A jucat în filme care i-au consacrat existența și a fost printre cele mai bune actrițe de la noi din țară. Boala i-a măcinat trupul, iar la 59 de ani a tras cortina vieții sale.
Și-a scris succesul la Satu Mare
S-a născut la 8 iunie 1959, în Bucureşti, şi a absolvit, în 1984, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I. L. Caragiale” din Bucureşti, Facultatea de Teatru, secţia actorie, maestră fiindu-i Olga Tudorache. Printre colegii ei de facultate s-au numărat Oana Pellea, Carmen Tănase şi principele Radu Duda.
Citește și: Tatăl, un actor adorat de milioane de copii. Fiica joacă în 10 filme și dispare. Avea 27 de ani
Sistemul de repartiţie a trimis-o pe Marina la Satu Mare în toamna anului 1984. Ea a rămas la Teatrul de Nord până în 1990, jucând în următoarele spectacole: ”Vara trecută la Ciulimsk” de Alexandr Vampilov, regia Carmen Gentimir; ”Trandafirii roşii” de Zaharia Bârsan, regia Zoe Anghel Stanca; ”Dulcea ipocrizie a bărbatului matur”, regia Tudor Popescu; ”Mâţa în sac” de Georges Feydeau, regia Mihai Raicu; ”Simple coincidenţe” de Paul Everac, regia Paul Everac; ”Haina cu două feţe” de Stanislav Stratiev, regia Cristian Ioan; ”Bietul meu Marat” de Alexei Arbuzov, regia Kovács Ferenc; ”Piticul din grădina de vară” de Dumitru Radu Popescu, regia Cristian Ioan; ”Cum se cuceresc femeile” de Woody Allen, regia Cristian Ioan; ”Arrivederci Livorno” şi ”Vilegiatură în stil italian” (după ”Trilogia Vilegiaturii”) de Carlo Goldoni, regia Cristian Ioan; ”Europa, aport – viu sau mort” de Paul Cornel Chitic, regia Cristian Ioan; ”Baia romană” de Stanislav Stratiev, regia Cristian Ioan.
Două spectacole au rămas de referinţă pentru ea: debutul din ”Vara trecută la Ciulimsk”, premiat la nivel naţional, când şi-a dat seama că a cucerit publicul, şi seria de peste 200 de spectacole pe textul lui Woody Allen, una din cele mai jucate producţii ale Teatrului de Nord, la sediu şi în ţară. Colaborarea cu Cristian Ioan a contribuit mult la creşterea sa artistică.
„Adela”, rolul ei de suflet
În aceeaşi perioadă a jucat şi o serie de roluri în filme ca ”Adela”, (regia Mircea Veroiu, 1985), ”Colierul de turcoaze” (regia Gh. Vitanidis, 1986), ”Există joi?” (regia Adrian Petringenaru, 1989), ”Cucerirea Angliei”, (regia Sergiu Nicolaescu, 1989).
Pentru Marina Procopie, filmul de suflet este ''Adela'', în care i-a avut parteneri pe actorii Florina Luican, Adrian Pintea, Jana Gorea, George Motoi, Valeria Seciu, Ştefan Sileanu, dar mărturiseşte că o importanţă deosebită a avut-o colaborarea sa, la mai multe filme, cu regretatul actor şi regizor Sergiu Nicolaescu.
''Am avut prilejul să întâlnesc oameni extraordinari şi bineînţeles că filmul meu de suflet rămâne 'Adela', iar regizorul meu de suflet, Mircea Veroiu, asta e clar.
Colaborarea pentru 'Orient Express' cu Sergiu Nicolaescu a însemnat în primul rând o recolaborare, pentru că eu am făcut cu dânsul, în 1980 (eram în anul I de facultate), 'Wilhelm Cuceritorul', şi am avut unul dintre rolurile principale feminine.
A însemnat o bucurie fără doar şi poate, pentru că, după atâţia ani în care nu am mai făcut film, a fost de bun augur că m-am reîntâlnit cu aparatul de filmat. Mi-era foarte dor. De teatru şi de film mi-e dor mereu'', declara actriţa într-un interviu.
Citește și: De ce a murit Aurelian Andreescu, la 44 ani, lângă scenă, după un concert. Azi, ar fi fost ziua lui
„Alba ca Zăpada” din București, îndrăgită de toți copiii
Din 1990 Marina s-a mutat la Teatrul ”Ion Creangă” din Bucureşti, o scenă dedicată copiilor. Dintre rolurile interpretat, cel care i s-a ”lipit ca o etichetă” a fost cel al eroinei principale din ”Albă ca Zăpada” de fraţii Grimm.
‘Sigur, a juca un astfel de rol în teatrul de copii este la fel cum ai juca marile roluri pe scenele teatrelor pentru maturi. (…) Mi-a trebuit ceva timp să mă adaptez, să fac faţă unei săli pline de copii, care comentează mai tot timpul, încercând să te ajute, să te prevină, sau din contră, să te împiedice să faci ceva. (…)
Un exemplu a venit o dată o fetiţă cu flori pe scenă şi mi-a spus textual: ‘Albă ca Zăpada (uitându-se către mama vitregă), să nu-i mai deschizi lu’ asta şi dacă mai vine, să-i dai un pumn în cap’. (…) Şi încă ceva: Albă ca Zăpada este brunetă, eu sunt blondă, port perucă în spectacol şi dacă vreun copil mă vizitează în cabină şi am apucat să-mi scot peruca şi costumul, el nu mă mai recunoaşte.
Câteodată mai întârzii şi eu, şi nu-mi scot repede costumul, pentru a nu dezamăgi pe vreunul dintre ei”, povestea Marina Procopie într-un interviu.
”Probabil cel mai extraordinar şi minunat public este cel de la teatrul de copii. Copiii sunt sinceri, e greu să îi păcăleşti.
Copilul nu este diplomat, copilul te iubeşte sau nu. În momentul în care el vine pe scenă, te strânge în braţe şi te sărută cu foc şi îţi dă o floricică pe care o bălăngăne până ajunge pe scenă cu ea, cred că e cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla unui om.
Sigur că pentru un artist care a făcut teatru şi pentru maturi, fiecare premieră e un moment unic. Când primeşti aplauze, nu mai ai nevoie de nimic, îţi cresc aripioare în spate”, mărturisea actriţa.
”Actorul care slujeşte în acest teatru renunţă din start la orgoliu, (şi credeţi-mă, toţi avem orgolii!), din simplul motiv că pentru copil nu exişti decât ca personaj”.
L-a fermecat de George Motoi
"Pentru mine Ea a fost... Adela! Trecea elegant prin cadru, visatoare, parca fara sa-i pese de privirile din jur...isi traia tineretea sub privirile lui Motoi, cel sfasiat de o pasiune pe care nu dorea nici macar sa si-o recunoasca!
Adela trecea, aparandu-se de soare cu o umbrela... era din Cuibul de nobili... era din Turgheniev...ar fi putut fi chiar si Nina din Cehov, pe malul lacului, privind un pescarus... sau, de ce nu, Sonia, blanda si rabdatoarea Sonia...", a notat Laurențiu Damian când a aflat de moartea îndrăgitei actrițe.
Sufletul i-a rămas tânăr
„Din punct de vedere al sufletului nu cred că m-am schimbat deloc, ba chiar câteodată mă şi îngrijorează faptul că nu îmi dau seama cum trec anii, îmi dau seama numai când mă privesc în oglindă şi când citesc anumite roluri şi realizez că nu le mai pot juca din cauza vârstei. (…)
Altfel, pe dinăuntru, nu cred că m-am schimbat fundamental, şi cine mă cunoaşte bine poate confirma lucrul ăsta, adică sunt la fel de nebună ca acum 20 de ani, şi ca acum 30 de ani, şi ca acum 10 ani…
Şi sper să fie aşa, să se spună ‘uite ce babă nebună!’, prefer o babă nebună decât o babă bătrână, pleonastic vorbind”, spunea Marina Procopie în 2014, când s-a întors la Satu Mare pentru Balul Actorilor, regăsindu-i pe regizorul Cristian Ioan şi partenerul de scenă Corneliu Jipa pentru o fotografie a amintirilor.
Din păcate Marina a pierdut o bătălie crâncenă cu cancerul, deşi timp de un deceniu a trecut prin operaţii şi chimioterapii şi şi-a păstrat mereu dragostea de viaţă, susţinută de iubirea devotată a soţului. Ieşirea din scenă e inevitabilă. Rămâne amintirea. Iar amintirile lăsate de Marina sunt dintre cele mai frumoase.
