Vladimir Putin emana satisfacție la apariția în fața jurnaliștilor după întâlnirea de trei ore și jumătate de la Geneva cu Joe Biden. Și avea și de ce. Prin acest summit, președintele american a reușit să-l scoată din izolarea internațională pe autocratul rus. Mai mult, el le-a dat astfel undă verde altor lideri occidentali, precum cancelara germană și președintele francez să facă același lucru mai des, dacă doresc.
Securitatea cibernetică, deosebit de importantă pentru Biden
Conferința de presă a lui Putin a fost în cea mai mare parte o demonstrație tipică de „whataboutism" sovietic, inlusiv compararea legislației rusești anti-media și anti-ONG cu legea americană a "agenților străini", cea din urmă vizându-i de fapt mai ales pe lobbyiști.
Putin a părut de asemenea mulțumit de faptul că discuțiile privind stabilitatea strategică vor cuprinde teme mai largi decât strict noul tratat START, care oricum trebuie renegociat.
Se pare că securitatea cibernetică este un subiect foarte important pentru americani. Putin sigur știa acest lucru și ceea ce are de făcut pentru a mulțumi partea americană - cel puțin în ceea ce privește acțiunile specialiștilor cibernetici din cadrul serviciilor de informații ruse. Putin a fost probabil de asemenea încântat de faptul că Ucraina - o temă singulară de care depinde prestigiul său pe plan intern - nu a constituit o temă de dialog prioritară la Geneva.
Renunțarea la mentalitatea Războiului Rece
Așa cum e obiceiul la astfel de întâlniri, Biden și Putin au făcut schimburi de amabilități bine pregătite anterior. Ambasadorii rus și american Anatoly Antonov respectiv John J. Sullivan vor reveni la posturile lor de la Washington și Moscova. Putin a făcut aluzie și la eliberarea a doi cetățeni americani arestați în Rusia, în schimbul unor cetățeni ruși aflați în închisoare în SUA.
A fost clar că Biden a venit la summit foarte bine informat și foarte pregătit să-l ia la întrebări pe Putin, dacă ar fi fost necesar. Politician de carieră, Biden se bucură de o vastă experiență: prima sa vizită în URSS a avut loc în 1979, în calitate de tânăr senator.
Președintele american are o amplă experiență politică. Dar el a comis poate o eroare de gândire, judecându-l pe Putin în contextul Războiului Rece, ca pe alți lideri sovietici precum Leonid Brejnev sau Mihail Gorbaciov.
Rusia modernă este mai slabă decât URSS aproape în toate aspectele - militar, economic sau demografic. Mai mult, natura conducerii actuale este mult diferită. Politburo-ul sovietic acționa pe baza a ceea ce credea că este interesul național și nu se preocupa prea mult de pierderea puterii sau bogăției.
Retorica „win-win” nu va funcționa
Pentru Putin și cercul lui apropiat, grija principală este supraviețuirea regimului. Este o poziție mai slabă decât cea a vechilor comuniști. Spre deosebire de aceștia, actuala conducere a Rusiei stăpânește întâmplător și principalele resurse ale țării: țiței, gaz, alte materii prime - prin rețeaua de corporații de stat pe care le controlează. Astfel, interesele naționale sunt subordonate celor personale, un lucru des întâlnit în Rusia modernă.
Kremlinul se bazează deci pe impredictibilitate ca instrument principal în relațiile cu Occidentul, despre care Putin crede că ar viza o schimbare de regim la Moscova. Pentru a putea relaționa cu Putin cu minimă încredere de sine, Vestul trebuie să-i dea acele garanții pe care Putin și le dorește demult.
Adică să îl lase să facă ce vrea la el acasă și în fostele state sovietice aflate sub tutelajul Rusiei, mai ales când vine vorba de eventuala aderare la NATO. Este ceva ce niciun politician vestic nu este pregătit să accepte - dar aceiași politicieni occidentali nu sunt pregătiți nici să-l înfrunte direct pe șeful de la Kremlin.
În universul lui Putin, forța generează respect. Pentru conducerea rusă, amabilități reciproce ca pe vremea Războiului Rece, privind interese comune și așa-zise situații „win-win", sunt considerate fie capcane, fie semne de slăbiciune. Capcanele trebuie demascate, slăbiciunile exploatate, în viziunea Kremlinului.
În această privință, Ucraina rămâne principalul front politic pe care Kremlinul va testa noua politică americană față de Rusia.
