DA! Sunt chiar Dan Nuțu și Ileana Popovici. Cei doi au jucat în epoca de aur a teatrului romanesc. Cu toate acestea, nu sunt foarte cunoscuți, însă au jucat într-un film „maltratat” de securitate.
Filmul „100 de lei”, „maltratat” de securitate
Filmul "100 de lei" a fost catalogat drept o dramă psihologică. El a fost regizat de Mircea Săucan și îl avea în rolul principăal pe unul dintre acrtorii la modă la acea vreme, este vorba de Dan Nuțu.
Premiera a avut loc în anul 1973, dar filmul a fost „maltrat” de Securitate. Abia în anul 1990 el apărea întreg. La acea dată răul fusese făcut: Dan Nuțu plecase în străinătate, directorul peliculei făcuse infarct, iar regizorul - devenit indezirabil - a trebuit să plece la Paris.
Dar haideți să o luăm cu începutul. Dan Nuțu a fost unul dintre cei mai cunoscuți actori în perioada anilor ’60-’70, în țara noastră. A jucat în mai multe filme românești celebre, precum „Dincolo de Nisipuri”, „Prea mic pentru un război atât de mare”, Duminica la ora 6” sau „Diminețile unui băiat cuminte”.
Citește și: Actriță, interzisă în filme de Elena Ceaușescu și în teatru de Iliescu. „Purta rochii prea scurte”
Totuși, această glorie de care se bucura nu a fost motiv suficient pentru ca actorul să continue să trăiască în comunism, astfel că, la un moment dat, el a luat o decizie drastică și destul de periculoasă, în contextul acelor ani.
Era bine plătit, dar a ales să plece
În unul din rarele interviuri acordate, Dan Nuțu vorbește despre faptul că era foarte bine plătit:
„Pe vremea aia, cînd eram tînărul, rebelul utecist, făceam bani din filme. Căpătasem devreme statut de onorariu maxim: 40.000 de lei după ce-ți lua pe taxe. Taxele erau o nenorocire, știu că am făcut într-o vară trei filme și am luat mai puțin decît pe unul. Era cumulativ.
Dar aveam bani, aveam și salariul de actor la teatru, eram ba la Teatrul Mic, ba la Bulandra. Habar n-am cât, 20.000 de lei, destul de măricel. După Duminică la ora 6 i-am luat mamei un frigider, iar mie o bicicletă și un magnetofon, și cam asta a fost, potrivit dilemaveche.ro
Spune că a plecat din România pentru că intrase în rutină. Dă și un exemplu: a jucat timp de cinci ani în spectatcolul „Elisabeta I” al lui Liviu Ciulei. „Repetiția mă omora”, a spus actorul. Și așa a decis să plece.
A plecat la Berlin unde a făcut corectură pe scrisorile primite la Europa Liberă. Apoi, a ajuns în SUA unde „am avut un șoc legat de meserii, erau foarte multe în State care nu existau la noi. Altfel, m-am îndrăgostit de America, îmi plăcea viața de noapte: jazz-ul, nopțile în Manhattan, Louisiana, New Orleans”. A făcut taximetrie, apoi i-a reparat casa lui Andrei Șerban.
„N-am plecat din țară de greu
Într-un alt interviu, Dan Nuțu spune că nu regretă că nu a continuat să joace în filme.
„N-am fost niciodată consumat de glorie și nici n-am avut conștiința celebrității. Am practicat meseria de actor din plăcere, și nu pentru consecințele ei.
Eu jucam așa cum jucam, lejer. Pentru că numai așa știam s-o fac. Dar n-am aprofundat niciodată aspectul ăsta al tehnicii... Fiindcă nu mă ducea capul. Nici atunci și nici acum. Nu aveam un concept sau o teorie apropo de ce înseamnă actoria.
Eram convins, în schimb, că dacă o ataci drept și simplu, e imposibil să nu iasă bine. Era singura cale pe care o vedeam. Am practicat meseria de actor din plăcere, și nu pentru consecințele ei. Dar de la un timp, începuse să mi se facă frică. Se repetau prea multe: aceeași piesa, aceeași munca, aceeași atmosfera, cam sufocanta, aceleași subiecte...
Totuși, n-am plecat din tara de greu, am plecat... cred că de plictiseala și din dorința de a încerca și altceva. Știam că probabil o să pun punct actoriei odată ajuns dincolo, pentru că e foarte greu ca la o anume vârstă să te arunci într-o alta competiție. Energia nu mai e aceeași. Iar eu n-am excelat niciodată prin motivație.
Am făcut figurație pe ici pe colo, am încercat și teatru un pic, dar inima nu mai participa. Nu s-a nimerit și nici eu n-am avut motivația necesară. Am ales să mă îndrept spre altceva. Actoria nu mi-a lipsit și nici nu-mi lipsește. Să conduci taxiul e o nebunie superbă. Mai ales când duci clienții exact unde nu vor să ajungă, spunea acum 10 ani” pentru fornula-as.ro
Iubirile Ilenei Popovici
Ileana Popovici este cunoscută pentru o serie de filme precum „Reconstituirea”, „100 de lei”, „Prea mic pentru un război atât de mare”.
Citește și: La 35 de ani apăruse în 20 filme. Povara succesului îl face să fugă în SUA unde e șofer. Nu regretă
Mărturisește că Moțul Pittiș a iubit-o foarte mult, dar a existat o nepotrivire. A trebuit să își regăsească marea iubire pe care, la un moment dat, o pierduse. Ileana Popovici avea 50 de ani când s-a măritat cu Tudor Gheorghiu.
„În fine, m-am îndrăgostit de băiatul ăsta de la Medicina, de la Stomatologie. Eu, care am trăit mereu în mediul asta artistic și datorită surorii mele…
L-am cunoscut la mare, la Vama Veche. Eram la filmări acolo, la „Zodia Fecioarei”. Vama Veche era superbă. Nu era nimeni pe plajă – acum nici nu îndrăznesc să intru acolo, pentru că mi-aș strica visurile mele de tinerețe. Și a venit băiatul asta, Tudor Gheorghiu, să ne cunoaștem, m-a invitat la o plimbare. M-am îndrăgostit foarte tare de el și abia după 40 de ani am devenit soț și sotie.
Pentru că ne-am despărțit la un moment dat și ne-am întâlnit, după 30 de ani. Și astăzi e soțul meu. Cred că e bine că ne-am întâlnit într-o perioadă când s-au decantat lucrurile. Am avut noroc și din punctul acesta de vedere, pentru că e mare noroc să-ți faci bătrânețea cu un om pe care l-ai cunoscut în tinerețe. Pentru că atunci se leagă niste lucruri”, spunea într-un interviu din 2013.
Cei doi actori principali ai filmului „100 de lei”, Dan Nuțu și Ileana Popovici au avut un talent remarcabil în teatru și film, însă nu s-au putut dezvolta din cauza regimului.
