Cetatea Devei a fost una dintre aşezările militare strategice ale Transilvaniei. Fortăreaţa ridicată pe un deal al munţilor Poiana Ruscăi datează din secolul al XIII-lea, iar în istoria ei a fost considerată unul din locurile de necucerit.
Cinci lucruri despre Cetatea Devei, fortul necucerit al Transilvaniei: Construit de fete de uriași?
Cetatea Devei a fost înălţată pe un con vulcanic, în partea de nord a Devei, pe urmele unor fortificaţii ce datează din Antichitate.
1. Dealul Cetăţii, locuit din Neolitic
Primele urme de locuire a Dealului Cetăţii datează de la sfârşitul epocii neolitice, cu peste 2.000 de ani înainte de Hristos, aparţinând culturii Coţofeni.
„Înălţimi ca dealul cetăţii Deva erau locuri preferate de către triburile de păstori, purtători ai acestei culturi”, scria istoricul Octavian Floca, în lucrarea „Harta arheologică a municipiului Deva”, publicată în 1969, în anuarul Sargeţia. Pe dealul cetăţii au fost descoperite vase şi coliere din bronz şi bucăţi de cupru brut datând din epoca primitivă. În aceeaşi zonă au fost descoperite vase dacice. După cucerirea Daciei de către romani, pe dealul cetăţii a continuat să existe o fortificaţie.
Citește și: Top cele mai frumoase peșteri din Munții Apuseni pe care să nu le ratezi. Oaze de mister și răcoare
„În timpul stăpânirii romane, pe culmea acestui deal se înălţa o mică fortificaţie – castellum. Era un post de semnalizare şi control, reclamat atât de asigurarea drumului pe uscat şi pe apă de pe Valea Mureşului, cât şi de cerinţele de observaţie şi de semnalizare, solicitate de castrul învecinat de la Micia. Un rol excepţional, poate principal, a avut fără îndoială şi în paza şi observarea teritoriului aurifel de pe versantul sudic al Munţilor Apuseni. Din construcţia propriu-zisă a acestei fortificaţii romane, în urma suprapunerii cetăţii medievale, nu se mai vede nimic. Mărturie a existenţei ei au rămas resturi de dărâmături, ţigle şi cărămizi, obiecte ceramice şi metalice”, relata Octavian Floca.
2. Cetatea regală, atestată în 1269
Prima menţiune documentară a cetăţii Devei datează din secolul XIII, mai exact din 1269.
„În acel an Ştefan, regele cel tânăr al Ungariei şi duce al Transilvaniei, fiul lui Bela al IV-lea, aminteşte cetatea regală Deva cu prilejul unui act de danie către comitele Chyl din Cîlnic, care în luptele purtate „ni s-a alăturat nouă şi a rămas cu noi sub cetatea Deva, iar sub cetatea Codlea a luptat cu bărbăţie cu duşmanii noştri”.
De aici înainte, viaţa cetăţii va fi strâns legată de cea a Transilvaniei, iar istoria ei bogat documentată”, arătau Ioan Andriţoiu şi Ioan Petru Alb, în cercetarea „Deva şi împrejurimile ei în secolele IV – XIV”, publicată în anuarul Sargeţia, din 1969.
Citește și: Râul din România pe albia căruia s-ar afla vestita comoară a lui Decebal. Ce s-a descoperit în ape
Potrivit cercetătorilor, la patru ani de la atestarea ei documentară, sub cetatea Devei aveau loc lupte înverşunate, împotriva tătarilor. În secolul XIV, potrivit celor doi istorici, Deva şi satele înconjurătoare sunt amintite ca „district militar valah”, iar cetatea avea în jurisdicţie patru scaune (Deva, Ilia, Şoimuş, moşiile crişene şi împrejurimile Bradului), care făceau parte din domeniul regal şi erau conduse de cnezi. Localnicii aveau îndatoriri militare şi obligaţii privind întreţinerea, reparaţiile şi construcţiile din cetate.
3. Cât de importantă era cetatea
Cetatea Devei a fost un obiectiv strategic pentru apărarea Transilvaniei, începând cu secolul XIII. Fusese ridicată pe dealul ultimei ramificaţiii a Munţilor Poiana Ruscăi, iar în faţa ei se întindeau Valea Mureşului şi munţii Apuseni.
„În mijlocul văii către Lipova pe un munte înalt şi liber din toate părţile, se află foarte întărita Deva, socotită una din cele mai importante fortăreţe din acest regat, deoarece este cea mai periculoasă strâmtoare din toate, unindu-se la ea toate cele trei căi prin care turcul are imediat acces la intrare.
O dată ea fiind cucerită, se deschide drum liber pentru întreaga provincie, iar aceasta rezistând va distruge orice armată mare care ar îndrăzni să treacă.
Cetatea este de neînvins, fiind stăpână pe un râu aşa important, care este apropiat, deoarece pe nicio altă cale nu se poate ajunge pe munte.
Citește și: FOTO Satul cu 6.000 de locuitori care stau pe aceeași stradă, lungă de 9 km: E comparat cu Toscana
Este aprovizionată întotdeauna cu tot ce este nevoie ca să susţină orice asediu puternic pentru trei sau mai mulţi ani şi are avantajele râului şi a pădurilor învecinate şi a munţilor, pentru a fi ajutată şi a se salva”, relata, în secolul XVI, Giovanandrea Gromo, sfetnic şi expert militar al regelui Sigismund.
Două secole mai târziu, cetatea era considerată de Nicolae Bethlen cea mai reuşită fortificaţie din Transilvania şi una dintre cele mai rezistente din Europa, înaintea descoperirii armelor de foc, potrivit istoricul Ioan Andriţoiu, autor al cercetării, „Deva şi împrejurimile ei în secolele IV – XIV”, publicată în revista Sargeţia, din 1969.
4. Temniţa cetăţii, locul în care a murit fondatorul Bisericii Unitariene
În 1579, în cetatea Devei a fost întemniţat episcopul Francisc Dávid (1520 – 1579), predicatorul protestant şi episcopul întemeietor al Bisericii Unitariene din Transilvania.
David Francis a murit la Deva în acelaşi an, în închisoarea în care fusese întemniţat pentru erezie.
Pe ruinele locului în care episcopul şi-a petrecut ultimele zile din viaţă există o placă memorială, iar ca omagiu adus lui, în fiecare an, cetatea devine locul unei procesiuni religioase la care participă reprezentanţii bisericii unitariene.
5. Cele trei legende ale cetăţii
Una dintre legende atribuie ridicarea cetăţii Devei, a cetăţii Uroi şi a cetăţii Colţ unor zîne, fete de uriaş, cu părul de aur.
„Potrivit legendei, cetăţile erau legate între ele printr-un pod şi surorile zâne trăiau în cea mai bună armonie una cu alta. Dar zâna de la poalele muntelui Retezat, care îşi avea reşedinţa la cetatea Colţ, intră în duşmănie cu celelalte surori. Zâna Uroiului, mai invidioasă, dorind să distrugă cetatea Colţ, a aruncat mistria uriaşă cu care îşi clădise cetatea spre cetatea rivalei sale.
Citește și: Misterul „El Dorado-ului” de România: Locul unde au fost descoperite două minerale unice în lume
Ura înverşunată a făcut-o să arunce mistria cu o putere mai mare decât era nevoie, astfel a retezat muntele din partea opusă a cetăţii. De aici ar proveni, potrivit legendei, numele muntelui Retezat”, scria istoricul Octavian Floca.
După o altă legendă, cetatea Devei este opera unor pitici harnici. Ei locuiau pe alte meleaguri, dar din şapte în şapte ani veneau să cerceteze dacă mai există cetatea. În lipsa lor, cetatea Devei a fost ocupată de un balaur cu şapte capete, pe care piticii nu l-au mai putut izgoni din cetate, decât cu ajutorul puternicului Iorgovan. Balaurul s-a refugiat în peştera de la Porţile de fier, de pe Dunăre, dar Iorgovan l-a urmărit acolo şi l-a ucis. O altă legendă pune zidirea cetăţii pe seama „Meşterului Manole”, potrivit istoricului Octavian Floca, potrivit historia.ro.
