Veche de milioane de ani, Peştera Polovragi ascunde în adâncurile sale secrete ale tuturor celor care au locuit aici, invitând turiştii într-o incursiune spectaculoasă, printre formaţiuni deosebite şi picături de apă, vegheaţi îndeaproape de zeul Zamolxe, despre a cărui influenţă oamenii spun că încă se simte în aceste locuri străvechi.
Peștera din România unde timpul parcă stă în loc. Aici ar fi trăit zeul dacilor, Zamolxe
Se spune că denumirea peşterii vine de la planta numită polovragă, o plantă prelucrată de vraci şi întrebuinţată ca remediu împotriva mai multor boli, însă ghidul peşterii, Felicia Bantea, este de altă părere.
Peştera are o vechime de milioane de ani, fiind un meandru fosil al râului Olteţ, este practic lucrătura Olteţului într-o fâşie calcaroasă, e o rocă carstificabilă, calcarul fiind de vârsta jurassicului, iar lucrătura este ulterioară formării calcarului care găzduieşte peştera.
Peştera este în continuă formare, nu doar etajul trei care este vizitabil, sub el râul Olteţ sapă ultimul etaj, activul, cum l-au denumit speologii, care e la o adâncime de 25 de metri, exact care este diferenţa de la nivelul de călcare până la talvegul actual al râului Olteţ.
„După ultimele măsurători ale speologilor, peştera are o lungime de 10.593 de metri, dar să nu credem că e vorba de un bulevard. Este un labirint pe o lungime de 1,5 kilometri, adică atât este între poarta amonte şi poarta aval, în exterior.
În interior este un labirint, are continuitate, are intrare şi ieşire. Partea vizitabilă este exact artera marii vărsări, artera aval, de aceea e atât de mare şi pe înălţime şi pe lăţime şi are 600 de metri pe drept, dar mai are şi colaterale”, spune ghidul peşterii.
Intrarea aval a fost funcţională încă din eneolitic, pentru că intrarea din amonte nu exista. Nefiind drumul forestier, care a fost făcut în anii '50, nu se ştia că peştera are o intrare şi o ieşire, de unde şi acele interpretări cum că peştera duce în Ardeal, la Sibiu, la Sarmisegetuza sau că sunt comori dacice aici.
Citește și: Legenda peșterii din România unde Maria Tereza a ascuns o comoară. J.Y. Cousteau a făcut-o celebră
Sunt pure interpretări, dar acum se ştie că are intrare şi ieşire. Această ieşire a fost de fapt intrarea natură dintotdeauna şi atunci sigur că cea mai folosită este prima porţiune.
În interior, pe pereţi, e mult negru de fum, care încă nu s-a acoperit, pentru că durează o vreme până când pereţii calcaroşi vor fi căptuşiţi cu argilă de către apa de infiltraţii.
Prima porţiune, cea turistică, e mai puţin interesantă din punct de vedere al formaţiunilor speologice, dar pe partea speologică se fac trasee la solicitare, aici putând fi admirate stalactite, stalagmite, bazine foarte adânci unde apa depăşeşte un metru, stalagmite coraloide care se formează prin prelingerea mai multor picături, în amonte fiind şi stalagmite lumânare, cu picătură centrală, formându-se un adevărat străjer, care are rol de pilon de susţinere a clădirii naturale.
Peștera unde ar fi trăit zeul dacilor, Zamolxe
Zamolxe a fost considerat de mulţi autori români ca şi zeul suprem din panteonul geto-dacic. Unii consideră chiar că a facilitat convertirea geto-dacilor, priviţi ca strămoşii neamului român, la creştinism. Ghidul peşterii spune că energia zeului se simte, în peşteră timpul stă în loc, iar metabolismul se schimbă total, potrivit comunapolovragi.ro.
„Legenda zeului Zamolxe este cu sâmbure de adevăr. Vă spuneam că peştera nu duce în Ardeal şi nu sunt metale preţioase în această zonă, dar povestea lui Zamolxe are sâmbure de adevăr. Gândiţi-vă şi la aceşti vraci, de unde atâta cunoaştere dacă nu ar fi avut nişte antemergători care să-i şcolească? Cred că un antemergător a ajutat să funcţioneze un sistem în zonă, care funcţionează şi azi.
Cred că în locurile unde erau astfel de orăşele, astfel de aşezări dacice la vârf de Carpaţi şi unde era materia primă din belşug, erau aceşti învăţători care stăteau mai mulţi ani, azi se cheamă custozi, ca să îi înveţe pe localnici să funcţioneze apoi de la sine.
El există şi se simte, chiar dacă acum putem să spunem şi de măsurători că există aparate care să ateste că e o altă energetică a locului, zona este ruptă de realitate, în peşteră, după ce coborâm deluţul de aluviuni, e o altă dimensiune a timpului, nu se schimbă anotimpurile, eşti rupt total de ce e afară. E schimbare de metabolism, ceea ce e necesar'', povesteşte ea.
Citește și: Peștera din România care este una dintre cele mai frumoase din lume. Are mai multe „etaje”
Pe tot traseul vizitabil sunt întâlnite diferite formaţiuni cărora de-a lungul timpului le-au fost atribuite nume. Pe unul dintre pereţi poate fi văzută şi pictura care înfăţişează Moartea, realizată în tehnica negru de fum.
„Scaunul lui Zamolxe este o bucată de calcar în formă de scaun şi este o căzătură absolut naturală de pe vremea când curgea râul Olteţ la acest nivel. Sigur că a fost folosit ca atare pentru că până la scaun sunt vreo 200 de metri de la intrarea în peşteră şi nu ai unde să te aşezi.
Acolo vracii aplicau tratamentul celor care aveau nevoie. La fel ca şi scaunul lui Zamolxe, cuptorul dacic este locul unde este cel mai mult negru de fum, ceea ce înseamnă că au fost folosite până recent. Este şi o pictură care înfăţişează Moartea, nu are o datare exactă, este o avertizare, pentru că de aici sunt multe laterale periculoase, peştera nu avea iluminat, nu era o poartă de ieşire'', adaugă ghidul.
Peștera, „casa” liliecilor
Colonia de lilieci a fost, este şi va fi atracţia acestei peşteri. Liliecii au o vechime de 60-70 de milioane de ani evoluţie pe pământ, au vârsta calcarului, sunt de dinainte de a se forma etajul vizitabil al peşterii. Ei sunt călăuzele şi azi, au fost antemergătorii şi ghizii pentru oamenii de cavernă, pentru că altfel nu ar fi ştiut acesta să se descurce în peşteră.
„Omul de cavernă probabil că se adăpostea în peşteră mai ales din cauza animalelor sălbatice. În România nu sunt lilieci mari, toţi sunt Microchiroptera, şi, pentru că exploatările miniere, exploatările forestiere şi turismul i-au diminuat şi la noi cu 70%, am preluat şi noi, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, legea de protecţie a liliecilor şi sunt convinsă că vor rezista, pentru că ei se hrănesc şi cu atenţia noastră'', precizează ghidul.
Citește și: Legenda peșterii Dâmbovicioara, locul unde doi haiduci își aveau „casa”. Ce furau dădeau la săraci
Peştera găzduieşte o colonie de hibernare de aproximativ 300 de lilieci de peşteră din Ordinul Microchiroptera, dominant fiind Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă, graţie formei de potcoavă a pliului ce le înconjoară nasul, potrivit peșterapolovragi.ro.
Despre ei ghidul peşterii spune că i-a dresat să răspundă la anumite comenzi, iar anual liderii primesc numele Soni, de la sonar, ei fiind cei care asigură protecţia membrilor coloniei şi care anunţă eventualele pericole.
„Sunt vreo 5-6 specii împărţite pe trei colonii, am observat de-a lungul timpului că în perioada de hibernare, timp de trei luni, cât peştera este închisă, iar electrificarea este oprită, ei migrează din partea de amonte către partea turistică, pentru că sunt condiţii mai bune, temperatura este constantă, iar galeria este cea mai înaltă.
Ei dau astfel mai mult randament, pot fi dresaţi, am reuşit, am repetat câteva cuvinte şi execută prin asociere. Liliacul cu potcoavă este dominant, sunt foarte deştepţi, în plus faţă de sonarul engramat de zeci de milioane de ani, au în jurul nasului un pliu de piele cu perişori care măreşte sunetul, de aceea i se spune liliacul cu potcoavă.
Când vorbesc între ei, noi nu auzim, dar când îi auzim înseamnă că vor să-i auzim. Pe traseul turistic sunt câţiva cu roluri clare, care apără colonia. Liderii vin primii, pleacă ultimii şi stau în locuri fixe.
Pe perioada cât nu hibernează, ei părăsesc peştera, dar rămân în zonă, se duc în toate grotele mici de pe versanţii munţilor ca să fie aproape de râu unde vânează în fiecare seară.
Turiştii intră cu frică, dar pleacă foarte încântaţi. Există câţiva lideri care primesc numele Soni de la sonar, care mă anunţă atunci când sunt pericole”, adaugă ea.
Despre Cheile Olteţului se spune că sunt cele mai abrupte chei din Europa.
Frumuseţea lor îţi taie respiraţia încă de la intrarea în această zonă deosebită, iar dacă ai noroc poţi admira capre negre, cerbi, ciute, mistreţi şi alte vietăţi care trăiesc aici, potrivit Agerpres.
