Emil Racoviță s-a născut la Iaşi, la 15 noiembrie 1868, fiind cel de-al treilea copil al familiei lui Gheorghe Racoviță (1839-1913), magistrat și membru fondator al societății literare Junimea și descendent al unei vechi familii de boieri moldoveni, şi al Eufrosinei Racoviță, o extrem de talentată pianistă.
Savantul român care a apărut în prima fotografie subacvatică
La momentul naşterii sale, familia locuia pe Strada Lascăr Catargiu nr. 36, din Iaşi, însă Emil şi-a petrecut primii ani ai vieţii la Șurănești (astăzi satul Emil Racoviță, comuna Dănești, judeţul Vaslui), la moșia familiei.
A început şcoala la Iași, fiind elev al celui mai cunoscut învăţător din ţara noastră, Ion Creangă, apoi a parcurs anii de liceu la „Institutele Unite”, unde a fost coleg cu Grigore Antipa și i-a avut drept profesori, printre alții, pe istoricul Alexandru D. Xenopol, chimistul Petre Poni și geologul Grigore Cobălcescu.
Citește și: Un alt caz „George Floyd” în America? Un tânăr de 28 de ani a murit sufocat în custodia poliției
A urma dorinţa tatălui său, şi a fost admis la Facultatea de Drept din Paris, unde a studiat, în aceeaşi perioadă, şi la Școala de antropologie.
După absolvirea Dreptului, s-a înscris și la Facultatea de Științe din Universitatea Sorbona, Paris, iar în 1891, după absolvire, a lucrat la laboratoarele Arago în cadrul stațiunii de biologie marină de la Banyuls-sur-Mer, unde a realizat o serie de scufundări la 10 m, fiind ajutat de un echipament Siebe-Gorman, pentru a cerceta viața subacvatică, potrivit rador.ro.
În această perioadă, Racoviţă a descoperit, împreună cu G. Pruvot, 11 specii de anelide, o specie de viermi cu corpul cilindric.
În anul 1893, la vârsta de doar 25 de ani, devine membru al Societății zoologice din Franța, iar în anul 1896, îşi susţine teza de doctorat cu tema „Le lobe céphalique et l’encéphale des annélides polychètes, o lucrare despre lobul cefalic al anelidelor polichete, adică cei mai răspândiți viermi marini.
Citește și: O româncă a câștigat aurul la Campionatul European de lupte Under-23: Determinarea, atuul sportivei
În anul 1897, primeşte sprijin şi recomandări pentru a participa, ca naturalist, în cadrul expediției antarctice belgiene, desfăşurate la bordul navei Belgica, condusă de Adrien de Gerlache, între anii 1897-1899.
În august 1897, Racoviţă pornea, din Anvers, alături de oameni de ştiinţă belgieni, de norvegianul Roald Amundsen ca ofițer secund, de medicul american Frederick Cook, meteorologul polonez Antoine Dobrowolski și geologul Henryk Arctowski, în explorarea Antarcticii, iar în cadrul escalelor din Chile și strâmtoarea Magellan, el realizează cercetări complexe asupra florei și faunei.
Prima fotografie subacvatică
Totul a început în 1893, când Louis Boutan a terminat de fabricat primul aparat foto subacvatic.
Acesta era închis într-o cameră etanşă metalică, manevrată de un scafandru cu echipament greu de scufundare, alimentat cu aer de la suprafață. Aşadar, o treabă periculoasă şi complicată.
Citește și: Copacul „magic” din Munții Apuseni: Legenda fagului a căror frunze cad doar primăvara. Are 500 ani
Şase ani mai târziu, Boutan devenea celebru în întreaga lume odată cu realizarea primei fotografii sub apă din lume. În cadru, se afla nimeni altul decât savantul român Emil Racoviţă.
Se întâmpla în 1899, când fotograful îl surprindea pe oceanograful şi biologul român Emil Racoviţă, în timp ce acesta făcea investigaţii în zona Banyuls-sur-Mer din sudul Franţei, unde acesta era director-adjunct al Laboratorului Oceanologic „Arago”
„Greșeala” comisă de savant
La prima vedere, totul pare normal, însă la o privire mai atentă veţi observa că placheta pe care scria "Photographie Sous marine" ("Fotografie subacvatică”) este ţinută invers. Momentul era prea important pentru un astfel de detaliu.
Au coborât până la 50 de metri adâncime iar timpul necesar pentru a imortaliza momentul a fost undeva la 30 de minute.
Citește și: Medicii avertizează: O boală pe care lumea o confundă cu o răceală se răspândește în România
Echipamentul greoi şi complicat l-a făcut pe Boutain să sufere de narcoza azotului, o stare similară cu cea produsă de efectele gazelor folosite la anestezie.
Probabil vă întrebaţi de unde a avut lumină necesară pentru a fotografia.
Ei bine, fotograful nostru s-a gândit la toate. Acesta a inventat o instalaţie inedită compusă dintr-un butoi în care se afla o lampă cu alcool.
Cu ajutorul unei mingi de cauciuc, pulveriza pudră de magneziu peste flacăra întreţinută de lampa cu alcool, creând astfel o sursă de lumină, potrivit a1.ro.
