În de 9 martie a ziua an sunt prăznuiţi de Biserica Ortodoxă Sfinţii 40 de Mucenici. Sărbătoarea creștină a Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia sa suprapus cu începerea anului agricol tradițional și a generat o sărbătoare tradițională românească, denumită Mucenicii sau Măcinicii.
Acum, se spune că bărbații trebuie să fie 40 sau 44 de pahare cu vin pentru a fi sănătoși. Cu toate acestea, medicii nu recomandă această cantitate pentru că ar întâmpina comă alcoolică sau chiar deces.
Sărbătoare mare pe 9 martie. Tradițiile românilor de Sfinții 40 de Mucenici
În această zi "femeile fac măcenici pe care îi numesc sfinţişori sau bradoşi".
Aceştia sunt în formă de om (opturi) sau de albină, iar femeile îi duc la biserică şi îi împart la săraci. „Tot acum fac un fel de turtă în chip de om fără ochi, numită Uitată.
Ea se dă copiilor so mănânce cu miere și se face pentru morții care, din greșeală, n-au fost pomeniți peste an.
De Măcenici se fac și se concentrează din gunoiul strâns din casă și din curte. Tinerii sar peste foc. Cu o cârpă arsă, se afumă gospodăria (...)”, indică sursa citată.
Printre obiceiurile practice cu ocazia acestei sărbători, se înscriu și unele ritualului de An Nou. Cel mai răspândit dintre acestea este reprezentat de pregătirea mucenicilor, cunoscuţi şi sub denumirile de Sfinţi, Sfinţişori, Brădoşi, Mucenici.
În amintirea celor 40 de mucenici din Sevastia, gospodinele din Moldova pregătesc colaci copţi, sub forma cifrei 8, din aluat de cozonac, unşi cu miere şi cu nucă.
În Dobrogea și în Muntenia, mucenicii, de dimensiuni mai mici, dar tot sub forma cifrei 8, sunt fierți în apă cu zahăr, scorțișoară și nucă, simbolizând astfel lacul în care au fost aruncați Sfinții Mucenici. Mucenicii sunt consumaţi după ce au fost duşi la biserică pentru a fi binecuvântaţi.
Citește și: Cum a fost găsit locul unde erau îngropați Sfinții Mucenici
În tradiția populară, se spune că bărbații trebuie să fie 44 de pahare de vin, chiar dacă au fost doar 40 de Mucenici. De unde provine diferența? După tradiția creștină, au fost 40 de Sfinți martiri, dar după cea geto-dacică, au fost 44 de Sfinți.
Tot în această zi, sunt aprinse focurile de Măcinici în curţi şi grădini, în faţa caselor şi pe câmp, sunt purificaţi oamenii şi animalele prin stropirea cu apă sfinţită, se fac observaţii şi previziuni meteorologice, este scoasă mierea de albine din stupi sau sunt tăiate primele corzi de viţă-de-vie.
În toate comunităţilor rurale, la 9 martie, exista obiceiul de a se scoate plugul la arat. De asemenea, tot în ziua de 9 martie se făceau numeroase pronosticuri meteorologice. S
e spunea că pământul îngheţat în această zi prezicea o toamnă fără brume, iar dacă pământul nu era îngheţat, bruma din toamnă avea să cadă devreme.
Astfel, oamenii ştiau cum să-şi planifice muncile câmpului. Tot în această zi se spune că se deschid mormintele şi porţilor Raiului, pentru ca sufletele morţilor să revină printre cei vii.
Potrivit www.crestinortodox.ro, în credinţa populară în ziua mucenicilor se încheie zilele babelor, lăsând loc zilelor moşilor. De aceea, în această zi se fac numeroase ritualuri de alungare a gerului, cum ar fi lovirea pământului cu bâte sau maiuri, rostind descântece, pentru ca să iasă căldura şi să intre geru.
Povestea celor 40 de mucenici. Cine l-a înlocuit pe cel care a ieșit din lacul înghețat
Sfinţii 40 de Mucenici, care au trăit în vremea împăratului Licinius (308-324), prigonitor al creştinilor, erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Ei erau de origine nu doar romani, ci şi greci şi armeni, conform portalului www.crestinortodox.ro.
Aflând despre credinţa lor, Agricola, guvernatorul Armeniei, i-a silit să se închine idolilor. Pentru că au refuzat să facă acest lucru, cei 40 de mucenici au fost întemniţaţi timp de opt zile şi supuşi la chinuri, după care guvernatorul Armeniei i-a condamnat la moarte prin îngheţare, în lacul Sevastiei.
Citește și: Ce să nu faci sub nicio formă în ziua de sâmbătă. Superstițiile de groază întâlnite la români
Într-acel timp li se poruncea creştinilor, care se aflau în cetele ostăşeşti, să aducă jertfă diavolilor. Şi erau în ceata lui Agricolae, în părţile Capadociei, nişte ostaşi, patruzeci la număr, care, de asemenea, slujeau într-o dregătorie
ostăşească şi aveau dreapta credinţă în Hristos Dumnezeu, fiind bărbaţi tari şi nebiruiţi în războaie, iar în dumnezeieştile Scripturi foarte iscusiţi.
Sfinţii Mucenici au fost îndemnaţi de comandantul lor să aducă jertfe şi să se închine zeilor romani şi aşa cum şi-au arătat vitejia şi curajul în războaie, cu acelaşi cuget şi determinare să se supună legilor imperiale şi să jertfească idolilor.
Militarii, răspunzând mai marelui lor, au spus: "Dacă pentru împăratul cel pământesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, precum singur mărturiseşti, ticălosule, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel fără de moarte şi vom birui a ta răutate şi al tău vicleşug".
Cei 40 de ostaşi erau bărbaţi puternici, cunoscuţi pentru curajul lor pe câmpul de luptă. Despre aceasta mărturisea însuşi Agricola, comandantul acelui corp de oaste, care din toată inima sa spunea:
"Câţi ostaşi are împăratul vostru, nu sunt asemenea vouă întru nimic, nici întru înţelepciune, nici întru tărie, nici întru frumuseţe, nici aşa de iubiţi nu-mi sunt mie ca voi".
Sfinţii nu s-au lăsat însă înduplecaţi nici de cuvintele înşelătoare şi nici de îngrozirile comandantului, mărturisind cu tărie credinţa în Hristos, rugându-se spre a fi şi mai mult întăriţi de Dumnezeu pentru a putea suferi chinurile, rămânând uniţi.
Auzind Sfinţii Mucenici hotărârea de condamnare la moarte prin îngheţare, îmbărbătându-se unul pe altul, s-au sfătuit în ce loc doresc să li se aşeze cinstitele moaşte după ce vor lua cununa muceniciei.
La îndemnul celor mai viteji dintre ei, Meletie, 'ostaşul lui Hristos', împreună cu alţi doi, a scris o scrisoare de mărturisire şi de îndemnare către fraţii lor de acasă.
Scrisoarea s-a păstrat până astăzi sub numele de "Testamentul Sfinţilor 40 de martiri ai lui Hristos, care s-au săvârşit în Sevastia". ("Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an", arhimandrit Cleopa Ilie, 1996)
Guvernatorul provinciei împreună cu comandantul au decis ca toţi cei patruzeci de ostaşi să fie duşi legaţi la un lac ce se afla lângă cetatea Sevastiei, căci era iarnă, ger cumplit şi vânt mare.
Mărturisitorii au fost dezbrăcaţi şi aruncaţi în mijlocul apei, iar la marginea lacului era ridicată o baie, pentru ca dacă vreunul din mucenici, slăbind de ger, ar voi să se plece la închinarea la idoli, să iasă din apă şi să se încălzească în acea baie caldă.
Foto:reteteculinare.ro
Lăsându-se noaptea, frigul s-a întărit şi mai mult, iar trupurile sfinţilor îngheţau de ger. Atunci unul dintre ei, neputând să mai rabde, s-a despărţit din acea sfântă ceată şi a alergat la baie. Dar când şi-a atins piciorul de pragul acelei băi calde, îndată a căzut mort.
Văzându-l pe fugar, sfinţii aflaţi în mijlocul apei se rugau: "Acum Acelaşi eşti, Doamne, Cel ce ai ascultat rugăciunile lui Iacob, când fugea de certarea lui Isav, fratele său;
Cel ce ai ajutat lui Iosif şi l-ai izbăvit din primejdie; Cel ce ai auzit pe Moise care a dat semne şi minuni în Egipt împotriva lui Faraon şi a poporului său şi a despărţit marea şi pe poporul Tău l-a scos în pustie;
Cel ce ai ascultat pe Sfinţii Tăi Apostoli, ascultă-ne şi pe noi, Doamne, ca să nu ne înece viforul apei, nici să ne înghită adâncul, că am sărăcit foarte.
Ajută-ne, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, că am stat în adâncul apei și nu s-au udat picioarele în sângele nostru; uşurează-ne de sarcină şi alinează iuţimea văzduhului, Doamne, Dumnezeul nostru, că spre Tine nădăjduim, ca să nu ne ruşinăm şi să cunoască toţi că ne-am mântuit, strigând către Tine". După miezul nopţii
a strălucit o lumină ca soarele, atât de caldă, ca în vremea secerişului, care a izgonit gerul, iar gheaţa a topit-o şi a încălzit apa.
El, auzind pe sfinţi rugându-se lui Dumnezeu, se gândea cum cel ce scăpase la baie sa topit îndată ca ceara de căldură, iar cei ceilalţi, petrecând în ger atât de mare, sunt încă vii.
Atunci acesta a deşteptat străjerii şi, dezbrăcându-se de hainele sale, a sărit în apă, strigând cu mare glas că şi el este creştin, împlinind astfel numărul cel dintâi.
Pentru că în zori au fost scoși vii din lac, sa poruncit o execuție cumplită, să le fie zdrobite fluierele picioarelor și să fie lăsați să-și dea sufletele, toți martirii au trecut astfel la Domnul, scrie Agerpres.
Intoxicația cu alcool poate duce la deces
Specialiștii spun că nu trebuie respectată ad-literam tradiția cu 44 de pahare de vin. Pentru că este foarte posibil ca cei care să consume o cantitate mare de alcool pot ajunge la comă sau chiar la deces.
Intoxicația cu alcool este un rezultat grav – și uneori mortal – al consumului de cantități de alcool într-o mari durată de timp. Bea prea mult și prea repede poate afecta respirația, ritmul cardiac, temperatura corpului și reflexul călugăresc. În unele cazuri, acest lucru poate duce la comă și deces.
Citește și: Alcoolul îngrașă sau slăbește? Câte pahare sunt prea multe pentru siluetă
Intoxicația cu alcool poate apărea și atunci când adulții sau copiii beau accidental sau intenționat produse de uz casnic care conțin alcool.
Dacă credeți că cineva are otrăvire cu alcool, solicitați imediat asistență medicală.
Simptomele intoxicației cu alcool includ:
- Confuzie.
- Vărsături.
- Convulsii.
- Respirație lentă, care este mai puțin de opt respirații pe minut.
- Respirație care nu este obișnuită. Acesta este atunci când există un interval de mai mult de 10 secunde între respira.
- Piele care arată albastră, gri sau palidă.
- Temperatura scăzută a corpului, cunoscută și sub denumirea de hipotermie. Dificultăți de a rămâne conștient sau treaz, scrie myoclinica.org .
