Viktor, un pensionar, merge la culcare în estul separatist al Ucrainei, ascultând bombardamentele în caz că trebuie să se adăpostească. În orașul Harkov, Viktoria Makarova, managerul unei firme de construcții, învață să tragă cu pușca în caz de invazie.
În suburbiile din Donețk, centrul regional al uneia dintre cele două regiuni din estul Ucrainei în care rebelii duc un conflict armat cu armata ucraineană, Viktor descrie o existență sumbră după pensionare.
El locuiește la câțiva kilometri de linia frontului, cu o pensie de la autoproclamata Republică Populară Donețk. El primește și o pensie ucraineană, dar în practică este greu de ridicat, relatează Reuters.
Își petrece timpul pictând portrete în ulei ale rudelor sale din Rusia, după fotografiile din apartamentul său, iar anul trecut a vândut trei peisaje și două portrete pentru o sumă infimă.
"Una dintre urechi este pe pernă, iar cealaltă ascultă dacă începe vreun bombardament, în caz că trebuie să fugi la subsol. Pe scurt, cu toții avem nevoie de pace", a declarat Viktor, care a refuzat să își precizeze numele de familie.
„Nu ne vom abandona iubitul nostru oraș Harkov”
În Harkov, un mare oraș ucrainean aflat la aproximativ 40 de kilometri de granița cu Rusia, Makarova, în vârstă de 44 de ani, este una dintre numeroasele femei care se înscriu la cursuri de autoapărare pentru a se pregăti.
"Nu vom fugi și nu ne vom abandona iubitul nostru oraș Harkov, asta înseamnă că trebuie să învățăm cum să-l apărăm", a declarat rusoaica pentru Reuters.
În weekend, ea se antrenează la țintă cu o pușcă pe un câmp înzăpezit. Cererea pentru astfel de cursuri în rândul civililor a crescut vertiginos.
„Când agresiunea rusă crește și motivația oamenilor crește”
"De fiecare dată când agresiunea rusă crește, motivația oamenilor crește, evident că vor să își reîmprospăteze abilitățile și să învețe altele noi", a declarat Igor Pușkarev, care a luptat în estul Ucrainei și care organizează cursuri pentru locuitorii din Harkov.
Înapoi în Republica Populară Donețk, aflată sub controlul rebelilor, Svetlana, care locuiește într-un sat de lângă linia frontului, a declarat că s-a resemnat cu ceea ce o așteaptă.
"Orice se va întâmpla, se va întâmpla. Vom sta acasă sau la muncă atunci când va începe. Poate că vom supraviețui, poate că nu... Bineînțeles că suntem speriați, sigur. Dar unde ne putem duce? Cine are nevoie de noi?"
