O serie de militari români, printre care ofițeri, subofițeri sau caporali, dar și personalități străine au vorbit, în exclusivitate pentru Newsweek România, despre ceea ce s-a întâmplat cu adevărat în Bătălia de la Nassiriya.
Adevărul despre lupta de la Nassiriya
Declarațiile militarilor români din Batalionul 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”, condus la începutul anilor 2000 de Nicolae Ciucă, vin să demonteze acuzațiile apărute în spațiul public în urma unor investigații de presă.
„Nu înțeleg de ce încearcă să se discrediteze Armata României. Nu numai în Batalionul 26 se aruncă cu anateme din astea, ci și împotriva Armatei României”, spune locotenent colonel (r) Liviu Radu-Mic din cadrul Batalionul 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”.
„Ne simțim jigniți și umiliți de cei care nu știu ce înseamnă și nu au purtat în viața lor un bocanc și umblă doar să ne ponegrească. Nu vorbim de domnul general Ciucă, nu vorbim de partea politică a dânsului, dar de fapt asta se urmărește. Mi-e greu să vorbesc... Îmi dau lacrimile când mă gândesc ce clipe am trăit, prin ce misiune am trecut, ce misiune am făcut pentru statul român”, spune caporal (r) în Batalionul 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”, Dragoș Roibu.
„Nu vă spun ce durere a fost. Oare pentru oamenii din România... trebuie să ne vadă morți să ne creadă?!, spune printre lacrimi plutonier adjutant (r) din Batalionul 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”, Cornelia Catrinoiu.
S-a vrut discreditarea Armatei Române
Maiorul (r) ofițer de operații, Rinel Roșu din cadrul Batalionului 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”, condus la acea vreme de Nicolae Ciucă, contestă acuzațiile apărute în presă despre Bătălia de la Nassiriya, susținând că autorii au folosit „adevăruri parțiale” și numai „anumite păreri” menite să discrediteze rolul comandantului Ciucă, al Batalionului 26 Infanterie „Scorpionii Roșii” și implicit al Armatei Române.
„Din punctul meu de vedere șifonează foarte rău imaginea Armatei Române, a noastră ca militari care am participat în teatrele de operațiuni și numai noi știm cât era de cald la 60 de grade la umbră”, spune caporal (r) Stelian Coadă (operator comandă mobil) în Batalionului 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”.
„Eroul de la Nassiriya” este o denumire pe care au dat-o (autorii reportajului n.red) tot așa ca să-l denigreze... că dânsul (Nicolae Ciucă n.red) s-ar crede erou. Nu suntem, n-am fost eroi și nu vom fi niciodată eroi. Am fost militari de carieră și ne-am executat și îndeplinit ordinele primite la eșaloanele superioare. Datorită nouă, România a intrat în NATO cu drepturi depline”, spune caporal (r) în Batalionul 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”, Dragoș Roibu.
Maiorul (r) ofițer de operații, Rinel Roșu, din cadrul Batalionului 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”, într-un interviu în exclusivitate pentru Newsweek România spune că a solicitat publicației care a realizat reportajul despre „Eroul de la Nassiriya” un drept la replică, însă autorii i-au ignorat acest drept și ulterior i-au șters comentariile.
„Le-am scris la comentarii, sunt dispus să particip la un interviu, să afle și părerea unui militar care, practic, a participat efectiv în centrul de operații și are cunoștință de tot ceea ce înseamnă imaginea de ansamblu”, spune maiorul (r) Rinel Roșu.
Ce s-a întâmplat, de fapt, la Nassiriya
Maiorul (r) Rinel Roșu răspunde acuzațiilor venite din partea lui Roberto Cremene, fost polițist militar în cadrul Batalionului 265 care spunea că el, împreună cu alți 23 de soldați, prinși într-o ambuscadă în vechea bază din Libeccio, ar fi cerut ajutorul Batalionului 26 Infanterie „Scorpionii Roșii”, iar comandantul de la acea vreme, Nicolae Ciucă ar fi refuzat pe motiv că nu ar fi avut „aprobare din România”.
„Nu aveam ce să căutăm, pentru că mandatul nostru, transmis nouă de către eșalonul nostru național, ne limita la o anumită zonă, pe care noi o numim zonă de responsabilitate.
În acea zonă de responsabilitate pe care o aveam noi, aveam pregătite planuri de intervenție, nu numai pentru români. În zona noastră se aflau și alte obiective ale altor state participante în coaliție. Noi, chiar dacă, să zicem ...erau italieni - ei nu chemau italienii frații lor, ne chemau pe noi, cei care răspundeam. Aveam planuri, aveam informații, deci totul se răspunde conform unor proceduri.
Nu ne ducem pe sentimente. Pentru că dânșii acționau într-o zonă în care, practic, se aflau sub foc. Noi nu aveam acoperire informațională. Noi nu știam... și dintr-o misiune, să zicem, din orgoliu, ceea ce nu se face în armată, dar să înțeleagă partea civilă, „dom'le, frații mei, mă duc să-i salvez”, puteam să punem în pericol viața a zeci de militari.
Dânșii (Batalionul 265 din care făcea parte și Roberto Cremene n.red), după cât am înțeles, deja se refugiaseră într-o bază care le asigura o anumită securitate. Știți foarte bine că trebuie să ai mai puține forțe ca să te aperi decât cei care trebuie să realizeze, practic, o breșă ca să intervină. 1 - nu aveam mandat, 2 - nu aveam cunoștință despre zonă, nu aveam planuri, intram în conflict cu partea italiană, pentru că se putea ajunge inclusiv la fratricid (foc neintenționat între camarazi n.red). Tehnica noastră, la nivelul anului 2004, era asemănătoare, dacă nu chiar identică, cu cea care era folosită în armata irakiană.
Puteam să ne supunem unui tir atât din partea italienilor, cât și din partea forțelor adversare nouă. Scopul nostru inițial a fost, unu, să asigurăm constanța prezenței noastre pe flancul drept al forțelor italiene și să asigurăm, în același timp, evacuarea TAB-ului nostru avariat. Dânsul (Nicolae Ciucă n.red) a mers exact pe linia oficială pe care o știa. Nu a avut mandat, deci nu a participat. E logic, pentru că asta, automat, îl acuza pe domnul general Ciucă de insubordonare față de autoritățile naționale”, spune maiorul (r) Rinel Roșu.
„De altfel, acești militari n-au fost o dată la noi, au fost de mai multe ori. I-am sprijinit cu tot ceea ce am putut... cu reparații de tehnică... ei fiind o structură foarte mică. Dar această structură foarte mică era în subordinea cuiva mai mare. Ei trebuiau în primul rând să ceară sprijinul acelui cuiva mai mare, unde erau ei subordonați. Ei nu erau subordonați batalionului 26, ei făceau parte din altă structură”, completează locotenentul colonel (r) Liviu Radu-Mic.
„În misiunea de la Nassiriya, eu fiind cercetaș, grupa noastră de cercetare, în principiu avea misiunea de a merge în fața plutonului, grupei, patrulei care se organiza la data aceea. Dânsul (Nicolae Ciucă n.red) a zis: „nu mergeți voi primii, rămâneți ultimii, pentru siguranță. Eu merg primul în această patrulă”, spune Caporalul (r) Dragoș Roibu.
Atacați în misiune
Militarii români povestesc despre unul dintre momentele critice în care au fost atacați în timp ce se aflau în misiune.
"Îmi aduc aminte că era seara, eram de serviciu pe infirmerie. Ne-am îmbarcat în transportorul condus de Slăvoiu Marian și am plecat în acea misiune", spune plutonier adjutant (r) Cornelia Catrinoiu.
"Îmi amintesc că în data de 14, seara, am plecat în această misiune, urmând să ne întoarcem abia a doua zi dimineața, pe data de 15", spune maior (r) Ionuț Stoica.
"Noi trebuia să mergem pe un dig, adică posibilitatea de manevră, stânga, dreapta sau înapoi, era imposibilă, nu limitată. Inamicul, știind acest lucru, a pregătit o ambuscadă", spune maiorul (r) Rinel Roșu.
"Am fost atacați de forțe insurgente, în special cu lovituri de aruncătoare de grenade de AG-7", spune locotenent colonel (r) Liviu Radu-Mic.
"În momentele acțiunii țineam legătura, vă dați seama, prin stație. Nu puteam să țipăm unul la altul și dânsul (Nicolae Ciucă n.red) dădea ordine și dispoziții ce trebuie să facă fiecare militar", spune caporal (r) Dragoș Roibu.
"Primul atac asupra coloanei noastre s-a întâmplat pe Delta, la ultimul pod, la intersecție cu comunicația APIA. Acolo a fost lovit și transportorul MEDEVAC, pe care noi îl făcusem pentru evacuare medicală. Comandantul patrulei, căpitan Liviu Radu-Mic a întrebat "ce facem?" și dânsul (Nicolae Ciucă n.red), îmi aduc aminte că eram cu căștile pe urechi, zice: "Executați foc!", a declarat caporal (r) Stelian Coadă.
"TAB-urile de infanterie au ripostat cu foc și s-a continuat deplasarea coloanei", spune sergent major (r) Stan Eugen.
"Foarte multe lovituri. Îmi aduc aminte că în fața mea era CRMB-ul, Centrul de comandă mobil al batalionului în care s-a aflat generalul Ciucă. A fost lovit rambleul de drum din partea stângă. Pot să vă spun că a fost un noroc extraordinar de mare, că nu a lovit în plin acel transportor în care s-a aflat comanda unității și statul major. Ghinionul a făcut că din multitudinea de lovituri de AG-7 să fie lovit un transportor, care era chiar transportorul pentru salvarea de vieți omenești, dacă s-ar fi întâmplat ceva cu noi", spune locotenent-colonel (r) Liviu Radu-Mic.
"Noi eram cam antepenultimul transportor. Eram mai în spate pentru a asigura asistență medicală. După care am auzit o lovitură puternică. Transportorul a căzut în față. Practic am mers pe o singură roată, dar nu știam la vremea aceea. Noi, în loc să ne deplasăm în față, noi mergeam stânga-dreapta, adică eram ca într-o mașină de spălat.
Acesta a fost lovit de mai multe lovituri de AG-7. Norocul a fost că nu s-a lovit în plin. S-a lovit în roți, s-a lovit sub transportor, în blindaj, astfel încât transportorul a mai rămas cu o singură roată. Una singură", adaugă locotenent-colonel (r) Liviu Radu-Mic.
„Puteam să fim morți”
"Noi nici nu am văzut ce s-a întâmplat cu adevărat. Transportorul luase foc. Deci s-a tras cu lovitură de AG-7 în roată, a ricoșat de dedesubtul transportorului, s-a aprins... a mai fost încă o lovitură, deci au fost roțile din față și de aceea transportorul căzuse, dar n-am văzut că și luasem foc. Imaginați-vă că dacă lovitura era dată exact în blindajul transportorului, acea lovitură de AG7 se aprindea în transportor, deci eram morți", declară plutonier adjutant (r) Cornelia Catrinoiu.
"Am reușit să ieșim, am deschis focul și am reușit să ieșim din ambuscadă. Comenzile comandantului de batalion și deciziile rapide pe care le-a luat statul major ne-a ajutat pe noi să reușim să ieșim din acea ambuscadă", continuă locotenent-colonel (r) Liviu Radu-Mic.
"Deplasarea a fost asigurată cu foc continuu. Deci s-a dat ordin să se realizeze o perdea de foc astfel încât adversarul nostru să fie ținut permanent cu burta la pământ. Zburau rachete, nu mai erau țintite. De ce? Pentru că la ordinul comandantului nostru, domnul colonel atunci, Ciucă, nu a dat ordin să se fugă efectiv, ci practic să se deplaseze sub acoperire cu foc continuu. S-au tras mii de cartușe", spune maiorul (r) Rinel Roșu.
„Am fost atacați la fiecare pod”
"Patru poduri la rând la Alfa 4, am fost atacați la fiecare pod.", spune caporal (r) Stelian Coadă.
"Când am ajuns la podurile respective, unde trebuia să ne desfășurăm activitatea, am fost atacați din nou cu lovituri de AG-7. Am stat toată noaptea, am apărat podurile respective. Au mai fost încercări de a trece pe această rută, dar nu le-au reușit pentru că deja ocupasem două dintre podurile care treceau și mergeau pentru Nassiriya", adaugă locotenent-colonel (r) Liviu Radu.
"Când s-a terminat misiunea, îmi aduc minte că (Ciucă n.red) ne-a strâns pe toți, a dat mâna cu toți, ne-a încurajat, ne-a felicitat că am dat toți dovadă de profesionalism și de multă încredere. Bineînțeles, încrederea ne-a dat-o tot dânsul. Știți cum este, dacă un șef nu îți dă încredere, degeaba, poți să fii tu instruit și pregătit", a declarat caporal (r) Stelian Coadă.
Generalul maior britanic Andrew Stewart spune: "Înainte să vă întoarceți în România, aș vrea doar să vă spun mulțumesc foarte mult pentru tot - Scorpionii Roșii. A fost o perioadă foarte dificilă, trecând prin revolta miliției Mahdi din aprilie și mai știu că ați fost implicați chiar în mijlocul ei, aici în provincia Dhi Qar. Ați acționat echilibrat și când a trebuit să reacționați ați făcut-o".
De asemenea, guvernatorul districtului Dhi Qar, Barbara Contini a ținut să mulțumească Batalionului 26 Infanterie "Scorpionii Roșii” pentru eroismul de care a dat dovadă în timpul Bătăliei de la Nassiriya.
"Scorpionii Roșii au fost foarte bine pregătiți. Am amintiri fantastice despre colegii români, despre trupele românești pentru că au făcut o treabă extraordinară și trebuie să fim mândri. Oamenii din România trebuie să fie mândri de ei", a declarat Barbara Contini pentru Newsweek România.
