„Are aproape trei nopți de când crede că apartamentul ei din Nicolina îi este tot mai aproape și s-a pregătit încă de luni, cum a știut ea mai bine, pentru marea reîntâlnire cu propria-i casă.
„Bunica se pregătea cu o săptămână înainte de a pleca undeva; așa și eu, acum”, a spus colega mea de salon, în vârstă de 71 de ani, emoționată, în timp ce își aranja meticulos bagajul, după 14 zile de spitalizare.
Așa de tare s-a bucurat bunicuța noastră că scapă din infern, încât cei din jurul ei s-au entuziasmat odată cu ea, de parcă își recăpătau și ei libertatea atât de mult dorită.
A măsurat și a privit îndelung combinezonul și halatul primite odată cu vestea externării sale, încât, până la urmă, a ajuns să le arunce cât colo. Toată bucuria s-a transformat acum, însă, într-o supărare mare cât pandemia.
A înțeles de la început că legea impune ca drumul înapoi către casă să fie făcut doar cu ambulanța sau cu o mașină privată. Nu pe jos, nici cu taxiul ori autobuzul.
Dar a înțeles și că sistemul sanitar e sufocat, însă a crezut că acest chin al așteptării îi va fi curmat. Așa se face că, și la această oră, plânge și speră să facă loc altui bolnav de COVID în salon”, povestește Barna pe Facebook.
Bătrâna spune că asistentele i-au spus să mai aștepte, că atunci când o ambulanță o să aibă drum în Nicolina o va duce și pe ea acasă.
„Iaca trec trei zile și nu mai plec din spital, deși locuiesc la patru kilometri distanță. Salvările nu mai fac față, mi-a spus asistenta că sunt prea multe cazuri și nu dovedesc. Dar să mă lase să plec pe jos, că eu mă infectez la loc aici. Bine că atunci cînd am făcut testele și am ieșit pozitivă m-au purtat tot orașul, iar acum nu pot să ies de aici, când sunt negativă.
Eu înțeleg că sunt foarte aglomerați și nu mai au timp, am avut atâta răbdare două zile, dar nu știu de ce nu pot pleca singură, pe jos.
După ei, trebuie să îmi cumpăr mașină ca să ies din izolare, doar așa mai pot pleca din spital acum. M-am rugat de cineva din alt salon să mă ia și pe mine când s-a externat, dar s-a făcut că nu aude. Am sunat să vină rude după mine, se feresc toți, nu te ia nimeni. Mă tem că nu oi pleca nici în seara asta”, a spus bătrânica.
Personalul medical i-a spus că nu poate să o ajute pentru că și ei „sunt la pământ, nu mai rezistă, și nu știu încotro să o ia.
„Pe lângă toate celelalte, mai cărăm și bagaje zilnic, încontinuu. Ne-au terminat! Ieșim de aici, intrăm, facem mereu drumuri la poartă, suntem leoarcă în combinezoanele astea, ne întoarcem să ne facem treaba în saloane și tot așa la nesfârșit.
Cărăm încontinuu de la poartă bagaje pentru 58 de pacienți. Este un coșmar totul! Deja am două ore de când am intrat în tură și nu mai pot, îmi vine să mă târâi”, a declarat o asistentă.
