanţa – profil navigație și motoare, dar în paralel este actor amator. Are mari probleme după ce joacă o satiră la adresa dirtectorului liceului. Spectacolul s-a numit ”Mâine.
Nu l-au primit la circ
În 1954 vine la Bucureşti, unde o cunoștință a familiei îi promite un loc la circ. Nu este angajat pentru că nu avea 18 ani. Drept urmare se angajează la Întreprinderea „Electromontaj”, pe post de electrician.
Destinul face să-l întâlnească în București pe fostul lui profesor de la Marină, Andrei Müller, alături de care va închega o brigadă artistică în întreprindere, numită „Scurtcircuit”.
Aşadar, Nicu Constantin era angajat, era artist, urma și cursurile Liceului „Matei Basarab” din București, iar seara găsea timp să meargă şi la Școala Populară de Artă.
Fără să fi trecut pe la Institul de Teatru și Film, în anul 1959, debuta în televiziune, împreună cu Margareta Pâslaru și Marina Voica, într-o emisiune dedicată mișcării artistice de amatori, cu un cuplet semnat de George Mihalache, intitulat „Holteiul”.
În 1960 va candida pentru unul din cele două locuri de la Teatrul de revistă Cosntantin Tănase. A reușit deși au fost peste 200 de doritori.
A fost căsătorit de două ori
Nicu Constantin a fost căsătorit de două ori. S-a însurat prima oară în anul 1967 cu Florența, fiică de preot, femeia dăruindu-i un băiat. După 15 ani de mariaj cei doi au divorțat. În 1979, a cunoscut-o pe cea de-a doua parteneră de viață, Măndița, una dintre cele mai apreciate voci ale Teatrului de operetă. Artista fiindu-i aproape până în ultima clipă marelui actor.
Ultima cortină
Nicu Constantin a murit pe 15 septembrie 2009, la vârsta de 70 de ani. Era internat de 4 luni
upă primul infarct, suferit la ora 14:00, Nicu Constantin s-a trezit, a respirat liber și s-a adresat celor din jur care sperau la o minune. Toți credeau că a scăpat, dar la ora 16:45 și-a dat ultima suflare.
Citește și: Un cunoscut actor al Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” a murit la 90 de ani
“Nu se ştie de ce, muribunzii, înaintea ultimelor clipe de viaţă, dau semne de bruscă şi aparentă însănătoşire, ca o ultimă iluminare, un ultim şi fericit contact cu viaţa. Astfel, după primul infarct avut la oara 14, Nicu s-a trezit, a respirat liber şi, în glumă, s-a adresat celor din jur: „Credeaţi că am murit?”. Toţi credeau, însă, că chiar a scăpat! Doar că, după două ceasuri, la ora 16.45, cu o ultimă pâlpâire şi o ultimă luminiţă în ochi se stinge pentru totdeauna”, menţionează sursa citată.
40 de ani la Tănase
În cei 40 de ani care au urmat pe scena Teatrului de la Revistă, NICU CONSTANTIN a jucat în mii de reprezentații, cu un succes remarcabil. Dintre spectacolele sale, amintim: “Pagini alese din Revista de altădată”, “Revista dragostei”, “La Grădina „Cărăbuș””, “Colibri music-hall”, “Nu aduce ziua ce aduce noaptea”, “Jos pălăria”, “Vino să ne vezi diseară”, “Costică, ne vede lumea!”, “Uite că nu tac!”, “Lasă supărarea-n hol”, “Grand Music-Hall de Bucarest”, jucat în turneu la “Olympia” – Paris, “Nimic despre elefanți”, “Cafeaua cu lapte de adio”, “Salutări de la Vasile”, “Mi se pare că mă-nsor!”, “Belmondo al II-lea”, “Savoy, Savoy!”, “Poftă bună, la Tănase!”.