Oana Gheorghiu arată că ministrul Eugen Teodorovici a adoptat un ordin prin care ONG-urile trebuie să depună o declarație electronică, document care nu există însă și, ca atare, nu poate fi completat.
„A început atacul direct la ONG-uri. Un atac în stil mafiot: ești obligat să îndeplinești reguli care nu pot fi îndeplinite. Un atac care poate bloca SPITALUL, pe care 250.000 de oameni îl construiesc.
Ministrul Eugen Teodorovici, a dat, pe 15 martie, fără respectarea termenului legal de dezbatere publică, un ordin abuziv, prin care ONG urile trebuie să îndeplinească o procedură birocratică: să depună, iar și iar, documente pe care le-au mai depus la ANAF, să facă dovada că nu au datorii la stat (deși ANAF are toate situțiile la îndemâna și-ți blochează imediat conturile în caz ca n-ai plătit la timp) și, cireașa de pe tort, să declare pe propria răspundere că fac ce zic că fac, ca și cum din start se prezumă că ong urile una zic și alta fac.
Procedura e absurdă și inutilă, dar chiar și așa, în forma asta absurdă, ea nu poate fi respectată pentru ca declarația electronică pe care au obligația ONG urile să o depună, pentru a figura în Registru și a putea în continuare să obțină donații și sponsorizări, nu există pe site-ul ANAF”, a scris Oana Gheorghiu pe Facebook.
Aceasta a explicat că toate ONG-urile sunt obligate să se înscrie până la 1 aprilie 2019 într-un Registru nou creat la ANAF, în urma OUG 25/2018. Problema e că acest registru nu există, el nu a fost creat încă de ANAF, iar timpul extrem de scurt rămas până la 1 aprilie i-a făcut pe mai mulți reprezentanți ai societății civile să protesteze față de modul în care guvernul tratează ONG-urile. Motivul? Orice ONG neînregistrat până la 1 aprilie, cum cere legea, va putea avea activitatea suspendată pentru că nu a respectat legea, dar legea nu poate fi respectată pentru că nu există încă Registrul în care ONG-urile trebuie să se înscrie.
Citește și „Noi facem un spital!“ în locul statului român”
O altă problemă este că înscrierea în Registrul ONG-urilor presupune o serie de acte birocratice absolut inutile, care să certifice lipsa datoriilor, existența bilanțurilor și faptul că un ONG nu e inactiv fiscal – adică date pe care ANAF le are deja la dispoziție în bazele sale de date. Pentru fiecare ONG însă, obținerea acestor date va însemna zile întregi pierdute la ghișee.
În plus, fiecare ONG trebuie să să mai depună o cerere la organul fiscal de care aparțin, plus o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că desfășoară activitatea în domeniul pentru care a fost constituit acel ONG.
