Personajul de astăzi este o frumoasă actriță care a renunțat la carieră la 40 de ani. Apreciată pentru sensibilitatea și complexitatea interpretărilor sale, ea a ales să meargă pe drumul credinței, departe de zgomotele lumii dezlănțuite. Pe 11 iulie, împlinește 69 de ani.
Recunoașteți personajul? Frumoasa actriță ce renunță la carieră la 40 de ani. Alege calea credinței
Frumoasa, dar misterioasa actriță Mariana Buruiană s-a născut la 11 iulie 1955, în Arad, ambii săi părinți fiind tipografi, dar având pasiuni artistice.
Deși a fost atrasă inițial de ideea de a deveni profesoară de franceză, fiind pasionată și de latină, a ajuns, printr-un compex de âmprejurări să intre de la prima încercare la nstitutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti.
Povestea acelei reușite ce i-a schimbat viața a povestit-o ea însăși, ani mai târziu Deși erau doar 10 locuri disponibile, în acel an au fost admiși 15, inclusiv ea, pentru că de la locurile 8-15 toți candidații avuseseră aceeași medie.
Citește și: Destinul unei actrițe schimbat de un personaj misterios. Renunță la scenă, fuge în munți. Are 40 ani
„Venirea la Bucuresti a fost ceva cumplit. Am dat examen la IATC si am spus ca, daca nu intru din prima, a doua oara nu mai dau. Preferam sa fiu profesoara, sa studiez texte vechi, ma atragea latina...
Dar am reusit de prima data, printr-un ciudat joc al destinului, caci erau zece locuri si au intrat 15 candidati. De la pozitia 8 la 15 toti eram cu aceeasi medie si cei de la institut au decis atunci sa infiinteze o clasa”, mărturisea actrița pentru revista VIP.
Așa a ajuns colegă de generație cu Marcel Iureş, Adrian Pintea, Mirela Gorea, Dragoş Pâslaru sau Micaela Caracaş, fiind îndrumată de profesorul și marele actor Marin Moraru.
Mariana Buruiană în filmul „Să mori rănit din dragoste de viață” (1984) - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
„Am fost o clasa extrem de daruita meseriei noastre… Venisem doar cu o valijoara… M-am cazat in fostele camine din strada 30 Decembrie (actuala strada Franceza).
Eram sapte fete intr-o camera, nu aveam apa, era spatiu putin, dar aveam senzatia asta teribila ca am venit sa cuceresc lumea.
Au fost ani magici, de poveste. Colegii de la celelalte clase veneau să asiste la lecţiile d-lui Moraru, iar la examene participam cu toţii, indiferent de la ce clasă.
La spectacolele diverselor teatre – dar mai ales Bulandra – mergeam cât de des puteam, astfel că nu făceam decât asta, nu trăiam decât pentru asta.
Pentru mine, un elev cuminte şi studios a fost ceva neobişnuit. Mi se părea că „trăiesc“ în sfârşit, scăpasem de „capătul de sus al cetăţii“ de-acasă pe care, uneori, îl simţeam apăsător”, mai spunea ea, conform sursei citate.
Încă din anul I de studenţie este distribuită în filmul "Patima" (1975, regia George Cornea), iar în anul III rămâne însărcinată și îl aduce pe lume pe fiul său, Adrian.
Citește și: VIDEO Șlagărul „Bună seara, iubite” nu-i aparține Loredanei. Cine l-a cântat înaintea ei și cum suna
„Cind eram in anul III, m-am indragostit foarte tare si am ramas insarcinata. Parintii mei au acceptat cu greu situatia, se temeau pentru mine, caci n-aveam de niciunele.
Se gindeau sa am intii o casa, sa fiu „cuminte“, sa ma asez si abia pe urma sa vorbesc de copii. Desigur ca asa e bine, nu trebuie sa fii usuratic. Vreau numai sa spun ca, daca motivatia e puternica, Dumnezeu te ajuta.
Asa ca am ales sa las viata sa vorbeasca. Toata viata nu am mizat decit pe acest interior, pe aceasta alegere a adevarului din interior. Este uluitor cind realizezi cum lucreaza in tine acest adevar. Am hotarit deci sa devin mama”, a explicat Mariana Buruiană.
În rolul unei tinere aspirante muziciene din pelicula „Figuranții” (1987) - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
După absolvirea IATC, în 1978, este repartizată la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ, unde debutează cu rolul Irina din "Trei surori" de Cehov. Apoi, în perioada 1981-1995 a fost actriţă la Teatrul Bulandra din Bucureşti.
Dar marele public s-a îndrăgostit de ea mai ales din filmele în care a apărut. În afară de „Patima”, actrița a jucat și în pelicule precum „Țapinarii” (1982), „Melodii la Costinești” (1982), „Sfârșitul nopții” (1983), „Să mori rănit din dragoste de viață” (1984), „Figuranții” (1987), „Hanul dintre dealuri” (1988) și „Drumeț în calea lupilor” (1990).
A jucat în serialul de televiziune „Lumini şi umbre” din 1981 (regia Andrei Blaier), serial ce a adus-o în atenţia publicului, iar prin rolul principal din filmul de televiziune „Domnişoara Christina” din 1992, în regia lui Viorel Sergovici, a cunoscut consacrarea definitivă.
Actrița a fost căsătorită în anii 80 cu regizorul Alexandru Dabija, dar o întâlnire providențială cu marele duhovnic și teolog Nicolae Steinhardt, în 1988, care locuia în același cartier cu ea, mijlocită de un tânăr admirator al ei, avea să-i lumineze drumul către credință.
Citește și: Recunoașteți personajul? A fost acuzată pe nedrept de moartea soțului. A înregistrat 800 de melodii
„Nu mai țin minte ce s-a vorbit, decât că am stat lângă părinte și simpla sa prezență îmi făcea bine. I-am făcut un ceai și i-am pus alături pâine prăjită, căci nu mânca altceva…
Apoi, când l-am condus înapoi spre casă, l-am susținut de braț și iar m-am simțit de parcă ne știam de când lumea. Tot acel tânăr m-a dus la Rohia.
Eu l-am rugat. Dar nu l-am mai prins în viață pe părintele Steinhardt când am ajuns acolo, în 1989. I-am trimis însă cu inima multe gânduri bune. Tot atunci am cunoscut o călugăriță greco-catolică; ea mi-a arătat primele rugăciuni”, mai rememora actrița.
Ruptura totală cu teatrul și actoria avea să vină în 1995, la doar 40 de ani. A fost nevoită să demisioneze de la Bulandra pentru a putea juca în spectacolul „Danaidele”, pus în scenă de Silviu Purcărete la Teatrul Național din Craiova.
Virgil Ogășanu, directorul de atunci al Teatrului Bulandra, i-a forțat, practic, demisia, și pe fondul unui substrat politic, Mariana Buruiană participând activ la manifestațiile anti Iliescu și anti FSN-iste din Piața Universității, din 1990.
„De la „Bulandra“ am fost nevoita sa demisionez in 1995. Pe atunci era director domnul Ogasanu. Cred insa ca decizia privind plecarea mea a avut si un substrat politic, pentru ca eu, alaturi de alti colegi, am participat la manifestatiile din Piata Universitatii, iar domnul Ogasanu avea, din cite imi aduc aminte, o orientare opusa...
Atunci tocmai se montau la Craiova Danaidele - Rugatoarele, in regia lui Silviu Purcarete. Cind am auzit titlul acesta mi-a batut inima intr-un anume fel si am dorit sa fiu in acel proiect. N-am facut nimic, doar am dorit si, intr-adevar, am fost chemata sa particip. (...)
Am cerut voie deci domnului Ogasanu sa pot pleca, si el a acceptat colaborarea. Am intrat in repetitii, dar in decembrie, inainte de premiera, am primit un telefon de la domnul director, in care imi cerea sa ma intorc de urgenta la Bucuresti ca sa plecam cu trupa in turneu, la Paris.
Trebuia deci sa fie aminata premiera din pricina unei „sarcini de serviciu“, aparuta deodata, urma sa fie oprita munca a peste 60 de oameni pentru ca eu sa vin in Bucuresti si sa joc un rol de 15 minute.
I-am spus domnului director ca nu am cum sa vin. Si el mi-a replicat: „Atunci, Mariana, pleaca din teatru!“ Am ramas cu receptorul in mina si i-am spus: „Bine!“ Iar el a zis: „Ah, si trimite-mi repede hirtia, ca sa te pot inlocui!“
Am inchis si m-am gindit: ce hirtie? Cum se poate pleca din teatru? Prin demisie - ca sa fie desfacut contractul de munca la litera i (adica indisciplina) - sau prin transfer? Nu ma vedeam jucind in alta parte. Asa ca am scris demisia.
Mi s-a parut ca se surpa o lume… Se inchidea un cerc... Am scris deci demisia si am trimis hirtia. Timp de doua saptamini ne puteam intilni, se putea schimba situatia. Probabil ca niciunul dintre noi nu dorea acest lucru.
Probabil, daca as fi insistat, daca m-as fi supus, s-ar fi revenit asupra acestei decizii. N-am putut. Am dat telefon sa intreb, dupa doua saptamini, daca s-a aprobat demisia si mi s-a raspuns ca da”, a spus Mariana Buruiană despre acel episod.
Mariana Buruiană împlinește 69 de ani, pe 11 iulie - Foto: glsa.ro
Ulterior, a renunţat la scenă, alegând calea credinţei. A scris cartea "Taina Mărturisirii" (1998, Editura Herald, Bucureşti) şi a făcut mai multe traduceri ale unor lucrări reigioase.
Până în 2008, a mai predat „Tehnica vorbirii" la Universitatea „Spiru Haret" Bucureşti. O vreme a fost văzută vânzând lumânări într-o biserică din Capitală.
Dar Mariana Buruiană nu a ales calea călugăriei, așa cum a făcut-o colegul ei, Dragoș Pâsaru ci „doar” retragerea din viața Cetății și a lumii spectacolului, reculegându-se prin apropierea de Hristos departe de lumea dezlănțuită.
De altfel, artista mărturisea în același interviu menționat că tot ceea ce a trăit a fost doar pentru a fi pregătită de întâlnirea cu Dumnezeu.
„Tot ce am trăit în viaţă, toată experienţa mea din teatru, căsnicia, copilul, tot ce am scris a fost numai pentru a înţelege şi a mă întâlni cu Dumnezeu înăuntrul meu, cu Lumina ce se află în adâncul inimii şi care îmbracă toate lucrurile… Această lumină face posibilă iertarea, ştiţi…
Dumnezeu ne duce foarte în adâncuri ca să o putem descoperi… (…) Nu sunt un „caz celebru“, ci doar un suflet ce s-a deschis limpezimii lui Dumnezeu. Atât”.
Citește și: VIDEO Recunoașteți personajul? Prima actriță ce a apărut goală într-un film românesc. Pleacă în SUA
În 2017, însă, Mariana Buruiană a trăit tragedia pierderii fiului ei, Adrian, biolog și profesor universitar, la doar 49 de ani.
Dar talentul său artistic se pare că a fost preluat de nepotul rămas în urma acestuia. Alin Buruiană, absolvent al Facultății de Muzică și Teatru din Timișoara, secția canto clasic.
