În cele din urmă, după doi ani de mobilizare civică şi de asalt politic împotriva statului de drept, şeful de stat alege să recurgă la acest instrument pe care i-l oferă legea fundamentală.
Referendumul ce coincide cu scrutinul europarlamentar este incomplet definit, de vreme ce lipsesc detaliile referitoare la întrebarea formulată.
În egală măsură,regimul Dragnea este decis, după toate aparenţele, să complice organizatoric desfăşurarea lui, chiar prin încălcarea unor norme legislative şi a recomandărilor europene. Referendumul din mai este plasat, de la bun început, în centrul unei noi controverse constituţionale, una ocazionată de ambiţia despotică a puterii de la Bucureşti.
Fundalul pe care se plasează consultarea referendară este cât se poate de sumbru. Anii care au trecut de la adoptarea OUG 13 sunt cei în care regimul Dragnea a reuşit, în mare măsură, să îşi atingă obiectivele strategice, de castrare legislativă şi de domesticire instituţională.
Actele normative adoptate şi presiunile constante au eliminat, treptat, câteva dintre piesele esenţiale ale echilibrului instituţional. Modul în care Secţia Specială, înfiinţată în dispreţul recomandărilor europene şi prezidată de Adina Florea, hărţuieşte judiciar pe fosta şefă a DNA, subminând candidatura doamnei Kovesi la parchetul european, evocă tenacitatea cu care stalinismul îşi strivea inamicii politici.
Semnele acestor evoluţii sunt neliniştitoare. Degradarea şi dedemocratizarea avansează, dramatic.
Citește comentariul integral al lui Ioan Stanomir pe platforma Marginalia
