SUA a spionat România lui Nicolae Ceaușescu chiar în vremea în care liderul comunist vizita Casa Albă la invitația președintelui american de atunci, Jimmy Carter. Totul s-a întâmplat în cadrul unor operațiuni ale serviciilor de informații occidentale implicate într-o alianță secretă a serviciilor de spionaj din țările respective.
Cum era România lui Nicolae Ceaușescu spionată de SUA? Ce au fost Operațiunile Rubikon și Thesaurus?
Alianțele militare sunt acorduri politice interstatale semnate pentru a obține o apărare comună.
Acestea au existat încă din Antichitate și, deși cel mai important aspect al lor se referă în mod tradițional la armament și război, începând cu secolul al XX-lea au încorporat din ce în ce mai mult specialități legate de spionaj și serviciile de informații.
Poate cea mai cunoscută este rețeaua ECHELON, formată din cinci țări anglo-saxone care participă și la o altă alianță numită FVEY (prescurtarea de la Five Eyes).
Citește și: Cum a pierdut Ceaușescu clauza națiunii celei mai favorizate? „Democrația noastră e superioară”
Ambele includ și Statele Unite. Dar există și o a treia, formată din același număr de țări, deși, în acest caz, doar europene: Maximator, scrie labrujulaverde.com.
Este posibil ca numele să le fie familiar amatorilor de bere germană. Este și denumirea unei beri doppelbock (o bere lager închisă la culoare, cu malț și foarte tare) fabricată de Augustiner-Bräw, o companie din München fondată de călugării augustinieni în 1328, pentru a fi consumată în timpul Postului Mare.
Augustiner Maximator a fost folosit pentru a denumi rețeaua după ce delegații statelor fondatoare ale alianței au ciocnit pahare cu bere în timpul uneia dintre primele lor reuniuni.
Lumea spionajului poate fi rece, sinistră, chiar sordidă, dar uneori surprinde cu aceste elemente ciudate, undeva între amuzant și extravagant.
Această întâlnire, alimentată cu bere, a avut loc în 1976, anul în care Maximator a fost înființat oficial.
În 1978, în timp ce Nicolae Ceaușescu și Jimmy Carter semnau Declarația comună româno-americană, Operațiunea Rubikon era în plină desfășurare = Foto: Fototeca online a comunismului românesc - cota 123/1978
Aceasta a fost semnată de serviciile de informații ale Danemarcei, Suediei, Franței, Țărilor de Jos și, bineînțeles, Germaniei, Republica Federală, adică RFG, pe atunci, RDG aflându-se la acel moment sub influența sovietică.
Citește și: Cum a scăpat Nicolae Ceaușescu din complotul din 1984? Cine a fost în spatele acțiunii?
Danezii au fost cei care au prezentat ideea suedezilor și germanilor; în anul următor au invitat olandezii, care au aderat în 1978, iar în 1983 francezii au depus o cerere de aderare, obținând intrarea doi ani mai târziu datorită sprijinului puternic al Germaniei. Inițiativa a avut la bază două motive principale.
În primul rând, una evidentă: organizarea unei rețele alternative la cele anglo-saxone menționate anterior, formată exclusiv din statele anglofone - UKUSA (SUA, Regatul Unit, Canada, Australia și Noua Zeelandă).
În al doilea rând, cooperarea în sectorul serviciilor de informații pentru schimbul de mesaje criptate interceptate prin satelit și radio.
Ceușescu s-a întâlnit în 1978 cu președintele SUA, Jimmy Carter, la Casa Albă
Deși publicațiile The Baltimore Sun și Der Spiegel făcuseră deja aluzie la aceasta în anii 1990, abia în 2020 mai multe instituții media internaționale - în special ziarul american The Washington Post, rețeaua germană de televiziune ZDF și programul radiofonic Argos al posturilor olandeze HUMAN și VPRO - au dezvăluit o a treia chestiune scandaloasă și conexă.
Este vorba despre Operațiunea Rubikon, denumită Operațiunea Thesaurus până la sfârșitul anilor 1980.
Citește și: Alegeri prezidențiale 2025. Primul președinte al României a fost Ceaușescu. Funcția, creată în 1974
Dezvoltată de BND (Serviciul Federal de Informații al Germaniei) în colaborare cu CIA, operațiunea se baza pe colectarea comunicațiilor guvernamentale criptate cu ajutorul CX-52, un aparat de cifrare de tip pin-and-lug inventat de inginerul suedez Boris Caesar Wilhelm Hagelin și fabricat de compania elvețiană Crypto AG.
Ambele agenții au cumpărat compania cu aproape șase milioane și jumătate de dolari pentru a comercializa unități CX-52 printre aliații lor și a facilita astfel decriptarea mesajelor din țări considerate ostile sau nesigure.
La acea vreme, printre acestea se afla și România comunistă, aflată sub „umbrela” URSS, chiar dacă Nicolae Ceaușescu se zbătea să-și afirme independența și suveranismul în cadrul „lagărului socialist”.
Aproximativ 130 de țări au fost afectate de această operațiune. Datorită a ceea ce a fost descris drept „lovitura de stat a secolului în materie de informații”, americanii au obținut informații extrem de utile pentru a interveni în diferite puncte fierbinți ale planetei.
Mașina de cifrare CX-52 folosită de CIA în decriptarea mesajelor guvernamentale - Foto: labrujulaverde.com
Astfel, cu ajutorul informațiilor obținute prin CX-52, SUA au putut interveni în Chile pentru răsturnarea de la putere a marxistului Salvador Allende, în 1973, au aflat poziția de negociere a președintelui egiptean Anwar Sadat în timpul discuțiilor Egipt-Israel care au condus la acordurile de la Camp David din 1978 și au putut ajuta Marea Britanie în războiul din Insulele Falkland, din 1982, prin furnizarea cheilor criptografice utilizate de forțele armate argentiniene.
Pentru spionaj, CIA a folosit o mașină de criptare produsă în Elveția
De asemenea, au descoperit implicarea liderului libian Muammar Gaddafi în atentatul din 1986 de la clubul de noapte La Belle Berlin, care a justificat bombardarea capitalei Tripoli și au putut să găsească ascunzătoarea generalului Noriega în ambasada Vaticanului în timpul invaziei americane din Panama, în 1989.
Printre aliații cărora le-au fost vândute aparatele s-au numărat Danemarca, Franța, Regatul Unit, Israel, Țările de Jos și Suedia.
Cu toate acestea, Germania și SUA au avut grijă să ascundă faptul că au achiziționat compania producătoare a acesteia, Crypto AG (al cărei nume de cod în cadrul CIA era „Minerva”), deoarece naționalitatea elvețiană a acesteia îi conferea o aură convenabilă de neutralitate.
Cel mai grav este că nu au dezvăluit nici faptul că propriile lor comunicații diplomatice și militare criptate puteau fi decodate și citite de BND, CIA și NSA (National Security Agency) datorită instalării prealabile de „backdoors” („intrări pe ușile din spate”) - secvențe speciale care permit ocolirea codurilor de securitate pentru a accesa un sistem.
A fost o trădare totală a statelor aliate în numele unei „lumi puțin mai sigure și mai pașnice”, după cum spunea fostul ministru de stat german, Bernd Schmidbauer, în 2020.
În realitate, BND a avut un dezacord serios cu CIA, considerând spionarea propriilor aliați drept neloială și riscantă din punct de vedere politic.
De fapt, BND s-a retras din operațiunea Rubikon în 1994, după ce și-a vândut acțiunile din Crypto AG americanilor pentru 17 milioane de dolari. În 2018, americanii s-au retras și ei, iar compania a fost divizată în două entități privatizate: CyOne și Crypto International AG.
În orice caz, pentru ca CX-52 să funcționeze în practică, cumpărătorii au trebuit să își dezvolte proprii algoritmi, majoritatea individual, iar unii, după cum am văzut, colaborând prin crearea Maximator.
Se pare că și alte țări au aplicat pentru a se alătura alianței, dar nu au fost admise; sunt menționate în special Spania, Norvegia și Italia.
Citește și: În ce zi era născut Nicolae Ceaușescu, de fapt? De ce și-a schimbat data din certificatul de naștere
Astfel, danezii, germanii, olandezii, suedezii și francezii au mers mai departe, concentrându-se pe decriptarea mesajelor diplomatice.
Decriptarea comunicațiilor militare a revenit unei alte alianțe specifice, numită „Clubul celor Cinci”.
Deși Suedia nu a mai luat parte la aceasta, numărul - și, prin urmare, numele - a rămas același, Belgia luându-i locul.
În această rețea complexă au fost implicate și câteva companii cunoscute, cum ar fi, de exemplu, Motorola, care a construit mai multe dispozitive.
La fel, Siemens a fabricat carcasele aparatelor, în timp ce Philips a vândut Turciei mai multe modele Aroflex - o versiune a CX-52, precum modelul german Hell 54 - care fuseseră modificate anterior de CIA.
