Pe 1 februarie s-au împlinit 176 de ani de la nașterea lui Sava Henţia, cel mai important pictor român originar din zona Sebeşului. Artistul originar din județul Alba a fost „pictor de front” alături de Grigorescu.
Povestea lui Sava Henția, artistul care a pus războiul pe pânză. E „pictor de front” cu Grigorescu
Născut la 1 februarie 1848, la Sebeşel, jud. Alba, Sava Henția a fost un pictor realist, grafician, muralist şi ilustrator de carte, recunoscut mai ales pentru contribuţia sa remarcabilă la arta documentară, el fiind şi un subtil desenator şi colorist, scrie albapress.ro.
Cu toate acestea, este cunoscut mai ales ca portretist, portretele sale, multe dintre ele ale unor sebeşeni, ca: doctorul oculist Krasser (1886), protopopul Ioan Tipeiu şi soţia sa Ecaterina (1896), dar şi ale unor personalităţi ale epocii, precum Virgil Cioflec (1900), ministrul Vernescu şi soţia sa (1875), consacrându-l ca maestru al acestui gen.
Între 1865 şi 1870, Sava Henția a studiat la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti, avându-i ca profesori pe Gheorghe Tattarescu şi Theodor Aman, iar după absolvire, a beneficiat de o bursă la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts de la Paris, unde l-a avut ca îndrumător pe pictorul Alexandre Cabanel.
Citește și: Povestea „regelui zahărului” din România: Salvează un oraș de foamete, scapă de comuniști deghizat
Ajuns în capitala Franței în anul 1871, Sava Henția a lucrat cu frenezie, realizând atât portrete, care-i aduceau venituri în completarea celor provenind din bursa acordată de statul român, cât și lucrări din alte genuri ale picturii, în 1872 și 1873 fiind acceptat să expună în cadrul celebrului Salon Oficial de la Paris.
La scurt timp după întoarcerea în țară, s-a căsătorit cu Irma Potoczki, pe care o cunoscuse în satul natal, Sebeșel, stabilindu-se, ulterior, în capitala României, unde, începând din anul 1875, a activat ca profesor de desen şi caligrafie la Azilul „Elena Doamna”.
A fost „pictor de front” cu Grigorescu
La intrarea României în Războiul de Independență, medicul Carol Davila a propus prim-ministrului Ion C. Brătianu (1821-1891) ca un grup de artiști să însoțească trupele române în campanie pentru a reflecta în lucrările lor vitejia ostașilor pe front. Se dorea ca imaginile surprinse de artiști să fie reproduse în ziarele ilustrate românești.
Au beneficiat de această favoare pictorii Nicolae Grigorescu (1838-1907), Sava Henția, George Demetrescu-Mirea (1852–1934) și Carol Popp de Szathmári (1812-1887), toți acești artiști fiind mai mult sau mai puțin legați de Carol Davila: Nicolae Grigorescu era pacientul lui Carol Davila, Sava Henția era profesor la Azilul „Elena Doamna”, condus de soția inspectorului Serviciului Sanitar al Armatei, G. D. Mirea fusese studentul lui Davila pe când acesta urma cursurile Școlii de medicină iar Carol Popp de Szathmári era un apropiat al Curții domnești, ca și Davila.
Artiștii și-au desfășurat activitatea în circumstanțe diferite, în funcție de relațiile pe care le aveau cu diferiți șefi militari sau structuri ale armatei.
Pictorul Sava Henția a fost „atașat la Ambulanța Marelui Quartier General pe tot timpul resbelului”, la recomandarea doctorului Carol Davila.
Dat fiind că Henția suferea de un handicap auditiv - surditate căpătată în vremea adolescenței datorată tratamentului cu chinină împotriva febrei tifoide - care i-ar fi îngreuiat activitatea artistică în timpul campaniei, doctorul Davila i-a eliberat un permis de liberă trecere care să-i faciliteze deplasarea în zonele de operații militare.
Actul, emis de Secția Sanitară a Marelui Cartier General, care se afla instalat la Turnu Măgurele, preciza:
Citește și: Povestea primei românce doctor în filosofie la Sorbona: Pensionată forțat, comuniștii o închid
„Domnulu Hintzea (sic) Sava, Professor de dessen și pictură al Asylului Elena Dómna și șcóla secundară din Bucuresci este atașat la Ambulanța Marelui Quartier General, pe tot tempul resbelului.
Rugăm dar pe tote autoritățile civile și militare se bine voiască a da ajutorul la care va avea trebuință pentru îndeplinirea missiunei sélle ca artist.
Atragem deosebit atențiunea tutulor persónelor cari vor fi în relațiune cu Domnul Hintzea (sic), că D-lui suferă de o surditate aprópe complectă și că această infirmitate pune óre care greutate în relațiunile sale, însă sciind carte ori ce persónă va putea corespunde cu D-lui în limba Română. Assemenea vorbind încet Domnu Hintzea (sic) înțelege fórte bine dupe mișcarea buzelor.”
Pe perioada cât s-a aflat în apropierea ostașilor, aflați în campanie, Sava Henția a realizat numeroase desene. Majoritatea reprezintă ostași în tabără sau în momente de relaxare, pregătindu-și hrana sau îngrijindu-și ținuta și echipamentul.
Se pare că lucrăruile au fost realizate în zona de concentrare a armatei române, la Calafat și Corabia. Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” deține câteva din aceste desene:
„Ziua de sâmbătă în lagărul de la Calafat”, „Repausul ostașilor în lagărul Calafat”, „Trăsură de telegrafie” etc. Multe alte desene și schițe din perioada Războiului de Independență se găsesc în colecțiile altor muzee și biblioteci din țară, potrivit historia.ro.
Zeci de lucrări la Sebeș
Ca recunoaștere pentru activitatea sa artistică, a fost recompensat în două rânduri cu Medalia „Bene Merenti” clasa a II-a.
A murit în anul 1904, la București, lăsând în urma sa o operă bogată (peste 500 de portrete, compoziții istorice, peisaje, naturi statice etc.) rezultatul unei activități artistice diverse şi susținute.
Citește și: Povestea scriitorului care ne-a făcut copilăria mai frumoasă. Nu a făcut școală, ajunge la pușcărie
Muzeul Municipal „Ioan Raica” din Sebeş deține una dintre cele mai importante colecții de tablouri semnate de Sava Henţia, care numără 46 de lucrări, toate aceste opere fiind reprezentative pentru activitatea sa între anii 1871 şi 1902.
Cum pictorul nu are o casă memorială la Sebeşel, satul său natal şi, în condițiile în care muzeul din Sebeş are cea mai însemnată colecție de lucrări semnate de el din zonă, considerăm că instituția noastră a devenit cea de-a doua casă a sa, un spațiu dedicat artei, în care opera lui poate fi cunoscută și admirată.
