În tradiția românească, ziua de 21 mai, închinată Sfinților Constantin și Elena, încheia un ciclu lung de sărbători „păsărești”, care începea cu Sfântul Vlasie pe 11 februarie, considerat ocrotitorul păsărilor de pădure, continua cu Dragobetele din 24 februarie, când erau cinstite toate păsările, apoi urmau Alexiile din 17 martie, zi consacrată micilor viețuitoare, scrie Marcel Lutic în cartea sa „Timpul Sacru”.
Urma apoi Buna Vestire, numită și Ziua Păsărilor, dedicată cucului.
Sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena încheia acest șir de zile dedicate păsărilor, oamenii observând că în această zi, păsările își învățau puii ultimele „lecții” de zbor.
Citește și: Sărbătoare mare pe 21 mai. Sfinții Constantin și Elena. Cum ne apărăm de forțele malefice
Sărbătoarea prăznuită pe 21 mai, dedicată păsărilor de pădure, dar în special graurului, considerat în această perioadă o pasăre periculoasă pentru recoltă, mai era, în trecut, și o „dată limită”, care marca terminarea anumitor munci, de exemplu, semănarea meiului, ovăzului, cânepii și porumbului.
Se credea că dacă semeni porumb în acest timp, vei munci în zadar, deoarece vin graurii să mănânce grăunțele.
Ca să alunge spiritele rele, femeile afumau câmpul cu tămâie și agheasmă.
Cei care creșteau animale făceau un foc mare, pentru a fi apărați de farmece și blesteme și treceau oile prin fumul focului ritualic, pentru ca acestea să „fie ferite de rele”.
Citește și: Cine a fost domnul Moldovei care s-a convertit la islam? Era nepotul lui Ștefan cel Mare
În zonele unde oile urcau pe munte peste vară, în ziua de 21 mai, avea loc „ieșirea oilor”, după un anumit ritual, iar păstorii se hotărau atunci cine va fi baci în acel an, unde vor fi stânele și cine va fi responsabil de păscutul oilor.
Țăranii români îi considerau pe Sfinții Împărați Constantin și Elena „părinți ai Sfintei Cruci”, potrivit credinței că ei ar fi descoperit crucea pe care a fost răstignit Iisus Hristos, într-un loc cu mult busuioc, de aici și importanța acestei plante la creștini.
Cei care lucrau în ziua de 21 mai, potrivit tradiției, riscau să le ia foc câmpurile, holdele să fie puse în pericol de păsări, graurii să mănânce strugurii, iar uliii să fure găinile din curte.
Țăranii români nu munceau în această zi, cu speranța că păsările vor fi miloase cu recolta. În același timp, munca era interzisă și fiindcă sărbătorea Sfinților Constantin și Elena era una de o importanță deosebită, scrie Marcel Lutic.
