Era o zi splendidă (sfârşit de noiembrie sau început de decembrie, nu mai ştiu), când văd trecând pe lângă benzinăria lui Bogdan (intersecţia Calea Aradului cu str. Circumvalaţiunii), vreo 5 - 7 Lada 1200 (galbene, verzi), cu numere ruseşti, în fiecare câte 3 - 4 bărbaţi cam de 30 - 35 ani, luând-o pe Calea Torontalului.
 
Tot o zi frumoasă, tot pe atunci, mă aflam la Miliţia de pe bulevardul Leontin Sălăjan, aşteptând să intru într-un birou ca să-mi capăt permisul de conducere (suspendat că nu am acordat proritate pe trecerea de pietoni), când văd agitaţie în interiorul clădirii, motivul (şoptit) fiind că vine ambasadorul Dinu din RFG.

La poartă a apărut cpt. Bucur şi, aproape simultan, pe bulevard a oprit un R18 combi maron deschis, din care a coborât Dinu (prin septembrie 1989, plecaseră definitiv în RFG, cu ajutorul lui Bucur, nişte cunoştinţe - 3 persoane/80.000 lei). 
 
Lucrăm la ITC. În 18 decembrie, am fost încuiaţi în clădire, directorul a ordonat că nici un angajat n-are voie să iasă din institut până la terminarea programului.
 
Nu mai ştiu dacă a fost în 19 sau 20, când şeful sindicatului (un coleg mai în vârstă care tocmai venise din concediu din RFG), împreună cu alt coleg, care venise recent din Maroc (lucrase acolo ca dascăl, câţiva ani) au dat sfoară în institut (ora 10) că şi noi trebuie să ieşim în Piaţa Operei. Am mers aproape încolonaţi.

___________

Citește și

Au început să tragă spre curtea bisericii. Evident, nu erau teroriști

Soldat: Toate armele conţineau muniţie de război. Mă trece un fior

___________
 
În acele zile, am făcut de câteva ori pe ofiţerul de serviciu în institut. Într-o noapte (nu mai ştiu data exactă), la rondul de la ora 2 (trebuiau verificate toate intrările de la parter - vreo 4 - 5; clădirea nu avea gard), am văzut mergând dinspre str. Gh. Lazăr spre Piaţa 700, lipit de clădire, un ins îmbrăcat în combinezon negru (ca la mecanicii de elicoptere militare), cam de 175 cm înalt, având mâna dreaptă pe un pistolet (ceva mai mic ca un Kalaşnikov), aflat la nivelul şoldului.
 
Într-o zi, după 22 decembrie, eram cu toţii la lucru, când (ora 11) auzim dintr-odată, afară, rafale de împuşcături. Am sărit la ferestre: militari, aflaţi la Centrofarm (peste drum de ITC), puşcau continuu spre etajul 2 al unui bloc de lux aflat peste drum de ITC, pe străduţa care duce spre Parcul Botanic.

Acolo se mutase, venit recent de la Oradea, col. Sima, şeful Securităţii Timiş. Urgent s-a zvonit în ITC că în apartament se ascund terorişti. 

Împuşcăturile, intense, doar spre bloc, au durat cam 1/2 oră, până când a ieşit fum tare negru din apartament.
 
După Crăciun 1989, s-a instalat la Paşapoarte, în sediul Miliţiei pe bv. Sălăjan, o trupă de la ITC, cu calculatoare de birou, unde tipăreau liste cu cine urmează să primească paşapoarte. ITC-iștii făceau listele, iar miliţienii eliberau paşapoartele. Nici până acum nu ştiu cum a fost posibil şi nici cum s-a terminat „ocupaţia".
 
Era prin martie 1990, când o colegă mă întreabă, pe nepregătite, eu cu cine voi vota (se discuta multă politică în acel timp și o temă care se repetă des: să fie sindicatele libere?).

Surprins de întrebare, căci gândurile îmi erau în altă parte, i-am răspuns spontan, fără să mă gândesc, cumva în zemflemea (în sensul de „aşa ceva nu se va întâmpla"), că voi vota cu cei care vor înfiinţa universitate la Arad, unde făcusem liceul.

Peste câteva luni aflu că se înfiinţează universitate, iar rector va fi o dăscăliță despre care mi s-a spus că fusese dama de companie a soţiei şefului Securităţii din jud. Arad.
 
Mare păcat că cei care au luat puterea şi o ţin de atunci şi-au bătut joc de entuziasmul minunat care a exista atunci şi au dus țara pe un drum plin de convulsii.

Mă mir că nimeni (mă refer mai ales la universitari) nu a făcut, încă, un inventar al hoţiilor şi fărădelegilor politice şi din justiţie din ultimii 30 de ani, la fel o listă/istorie a marilor minciuni, fiindcă, pe drept se spune că mitul fondator al României moderne este minciuna.
 
Arady
 
 ____________________

Cum ați trăit evenimentele din urmă cu 30 de ani? Ce ați simțit atunci? Ce ați sperat? Ați participat la protestele din stradă? Ați urmărit manipulările de la televizor?

Povestiți-ne pentru a nu uita, pentru a afla și ceilalți cum au trecut românii prin acest moment istoric care le-a schimbat viața. 

Puteți să ne scrieți pe adresa redactia@newsweek.ro sau puteți lăsa comentarii în subsolul acestui articol ori pe Facebook.