Teodora Mareș a apărut pe scenă și după filmul „Declarație de Dragoste” care a propulsat-o în inimile telespectatorilor. A jucat pe scena Teatrului Național în ultimii 30 de ani. Actrița spune că după succesul filmului mulți nu au putut-o vedea decât în acel rol și asta i-a dăunat în carieră.
„Multă lume a crezut că eu nu pot să fac altfel de roluri și asta pe mine m-a deranjat un pic, pentru că cred că trebuia să am o evoluție mult mai frumoasă ca actriță, ceea ce nu cred că s-a întâmplat”, a spus Teodora într-un recent interviu.
Teodora Mareș a fost căsătorită o singură dată. A divorțat și nu s-a mai căsătorit, canalizându-și toată energia spre teatru.
Nu a intrat din prima la Teatru
Teodora Mareș s-a născut la Buzău, la 27 octombrie 1962.
A urmat şcoala generală în Brăila, unde s-a mutat cu mama ei. Tot aici a făcut sport de performanţă (atletism). Şi-a continuat studiile la un liceu din Ploieşti, la o clasă cu profil sportiv, care s-a desfiinţat după clasa a X-a.
S-a întors la Brăila, urmând treapta a II-a la Liceul de Construcţii, cu specializarea arhitectură, sistematizare şi desen tehnic. A vrut să studieze medicina, însă atrasă de teatru, în timpul liceului, a urmat câteva cursuri de actorie.
În 1981, a dat examen la Institutul de Teatru din Târgu Mureş, dar nu a fost admisă.
Citește și: „Cui mă lași?”, țipătul lui Dan Spătaru la nunta Pompiliei Stoian. Artista îi dedică „Prieten drag”
S-a angajat în ansamblul Teatrului ''Maria Filotti'' din Brăila (1981-1983). În 1983, a intrat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, secţia Actorie, clasa profesor Octavian Cotescu, asistent Gelu Colceag. A absolvit în 1987.
Citește și: La 35 de ani apăruse în 20 filme. Povara succesului îl face să fugă în SUA unde e șofer. Nu regretă
Cu doi ani înainte de terminarea facultății, este distribuită în rolul Ioana Popa din „Declarație de dragoste”, în regia lui Nicolae Corjos.
„L-a iubit”, dar nu s-a înțeles cu Adrian
„Nu ne suportam la vremea aceea. Era o oarecare țâfnă între noi. În pauzele de la filmări nu ne vorbeam, ne ignoram. Dacă lumea a crezut într-o poveste de dragoste dincolo de scenariul din film, atunci poate că a fost doar meritul jocului nostru de pe micile ecrane.
Când repetam fiecăruia dintre noi i se părea că celălalt nu face exact ceea ce trebuie...
„Pur și simplu nu ne suportam. Nu știu cum publicul ne-a văzut împreună și a crezut că suntem bine, dar adevărul a fost cu totul altul. Astăzi suntem doi colegi care împart amintirea unui mare succes.
Acum suntem foarte în regulă, dar atunci nu eram..”, preciza în Adrian Păduraru, interpretul personajului principal masculin al fimului.
S-au împăcat după 32 de ani când au jucat, din nou împreună.
Dincolo de celebritate, Teodora Mareș a avut parte de multe provocări pe plan personal. Aceasta a fost căsătorită mulți ani cu actorul și omul de televiziune Felix Totolici, însă au ajuns la divorț. Teodora Mareș nu a dorit să își mai refacă viața după despărțirea de fostul soț.
Actrița regretă în prezent că nu are copii și evită să vorbească despre motivul pentru care nu a devenit mamă, arată bzi.ro
Despre rolul din „Declarație de dragoste”
„Uneori mă deranjează (asocierea cu personajul din acel film n.red.), sunt sinceră când vă spun asta. Alteori îmi face plăcere, pentru că a fost un film care a marcat o generație sau chiar mai multe generații, într-adevăr. Vă spun sincer că nu mă așteptam ca după 30 de ani să vorbim tot despre filmul acesta.
Unde mă deranjează ar fi în faptul că multă lume a crezut că eu nu pot să fac altfel de roluri și am rămas cantonată într-un anumit gen, într-un anumit tipar și asta pe mine m-a deranjat un pic, pentru că cred că trebuia să am o evoluție mult mai frumoasă ca actriță, ceea ce nu cred că s-a întâmplat.
De ce regretă Teodora Mareș că a jucat în „Declarație de Dragoste”
Eu sunt un om destul de echilibrat și succesul de la vremea respectivă nu mi-a luat mințile. Aveam 22 de ani de ani pe care i-am împlinit chiar în timpul filmărilor, pentru România anilor '84-'85 a fost ceva deosebit, pentru că nu mai auzisem să se fi întâmplat ca actorii să fie scoși prin spate cu armata, că publicul era atât de numeros și toți voiau să ne atingă, să le dăm autografe, făceam cu greu față la lucrurile astea și eram ajutați.
Am avut proiecții prin țară, oamenii în provincie erau și mai dornici de a ne vedea atât de aproape, a fost așa... a fost ca-n filme”, a spus la digi24.
Un alt mare succes pentru Teodora a fost „Extemporal la dirigenție.”
Ce nu-i place din societatea de azi
„Nu-mi plac oamenii nepoliticoși. Mă doare sufletul când văd că cineva calcă pe iarbă, că aruncă chiștocul de țigară din mașină sau eventual și pachetul gol. Sunt lucruri care mă deranjează. Nu-mi place că mulți oameni au uitat să-i mai respecte pe cei din jurul lor. Nu mai respectă un om mai în vârstă.
Bărbații nu mai sunt atât de politicoși cum erau odată. Mi s-a întâmplat de multe ori să vorbesc cu "dumneavoastră", să mă adresez cu "dumneavoastră" unui bărbat, iar el să continue să mă tutuiască. Lucrul ăsta pe mine mă deranjează foarte mult. Țin cu orice preț să fiu un om politicos, chiar dacă în jurul meu lucrurile lasă de dori”t, potrivit aceleiași surse.
Roluri în teatru
Pe scena Teatrului de Stat din Sfântu Gheorghe (1987-1990) a evoluat în rolurile: Estrella în "Noaptea la Madrid" după Calderon de la Barca; Bianca în "Îmblânzirea Scorpiei" de William Shakespeare (regia Mircea Cornişteanu); Băiatul de prăvălie în "Asta-i ciudat" după Miron Radu Paraschivescu (regia Gelu Colceag); Lisette în "Căsătorie prin concurs" de Carlo Goldoni (regia Mihai Dobre); Adela în "Adela" după Garabet Ibrăileanu (regia Constantin Codrescu).
A evoluat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, începând din 1994, unde a jucat numeroase roluri: Carol în "Orfeu în infern" de Tennessee Williams (regia Mihai Manolescu); Ioana în "Anton Pann" de Lucian Blaga (1995, regia Dan Micu); Bacanta în "Bacantele" după Euripide (1997, regia Mihai Măniuţiu); Jean în "Cabotinul" de John Osborne (1997, regia Alice Barb); Armande în "Femeile savante" de J.B.P. Moliere (1998-1999, regia Lucian Giurchescu); Vilma în "Ispita" de Vaclav Havel (2002, regia Mihai Manolescu); Eva în "Sonată pentru saxofon şi Eva" de Eugen Şerbănescu (2004, regia Mihai Manolescu); Jitsuko în "Iubiri interzise/Hanjo-Seijo" de Yukio Mishima (2007, regia Issey Takizawa); Dr. Deseară în "Spitalul special" de Iosif Naghiu (2010, regia Ştefan Iordănescu); Christine în "Dineu cu proşti" de Francis Veber (2013, regia Ion Caramitru); Elefteria în "Dumnezeu se îmbracă de la second-hand" de Iulian Margu (2014, regia Ion Caramitru); Bambi în "Noii infractori" de Edna Mazia (2019, regia Ion Caramitru), conform https://www.tnb.ro/.
