La cei 24 de ani ai săi, băiatul avea un caracter deosebit, făcea fapte bune şi era mereu pus pe şotii. În scrisoare, tânărul are chiar puterea să glumească cu prietenii, spunându-le unora să mai slăbească, pe bunici îi trage de urechi, dăruieşte hainele sale cunoscuţilor după moarte, iar lucrurile la care a ţinut foarte mult le oferă, cu nume, prietenilor apropiaţi. Cele mai răvăşitoare cuvinte le are însă pentru fosta iubită, pe care ajunsese să o divinizeze şi de a cărei despărţire i-a fost inimaginabil de greu.
Continuarea, în Ziarul de Iași.
