Obligația de a declara schimbarea domiciliului sau a reședinței este sancționată și în prezent în România, printr-o ordonanță de urgență din 2005, care prevede amenzi simbolice: de la 40 la 80 de lei.
Cetățenii trebuie să își declare noul domiciliu, fie că e definitiv, deci înscris în buletinul de identitate, sau temporar, menționat în viza de flotant, dar în realitate mulți români nu fac aceste mențiuni. Prin urmare, statul nu știe cu exactitate, decât printr-un recensământ general, câți cetățeni mai sunt în țară în realitate sau în fiecare oraș.
Acestă lipsă de informații se simte la alegerile electorale, când oamenii înscriși în listele de votanți nu mai sunt, de fapt, în localitățile menționate în acte. Și a creat probleme în pandemia de coronavirus, când au fost discuții cu privire la modul cum este calculată incidența infectărilor în raport cu populația dintr-o localitate.
Teniță: Mulți nu declară pentru a-și da copiii la alte școli
Deputatul Cătălin Teniță susține că în acest moment amenda pentru cei care nu-și declară domiciulul sau reședința reale, sunt prea mici.
„La momentul de față amenda pentru neînscrierea la Evidența Populației când cineva se mută să locuiască în altă localitate este pur simbolică: 40-80 lei. La jumătate dacă o plătești în 48 de ore.
Și nu cred să fi luat prea mulți astfel de amenzi.
Întrebarea mea ar fi următoarea:
Este evident că e nevoie de o cunoaștere mai bună a locului unde domiciliază oamenii permanent sau unde s-au mutat temporar. Măcar și pentru o bună dimensionare a serviciilor publice. Sau pentru o justă distribuire a cotelelor defalcate de TVA ce vin de la bugetul central la bugetele locale. Evident, și pentru ușurarea prezenței la vot”, a scris Cătălin Teniță.
Deputatul susține că „știm cu toții că sunt și motive pentru care oamenii preferă să nu declare. Cel mai cunoscut e cel legat de faptul că părinții preferă să își dea copiii la școlile din oraș, chiar dacă sunt mutați în comunele periurbane. (It's a fact, nu comentez acum moralitatea.)”.
„Credeți că ar fi nevoie de niște metode mai presante care să îi convingă pe oameni să se înregistreze la Evidența Populației? Gen amenzi mai mari, cu o componentă ce crește în timp, sau apelul la colaborarea altor entități care prestează servicii publice (gen ANAF, sistem de sănătate, etc)?
Sau și mai general: e nevoie de ceva eforturi pentru a avea o imagine mai reală cu privire la unde locuiesc oamenii sau e o falsă problemă?”, a fost dezbaterea lansată de deputatul Cătălin Teniță.
„Pe cine amendăm, mai exact?”
Propunerea parlamentarului a stârnit o dezbatere amplă. Peste 400 de reacții au fost postate în replică la propunerea acestuia.
„Domiciliul e parte din felul prin care se identifică, în Codul Civil, persoana fizică. Nu doar la noi, ci peste tot prin lumea euroatlantică.
Și asta nu fiindcă trebuie să ne găsească Statul, ci ca una din garanțiile oferite de Stat pentru exercitarea drepturilor subiective ale oamenilor. Dacă eu am un contract cu X, iar X nu-și îndeplinește obligațiile, Statul trebuie să-mi garanteze mie cumva că pot să-l identific pe X, să-l caut acasă, eventual, să-i trimit citații ca să-l chem în instanță, să-i găsesc, prin instanță, conturile etc.
Numele nu ajunge - cine nu și-a îndeplinit obligația, eu sau tiza mea fotomodel care apare la căutări pe Google? Numai că a trebui să ai declarat un domiciliu nu înseamnă musai că el trebuie scris în cartea de identitate și că scrierea asta se face pe baza unor acte originale de proprietate imobiliară”, a scris Iulia Popovici, secretar de stat în Ministerul Culturii.
Aceasta a întrebat cui se vor aplica sancțiunile, în cazul în care se va mări cuantumul amenzilor și a vorbit despre simplificarea birocrației din jurul declarării domiciului. De exemplu, în prezent, ca să îți reînnoiești buletinul, trebuie să aduci la Evidența Populației o copie după certificatul de naștere.
Un document pe care l-ai primit tot de la Evidența Populației.
„Așa, și pe cine amendăm, mai exact? Amendezi chiriașul pe motiv că proprietarul NU vrea să-l ia în spațiu? Amendezi proprietarul pentru că-și exercită liber drepturile reale? Trimiți poliția să verifice ce nu poate verifica, și anume contracte de închiriere (acte juridice sub semnătură privată)? La fisc, proprietarul declară VENITUL din chirie, nu CUI i-a închiriat...
De ce, ar întreba Radio Erevan, sînt oamenii răi și nu-i iau pe alții în spațiu? Păăăi... de ce e musai acordul proprietarului la luarea în spațiu, dar proprietarul nu-și poate retrage acordul? De ce ar accepta cineva ca un necunoscut să aibă adresa, timp de 10 ani, la proprietatea lui?
Uneori, chiar și un singur an (reședința)? Îți garantează cineva că nu-ți sparge poliția ușa la o descindere? Că nu încep să te năpădească recuperatorii?? Că nu-ți ajunge corespondență dubioasă?
De ce cineva își poate păstra domiciliul încă 10 ani la adresa unei locuințe pe care a vîndut-o - în exact condițiile de mai sus pentru noul proprietar?
Chiriașului îi «iese» ceva prin înscrierea la adresa proprietarului, proprietarului îi «iese» fix nimic, numai, eventual, belele: obligațiile privind întreținerea, utilitățile, impozitul tot ale lui sînt. Ba chiar, dacă chiriașul îi trage țeapă, riscă să ajungă să-și trimită citațiile la propria adresă...
Și nici nu discutăm despre necadastrarea de la țară, despre lipsa succesiunii și alte probleme concrete ale sfintei proprietăți”, a scris Iulia Popovici.
Alți comentatori au oscilat între a fi de acord și a critica propunerea. Cel mai vehement a fost fostul jurnalist Moise Guran, cel care a fost consultant USR PLUS pentru câteva luni, apoi s-a retras.
„Teniță, pe bune, crezi ca de aia te-au trimis oamenii în parlament? Căuta-ți niște bătălii mai relevante de dus, ca ai o vârstă”, a scris Moise Guran.
Alte reacții la propunerea deputatului
Alexandru Pop: „Fără amenzi. Toate informațiile disponibile într-un registru online, unde să ne putem modifica adresa și dacă avem mai mult de 2 ani de stat acolo, să putem vota în localitatea de reședință fără alte hârtii. Presupun că s-ar putea face asa ceva cu noile cărți de identitate...”
G.S. Mamularu: „În Germania, ai 14 zile să declari noul domiciliu. Apoi somație. Apoi amendă. Punct.”
Lavinia Tîlvăr: Asta era problema. Reglementați și asta, cum ați reglementat colindele. Eu nu îmi fac mutație pe București pentru că vreau sa votez n Vrancea, anti Oprișan. Un vot acolo contează. Așa, legat de postarea asta total aiurea, nu mă interesează.”
George Oprea: În 2018 am decis să mă mut in Brașov, în chirie, și mi-a fost peste mână să aranjez înregistrarea în noua localitate din mai multe motive: nu știam cât voi sta la adresa unde stau în chirie, aveam de mutat rol fiscal și auto mult prea devreme (nu aveam timp de alergat).
Soluția mea a fost să mă «așez» cu buletin de Brașov la o prietenă, doar ca să am o adresă stabilă, căci nu îmi doresc să actualizez permis de conducere la fiecare mutare de adresă.
Aș fi fost fericit ca să notific adresa de rezidență fără să actualizez permisul și fără să am presiunea mutării auto.
Constrângerea prin amenda mi se pare deplasată. Mai bine oferă un bonus de relocare. 100 lei credit fiscal”.
Anemari-Helen Nițu: „Amenzi! După ce am cumpărat apartamentul foștii proprietari m-au terorizat 5 ani cu tot felul de chestii derivate din neschimbarea adresei din buletin.
