În Cetatea Eternă a Romei se află o bazilică care ascunde un sfânt. În San Crisogono se află o capelă de dimensiuni reduse cu un sicriu din sticlă. În interiorul lui se află Sfânta Anna Maria Taigi. Deși este decedată încă din anul 1837, aspectul său o face să pară că doarme.
Misterul Sfintei al cărei corp e intact, deși a murit în 1837. Pare că „doarme” liniștită în pat
Sfânta Anna Maria Taigi s-a născut la Siena la 29 mai 1769. Din cauza dificultăților financiare, părinții ei, Louis Giannetti și Mary Masi, s-au mutat la Roma când Anna Maria avea șase ani.
Anei Maria Taigi, sfânta care deși a murit în anul 1837, pare că doarme liniștită „în pat”
În Orașul Etern, Anna Maria a frecventat timp de doi ani școala condusă de surorile Filippini.
După terminarea școlii, a lucrat în diverse domenii, fiind chiar și menajeră, pentru a le da un ajutor financiar părinților săi.
Când era încă tânără, s-a căsătorit cu Dominic Taigi, un tânăr pios, dar cu un caracter dificil.
Citește și: Moaștele Sfântei Teodora de la Sihla ar putea fi aduse în România. Sunt „rătăcite” în Ucraina
Fără să țină cont de aceste defecte, Anna Maria a fost mai mult preocupată de virtutea lui și, timp de patruzeci și nouă de ani de viață conjugală, s-a comportat cu cea mai mare amabilitate și delicatețe, găsind numeroase ocazii de a-și exercita continuu virtuțile răbdării și carității.
Căsătoria lor a fost caracterizată de cele mai înalte principii creștine. Înțelegând profundele valori sociale și morale ale căsătoriei creștine și considerând-o, înainte de toate, ca fiind una dintre cele mai înalte misiuni venite din Cer, Sfânta Anna Maria și-a transformat casa într-un adevărat sanctuar în care Dumnezeu avea primul loc.
Serioasă și harnică, ea a avut grijă ca nimic să nu lipsească familiei sale și, în măsura în care o persoană aflată în situația ei sărăcăcioasă putea să o facă, era generoasă cu cei săraci, potrivit taigivision.org.
A născut șapte copii, dintre care trei au murit în copilărie. Doi băieți și două fete au ajuns la maturitate și ea le-a oferit cea mai exactă și completă educație religioasă și laică.
Anna Maria Taigi este una dintre marile mistice ale secolului trecut.
Cu toate acestea, ea și-a atins sfințirea trăind viața obișnuită de soție și mamă într-un spirit de misiune creștină și de conformitate cu voința lui Dumnezeu.
Participarea zilnică la Sfânta Liturghie, predarea sa totală lui Dumnezeu, disponibilitatea de a ajuta pe oricine avea nevoie și faptul că era membră activă a Ordinului al Treilea al Preasfintei Treimi au fost, în același timp, sursele și roadele vieții sale spirituale intense.
Citește și: Sfântul Andrei este ocrotitorul României. Până la vârsta de șapte ani nu a scos un cuvânt.
A avut o prietenă foarte apropiată, Elizabeth Canori-Mora, care era, de asemenea, soție și mamă. S-au ajutat și s-au sprijinit reciproc în căsnicia și dificultățile lor și au crescut împreună în sfințenie.
Fericita Anna Maria a intrat în Ordinul al Treilea al Preasfintei Treimi la 26 decembrie 1808. Dumnezeu a înzestrat-o cu daruri extraordinare.
Cel mai „neobișnuit” dintre acestea a fost apariția unui glob luminos ca un soare în miniatură, care strălucea în fața ochilor ei și în care, timp de patruzeci și șapte de ani, a putut vedea evenimentele prezente și viitoare oriunde în lume, precum și starea de har a persoanelor, vii sau moarte.
De la gospodină la sfântă
Anna Maria Taigi a murit la 9 iunie 1837. Ca mărturie a modului în care o gospodină și o mamă obișnuită a putut deveni o sfântă și să influențeze în mod pozitiv societatea și viețile celor care au intrat în contact cu ea, Biserica a declarat-o "Fericită" în 1920.
În 1868, sicriul ei a fost deschis și, deși hainele sale se deterioraseră, s-a constatat că trupul ei era intact. Papa Benedict al XV-lea a declarat-o protectoare a familiilor și a mamelor în 1920.
Citește și: Misterul pustnicului din România căruia Maica Domnului i s-ar fi arătat de trei ori. Citea gândurile
Rămășițele ei se află în Capela Madonei din Bazilica San Crisogono din Roma, Italia. Trinitarienii promovează în mod activ cauza canonizării ei, potrivit "Vieţile sfinţilor", Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti.
