România devine, din această perspectivă, turnul de observație al NATO în zonă și, în același timp, frontiera vulnerabilă a Alianței Nord-Atlantice, în fața ofensivei Rusiei.
Bucureștiul a reușit să impună în documentul final al summitului NATO de la Bruxelles:
(1) promisiunea că Alianța își va mări contribuția și prezența „pe pământ, pe mare și în aer” în regiunea Mării Negre. Această precizare oferă României o importanță relativ egală cu cea a Poloniei la Marea Baltică.
Marea Neagră a devenit o mare fierbinte după 2014, când Rusia a anexat Crimeea, a suplimentat arsenalul militar de la Sevastopol și a început conflictul din Donbas. La Novorosiisk și în Crimeea au fost aduse noi vase de luptă, au fost montate rachete care pot ajunge până pe malul românesc al mării sau pot ținti Bosforul.
Pontul Euxin este un mare depozit de muniții, un loc periculos, unde oricând pot fi smulse teritorii din ceea ce Rusia numește vecinătatea ei apropiată, adică spații care au făcut parte până în 1991 din Uniunea Sovietică. Ucraina este prima vizată, după ce Georgiei i-au fost luate Abhazia și Osetia de Sud și Republicii Moldova, Transnistria.
Moscova a trimis acum două luni 100.000 de soldați și mașini de luptă la granița estică a Ucrainei, încercând să demonstreze, încă odată, că nu va lăsa această țară să se asocieze Occidentului.
(2) NATO vorbește pentru prima dată despre sprijinul pe care îl acordă integrității Republicii Moldova, reformelor democratice și asistenței privind apărarea acestei țări. Această mențiune este o altă reușită a României la summitul NATO de la Bruxelles.
Alianța îi cere Rusiei să-și retragă trupele staționate cu forța pe teritorii care aparțin Georgiei, Ucrainei și Republicii Moldova și îi transmite că NATO nu va reveni la relații normale cu Mosocova până când aceasta nu-și va respecta obligațiile internaționale și nu va demonstra că pune în aplicare dreptul internațional.
(3) Un alt punct bifat de România este menționarea, în textul dat publicității la finalul summitului de luni, a importanței Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență inaugurat de curând la București. România vrea să devină cu ajutorul acestui Centru „un pol de excelență și un furnizor de expertiză pentru statele membre ale NATO și ale Uniunii Europene”, după cum spunea președintele Klaus Iohannis.
Alianța este foarte prezentă în România în puncte cheie și cu alte obiective strategice:
(i) Baza militară de la Kogălniceanu, unde sunt câteva sute de militari americani și piloți NATO implicați în misiunea de poliție aeriană deasupra Mării Negre și care are capacitatea de a transporta 2.000 de soldați și 3.000 de tone de materiale pe zi. Ministerul Apărării va investi 400 de milioane de euro pentru lărgirea și modernizarea acestei baze militare de la malul mării „pentru operarea în siguranță și în timpi optimi a unei escadrile de avioane multirol, în intervenții de apărare sau ofensive”.
(ii) Baza militară de la Deveselu găzduiește Scutul antirachetă preluat de NATO: un radar antibalistic înzestrat cu 24 de rachete interceptoare. Sistemul este operat și protejat de 500 de militari și civili români și alți 250 de militari americani.
(iii) Baza aeriană la Câmpia Turzii, unde americanii au promis să investească 130 de milioane de dolari pentru a deveni un punct strategic al operațiunilor aeriene desfășurate de Statele Unite în flancul estic al NATO.
(iv) Brigada Multinațională Sud-Est Craiova are misiunea „să asigure cadrul de instruire a structurilor subordonate şi afiliate, precum şi comanda şi controlul unei operaţii NATO de tip Articol 5 - Apărare colectivă, pentru a contribui la securitatea teritorială şi a populaţiei pe Flancul de Sud-Est al Alianţei".
(v) Centrul de excelență NATO de la Oradea a pregătit în cei peste 10 ani de activitate circa 1500 de specialiști în domeniul culegerii de informații și este principalul furnizor de expertiză HUMINT (informații din surse umane) în cadrul serviciilor de informații militare din NATO.
(vi) Comandamentul Corpului Multinațional de Sud-Est al NATO din București, destinat Forțelor Terestre, va fi mutat în curând la Sibiu. Este prima structură militară din România de acest nivel și a doua din Europa de Est, după cea din Polonia. Este vorba despre 400 de ofițeri din țările membre NATO, sprijiniți de un regiment cu două batalioane, unul destinat chestiunilor logistice și celălalt pentru asigurarea comunicațiilor și securității Corpului Multinațional.
(vii) Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență, unde vor lucra 70 de demnitari și cabinetele lor, mai ales diplomați, funcționari publici și militari alături de experți români sau străini.
România s-a străduit ani de zile să convingă Statele Unite și NATO că este un partener predictibil în care pot avea încredere și că diferitele sincope au fost doar accidente de parcurs.
Parteneriatul Strategic cu SUA și investițiile militare majore făcute de americani în România au determinat Bucureștiul să fie de partea Washingtonului cu fiecare ocazie, inclusiv la summiturile NATO, unde statele vechii Europe aveau păreri diferite, inclusiv acum, când Franța și-ar fi dorit mai multă suveranitate a UE față de SUA, iar Germania a vorbit despre Europa care ar trebui să fie „un partener transatlantic puternic și nu protejatul Americii”.
