John Bercow are un simț al umorului acid. Ocazional, s-a lăsat luat de valul retoricii beligerante și a fost mai mult decât un președinte de legislativ care asigură respectarea ordinii de zi și ține sub control schimburile de replici insultătoare între parlamentari.
În declarația sa de renunțare la funcția de speaker al parlamentului de la Londra, el s-a descris pe sine drept un protector al celor de pe băncile din spate, persoana care a vegheat la respectarea drepturilor tuturor parlamentarilor și a împiedicat acapararea scenei de către deputații aflați în față, pe banca guvernului.
Camera Comunelor are de ce să-i fie recunoscătoare. Dar chiar și atunci când a fost lăudată activitatea sa în funcția de speaker s-a văzut cât de adâncă este prăpastia din politica britanică.
În timp ce opoziția și conservatorii moderați au vorbit cu căldură despre John Bercow, care va renunța la funcție la sfârșitul lui octombrie, de pe băncile conservatorilor s-au auzit și cuvinte disprețuitoare. Voci care l-au acuzat că ar fi luat partea opoziției. De fapt, el doar s-a angajat pentru respectarea drepturilor parlamentarilor, în fața unui guvern amenințător și copleșitor.
Atac asupra parlamentarismului
Tabăra de dreapta din rândul conservatorilor a vrut însă răzbunare și a decis prin urmare să renunțe la tradiția care prevedea nenumirea unui contracandidat în circumscripția electorală a celui care deține funcția de speaker. Demisionând, John Bercow a evitat să cadă victimă propriului partid. Lupta pentru putere dintre guvern și parlament a devenit atât de dură, încât cei care îl susțin pe Boris Johnson sunt gata să renunțe și la ultimele tradiții din venerabila Cameră a Comunelor doar pentru a-i asigura premierului cale liberă pentru Brexitul său.
"Slăbim Parlamentul pe propriul risc", a avertizat Bercow, înainte de pauza forțată de cinci săptămâni impusă deputaților britanici, după ce primul ministru a decis suspendarea forului legislativ de la Londra. Dar avertismentul nu a ajuns desigur și în urechile celui căruia îi era destinat. Boris Johnson preferă se pare să guverneze singur, fără amestecul deranjant al parlamentarilor, pe modelul liderilor atotputernici din țări ca Turcia sau Rusia.
Câmp de luptă propagandistică împotriva deputaților
„Trădători ai voinței poporului" stă scris pe afișele de protest plasate de câteva săptămâni la Westminster. Alegerea perfidă a cuvintelor vine din tabloidele de dreapta, care împreună cu premierul încearcă să convingă lumea că parlamentul este doar o adunare de pălăvrăgeli ieftine, o pierdere de vreme, în loc să se treacă la respectarea voinței majorității și să se facă rapid un Brexit dur. Umilirea deputaților, numirea lor lași, proști și leneși face parte între timp din repertoriul standard al lui Boris Johnson.
Astfel, el dă cu toporul la rădăcina democrației parlamentare. Aleșii poporului nu sunt doar niște executanți ai voinței majorității din circumscripțiile lor electorale. Ei sunt obligați să servească cât de bine pot și potrivit conștiinței lor interesele și bunăstarea cetățenilor. Dacă la Nottingham majoritatea ar vota să sară din avion, sarcina deputaților este să le explice oamenilor că la bord nu există parașute. Și dacă ei tot vor să sară, să-i împiedice la nevoie să o facă.
Este ceea ce au încercat deputații din Camera Comunelor cu legea lor de ultim moment împotriva unui Brexit dur. Mulți dintre ei au subestimat în urmă cu mai bine de doi ani dificultatea ieșirii din UE, atunci când au votat în favoarea acestui demers.
Un demers care s-a dovedit o otravă atât de puternică, încât politica britanică este în prag de implozie. Iar parlamentarii care încearcă să evite prăbușirea economică și politică sunt puși acum la stâlpul infamiei. Insultele și amenințările cu moartea în rețelele sociale sunt acum la ordinea zilei.
Țara în care s-a născut democrația se autodistruge
Marea Britanie s-a mândrit mereu cu vechimea instituțiilor sale, a tradițiilor sale, a regulilor sale uneori bizare. Renumele de loc de naștere al unei democrații de nezdruncinat făcea parte din imaginea Regatului Unit în lume, era una din caracteristicile cele mai cunoscute ale sistemului politic britanic în afara țării.
De la începutul crizei Brexit, britanicii și-au pierdut mai întâi reputația de nație care acționează rațional și pragmatic. Iar guvernele din țările vecine asistă acum cu stupoare la paralizarea propriilor instituții democratice de către executivul de la Londra. Vecinii văd cum cabinetul britanic murdărește imaginea acestor instituții și le îngreunează funcționarea.
Parlamentarii britanici sunt obligați acum să intre în vacanță și vor reveni abia cu câteva zile înainte de termenul Brexitului, nemaiputând face nimic. Au încercat totul pentru a-l opri pe Boris Johnson. Nu se știe dacă legea împotriva unui Brexit dur este destul de puternică pentru a-l opri pe primul ministru.
Înainte de toate însă, Parlamentul britanic asistă fără posibilitate de apărare la împingerea sa în afara scenei decizionale. În săptămânile care vin, premierul de la Londra poate să facă tot ceea ce vrea, pentru că nu mai există nicio supraveghere democratică a activității executivului. O situație foarte periculoasă, având în vedere cursul distructiv pe care se află actualul premier britanic.
