Decembrie 2016. În noaptea de 19 decembrie 2016, după ce participase la o chermeză a SRI, Sebastian Ghiţă, care tocmai îşi pierduse calitatea de deputat PSD şi, implicit, imunitatea parlamentară, scăpa de sub observaţia echipajului de filaj al Direcţiei de Operaţiuni Speciale.
Două zile mai târziu, se anunţa oficial fuga sa din ţară. La mai mult de doi ani de atunci, nu se ştie oficial nici cum, nici pe unde, nici cu ajutorul cui a fugit din ţară. Pentru fuga din ţară a unui inculpat care avea interdicţie de părăsire a ţării vinovaţi nu există, nici măcar pentru neglijenţă în serviciu, dacă nu pentru favorizarea infractorului.
Ianuarie 2017. Televiziunea deja urmăritului internaţional Sebastian Ghiţă – inclus, la acea dată, de Europol pe lista celor mai căutaţi infractori fugari din Europa – începuse să difuzeze o serie de înregistrări; toate indicau o strategie bine gândită, ce a avut ca menire decapitarea “binomului”.
Un indiciu că era vorba de un plan erau probele aduse în discuţie, adunate şi păstrate profesionist, care nu vorbeau despre o acţiune de amator. Un alt indiciu a fost modul în care au fost prezentate: de la o înregistrare la alta, se acutiza gravitatea informaţiilor devoalate. (Despre acest caz, detalii aici.)
Punctul culminant l-a reprezentat ultima înregistrare în care vorbea despre concediile în care ar fi fost cu prim-adjunctul SRI, generalul Florian Coldea, pe care i le-ar fi plătit şi ale căror urme ar fi fost şterse cu facturi false. Interesant, acuzaţiile lui Sebastian.
Citește comentariul integral al Melaniei Cincea pe platforma de dezbateri Marginalia
