Moldova s-ar putea bucura de prezenţa moaştelor unuia dintre cei mai iubiţi sfinţi regionali: Sfânta Teodora de la Sihla. Discuţia a fost relansată în urma vizitei la Kiev a delegaţiei Guvernului României.
Moaștele unui nou sfânt ar putea fi aduse în Moldova. Oamenii i-au vizitat deja peștera
Conform agenţiei de presă basilica.ro, la finalul discuţiilor s-a făcut o declaraţie publică prin care ambele ţări îşi asumă „importanţa lucrărilor legate de organizarea căutării moaştelor Sfintei Teodora în Ucraina şi a mormintelor hatmanilor Pylyp Orlyk şi Ivan Mazepa din România”. În urma acestui schimb, moaştele Sfintei Teodora ar urma să fie oferite din nou României.
Schitul acesteia este destinaţie turistică în Neamţ, şi este unul dintre locurile cele mai „tangibile” care îi leagă pe credincioşi de viaţa unui sfânt. Poate fi vizitată peştera în care a trăit sfânta, intrarea în grotă fiind un culoar îngust printre doi pereţi înalţi de stâncă.
Poate fi văzută fântâna de unde bea apă, aflată pe vârful unui masiv de piatră, unde se colecta apa unui izvor subteran. Iar pe toate aceste locuri s-a construit un schit care îi poartă numele, unde numeroşi credincioşi rămân peste noapte şi trăiesc alături de monahi.
O poveste incredibilă de viaţă
Povestea vieţii sfintei este compusă din mărturiile puţinilor care au văzut-o. Căsătorită împotriva voinţei sale, aceasta a vrut să trăiască în monahie, aşa că a îmbrăţişat această viaţă alături de soţul ei. A locuit o perioadă în singurătate în pădurile din judeţul Vrancea, iar ulterior s-a mutat spre Neamţ, în preajma Mănăstirilor Sihăstria şi Secu, locuind tot în pădure.
Despre existenţa sa ştia doar un singur duhovnic, care venea în pădure să vorbească, din când în când, cu ea, iar după moartea acestuia sfânta a rămas singură în rugăciune. Când a fost descoperită de turci şi prinsă, s-a rugat lui Dumnezeu să fie salvată, iar atunci a crăpat peretele prin care intră astăzi turiştii şi care a ţinut-o separată de lume.
În ultimii ani ai vieţii, păsările cerului i-ar fi adus de mâncare în locul unde oamenii cu greu mai aveau acces. Aşa a fost şi găsită, la scurt timp înainte de moarte, de preoţi de la mănăstirile de la baza dealului pe care este aşezat astăzi schitul care îi poartă numele.
A fost îngropată în peştera unde a trăit o bună parte din viaţă, dar moaştele sale au fost aşezate în 1830 într-o raclă de domnitorul Mihail Sturza şi duse pentru închinare la Mănăstirea Miclăuşeni. De acolo au fost duse în Ucraina, în regiunea Mănăstirii Lavra Pecerska, unde s-ar afla până astăzi.
Citește mai multe pe Ziarul de Iași.
