Sistemul medical din România ar avea nevoie de mai mulți medici însă mulți aleg să profeseze în alte țări. Unii pleacă chiar din perioada rezidențiatului și rămân acolo.
Nu este mai ușor însă condițiile de muncă sunt mai bune ca în România, spun ei, iar banii sunt mai mulți. Sunt și medici care se întorc în România după luni sau ani în care au muncit în străinătate. Au mai multă experiență și văd altfel lucrurile.
Medic rezident român, după experiența din Franța. ”Era inuman dar nu vreau să mă întorc în România”
Medicii sau rezidenții care pleacă în străinătate spun că la început le este foarte greu. Fie că este vorba despre limba pe care nu o stăpânesc foarte bine, fie despre cunoștințe sau abordări diferite ale diverselor situații.
Citește și: Ce pățesc medicii rezidenți când intră în sala de operații? Unii se sperie tare și vor să renunțe
Curând ajung însă să câștige încrederea medicilor din acele țări. Unii rămân să lucreze în acele spitale, alții vin în țară cu experiența câștigată acolo și o pun în practică aici. Sunt însă prea puțini care fac acest lucru.
”Am cunoscut niște medici specialiști care au fost plecați în Franța și UK și acum s-au întors aici în privat din motive personale. Mi-au spus că le-a fost foarte greu la început să lucreze pentru că aveau mult mai multă responsabilitate decât aici și trebuiau să gestioneze cazuri care depășeau competența în Romania. Nu mai zic de cunoștințele medicale care lipseau din păcate.
Voiam să știu dacă și experiența voastră a fost la fel și cum ați ținut pasul? cum v-ați adaptat? Îmi este rușine să mă gândesc că voi fi specialist și nivelul meu va fi la fel ca al unui student francez care face gărzi singur”, a scris un rezident pe un grup de pe Reedit.
Utilizatorii grupului au venit cu sfaturi și spun că cel mai bine este să se facă acest pas din perioada de rezidențiat, iar până se adaptează să aleagă un centru medical mai mic.
Citește și: Un medic rezident întors din Irlanda își publică fluturașul de salariu din România. Cât câștigă
Un alt medic a povestit cum a făcut pasul de a pleca în Franța, cu toată familia. El a întâmpinat unele probleme la început dar apoi s-a adaptat. Acum nu s-ar mai întoarce în sistemul medical din România.
”Am plecat în Franța cu familia după mine. Soție și copil mic. În prima lună nu vorbeam aproape deloc și nu făceam foarte multe lucruri.
Ei bine, a doua lună nu am mai fost iertat. Mi-au spus că trebuie să avansez cu limba și am primit un mare “cadou” și anume: telefonul internului de gardă pe care îl aveam zilnic până la ora 18.
Aveam zile cu peste 40-50 de apeluri și aproape tot atâtea consulturi. Acum realizez că a fost inuman. Ei bine, la finalul primelor 6 luni eram calabil să mă ocup singur de toată secția (28 de paturi) și să fac undeva la 7-9 gărzi pe lună”, a scris medicul pe Reedit.
El povestește că în timpul gărzilor se ocupa de consulturile în urgențe și operații în trei secții.
Medic rezident român, după experiența din Franța. ”Era inuman dar nu vreau să mă întorc în România” - Foto: freepik (rol ilustrativ)
”În gărzi mă ocupam de 3 secții și de toate consulturile în urgențe pentru cele trei specialități+ operații la care în funcție de complexitate venea sau nu șeful de acasă.
La început e puțin mai greu dar nu este imposibil. Trebuie să înveți din greșeli și să nu le mai repeți. Eu mi-am făcut obiceiul să îmi notez mult după experiențele din Franța.
Am început să fiu mai atent la detalii și acum că trebuie să mă întorc în România, încep să fiu speriat. Nu știu dacă vreau să mă întorc într-un sistem ca al nostru în care ți se pun bețe în roate peste tot și majoritatea nu vor să muncească. Totodată, nici nu vreau să lucrez ca în Franța mereu cu 12h/zi și gărzi până vomiți”, a mai spus medicul.
Citește și: Doctor român în Franța, despre medicii care pleacă din țară. ”Este win-win deal. Spitalul profită”
Un alt român spune că decizia de a pleca în Franța a fost una dintre cele mai bune.
”Studentul francez nu face gărzi singur. Are un senior care e la domiciliu și cu care se sfătuiește. Nu poate lua studentul francez decizii. Într-adevăr, inclusiv că intern ești lăsat să faci gărzile cu un senior la domiciliu, care îți răspunde oricând la întrebări.
Pentru mine, decizia de a pleca a fost una din cele mai bune. Am plecat după câteva luni de rezi, dar am căpătat multă independență. Începutul e greu. Participă la staffurile lor, încearcă să te implici în prezentările bibliografiei, întreabă când nu știi ceva. În majoritatea secțiilor, seniorii sunt prezenți și dispuși să iți explice”, a explicat acesta.
