Mumia are o lungime de circa 50 de centimetri şi este una dintre atacţiile celebrei biblioteci din Alba Iulia. Are o vechime de peste 2.600 de ani şi provine din Egiptul Antic.
Citește și: 10.000 de fermieri, în pericol să nu-și încaseze banii pentru despăgubirile de secetă. Cauzele
Mumia a ajuns în colecţia bibliotecii, cel mai probabil, prin intermediul întemietorului acesteia, episcopul romano-catolic al Transilvaniei, Ignaţiu Batthyány.
„Mumia Transilvaniei”
În practicile vechilor egipteni, mumificarea nu era dedicată doar faraonilor, membrilor familiei regale sau aristocraţilor, ci şi animalelor sacre. Astfel, dintre animalele pe care egiptenii le mumificau făcea parte şi pasărea Ibis.
Între anii 650 şi 250 îHr., egiptenii au sacrificat şi mumificat milioane de păsări Ibis, dedicate zeului Thoth, zeul artelor, al scrisului, al magiei şi înţelepciunii. În Egiptul antic, se credea că sufletul uman există în trei părţi după moarte. Acestea erau Ka, Ba şi Akh.
Ka era copia de apoi a sufletului, Akh simboliza umanitatea sufletului rămasă după judecata de apoi, iar Ba, adesea înfăţişat ca un ibis, simboliza călătoria între lumi, între viaţă şi moarte. Astfel, s-ar putea spune că Thoth era „bibliotecarul” lui Osiris, motiv pentru care şi-a câştigat pentru totdeauna un loc de cinste în împărăţia zeităţilor egiptene.
Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia a fost înfiinţată în 31 iulie 1798, din iniţiativa episcopului romano-catolic al Transilvaniei Batthyány Ignác (1741-1798). Alături de un observator astronomic, mai multe colecţii cu caracter muzeal, biblioteca constituia o parte a fundaţiei culturale de interes public creată de acesta cu denumirea de Institutum Batthyaniani/ Institutul lui Batthyani din Alba Iulia.
Citește și: Șef de poliție locală, prins băut la volan. Cum a scăpat de dosarul penal după alcoolemia de 5 mg/l
Nucleul de astăzi al Biliotecii Batthyaneum, totodată fondul-tezaur al acesteia, îl constituie colecţia privată a episcopului Batthyány Ignác, formată din 18.000 de unităţi bibliografice, tipărituri şi manuscrise datate începând cu secolul al IX-lea. Ele au fost procurate prin achiziţiile efectuate în ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea. Cele mai importante sunt biblioteca arhiepiscopului Vienei, Cristoforo Migazzi, şi cea a Bisericii Sfântul Iacob din Levoča.
Donaţiile au constituit forma principală de îmbogăţire a fondurilor bibliotecii în cursul secolului al XIX-lea şi în prima jumătate a secolului al XX-lea. Observatorul astronomic a funcţionat numai până la Revoluţia din 1848, când a fost bombardat. Ulterior, a fost transformat în muzeu, destinaţie cu care a mai funcţionat vreme de un secol.
Citește și: HARTĂ Singurul loc din lume unde nu poți fi condamnat pentru crimă: I se spune „Zona Morții”
Cea mai reprezentativă sală a bibliotecii, Aula Magna, păstrează amenajarea de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, în stilul austriac „Zopf”, amestec de Neoclasicism şi Rococo, având aceeaşi structurare interioară a spaţiului în nava supraînălţată de o galerie, altar şi cor.
În 1912, s-au pus aici bazele unui valoros muzeu de arheologie şi de artă sacră, care şi-a îmbogăţit colecţiile în perioada interbelică, perioadă din care datează şi denumirea de Batthyaneum. Valoarea Bibliotecii este dată şi de cele două arhive ale Transilvaniei, a Conventului de la Cluj-Mănăştur şi a Capitlului de la Alba Iulia, potrivit adevărul.ro.
