Mama a patru copii, Camilla Chapman, în vârstă de 40 de ani, a fost diagnosticată cu cancer de stomac după ce a presupus că dificultatea ei la înghițire este un efect secundar al unei diete de slăbire, scrie Independent. Acum, medicii îi mai dau doar câteva luni de trăit.
Camilla a fost diagnosticată cu cancer de stomac în stadiul patru la aproape un an după ce a dezvoltat primele simptome ale bolii. Femeia din Chichester, West Sussex, a primit în februarie vestea devastatoare: cancerul ei s-a răspândit la plămâni, ficat și ganglionii limfatici și este inoperabil.
„Mi s-a spus că nu se mai poate face nimic, nu este vindecabil. Mi s-a oferit doar chimioterapie paliativă”, a declarat ea pentru The Independent. Proprietarul centrului de îngrijire spune că diagnosticul a lăsat-o fără „speranță”, dar îi îndeamnă pe alții să nu mai ignore afecțiunile aparent minore.
În luna martie a anului trecut, Camilla Chapman a observat că se străduia să-și înghită mâncarea – un semn revelator al cancerului de stomac – dar a presupus că este un efect secundar al noii sale diete.
„Am urmat o dietă săracă în calorii și o mare parte a dietei era pe bază de lichide, dar unul dintre alimentele solide pe care le puteam mânca erau clătitele și destul de des mi se blocau în gât. Trebuia să beau apă cu ele”, a povestit Camilla.
Cum și-a dat seama că suferă de o boală?
„Am ignorat simptomul, crezând că era doar pentru că nu mâncasem corect și poate că tocmai nu mai mestecam la fel de mult. Credeam că corpul meu era doar obișnuit să înghită lichide și nu mâncare”, a adăugat femeia.
În iunie, ea a observat un mic nodul sub maxilar și a vizitat medicul de familie, dar nu a menționat și dificultatea ei la înghițire. Camilla Chapman a fost trimisă să-și facă o ecografie, dar a spus că medicii i-au spus că „este normal să aibă o glandă puțin mai mare decât cealaltă” și că „nimic nu este în neregulă”.
Scanarea, despre care femeia a spus că nu a arătat semne de cancer, i-a liniștit mintea timp de câteva luni, până când i-a fost și mai greu să înghită mâncarea. „Am observat-o mai des și mă ținea trează noaptea. Am început să am sentimentul că ceva nu este în regulă”, a spus ea. Până în ianuarie, încă se lupta să înghită mâncarea și a decis să se întoarcă la doctor.