Françoise Thom publică acum o excelentă sinteză care radiografiază Rusia lui Putin : Să înţelegem putinismul (Comprendre le poutinisme, editura Desclée de Brouwer).
Primele capitole ale cărţii reamintesc, rapid, moştenirea lăsată de sistemul sovietic, de Gorbaciov şi de Elţîn. Astfel, în geneza Rusiei de astăzi universul carceral a jucat un rol determinant: 25% dintre bărbaţii care trăiesc azi în Rusia au cunoscut detenţia (!) şi, pe de altă parte, pegra a contribuit la instaurarea unui climat de violenţă şi ură.
Nu mai puţin decisivă a fost preluarea puterii, după 1990, de către foştii nomenklaturişti şi kaghebişti. În anii ‘90 democraţia era deja în suferinţă, ruşii deveneau tot mai conştienţi de eşecul tentivei de occidentalizare a ţării. Aşa apare doctrina eurasiană a lui Dughin iar războiul cu Cecenia a fost catalizatorul ideal al naţionalismului rusesc.
Putin însuşi este un produs al KGB-ului, care îşi pune amprenta asupra modului său de a guverna, prin privilegierea reacţiilor brutale, a secretului şi a disimulării. Putin, subliniază Françoise Thom, este incapabil să înţeleagă democraţia. El mizează pe calomnierea, compromiterea şi umilirea adversarilor, are obsesia «unităţii» deoarece consideră că orice opoziţie ar putea distruge pătura aflată la putere.
Ca un kaghebist care se respectă, vede în oameni doar ce este josnic, dubios, maladiv.
A exercita puterea înseamnă pentru el a controla totul, presa şi toate instituţiile statului: partidul de guvernământ şi parlamentul nu sunt decât nişte maşinării de fabricat unanimitate, organele de justiţie sunt un instrument al statului (Putin: «Puterea statului şi organele justiiei sunt un mecanism unitar»). Instituţiile democratice au fost, în chip sistematic, golite de conţinut.
Citește comentariul integral al lui Alexandru Călinescu de pe platforma de dezbateri Marginalia
