Alături de coșurile de gunoi și containerele de reciclare obișnuite, au apărut pubele mari de culoare violet, cu fante mici, de mărimea și forma unui pahar de băut.
Clienții celor aproximativ 30 de restaurante și cafenele din centrul orașului au început, de asemenea, să își primească băuturile la pachet în pahare durabile în aceeași nuanță de violet. Paharele și pubelele cu culori coordonate au făcut parte din inițiativa Petaluma Reusable Cup. Experimentul, primul de acest fel, are ca scop extinderea utilizării paharelor reutilizabile și reducerea plasticului de unică folosință, care ajunge prea des în rândul deșeurilor, înfundând râurile, ucigând fauna marină și punând în pericol sănătatea umană.
„Există o mulțime de oameni îngrijorați de viitorul nostru și de cantitatea de plastic pe care o folosim ca societate, iar unul dintre leacurile pentru această îngrijorare este acțiunea“, a declarat Patrick Carter pentru Newsweek. Carter este asistent al administratorului orașului Petaluma, o localitate cu aproximativ 60.000 de locuitori situată la aproximativ o oră de mers cu mașina la nord de San Francisco.
UCIGAȘUL TĂCUT Sticlele de plastic și pungile de cumpărături ajung în oceane și sunt mortale pentru viața marină
În cele trei luni ale proiectului pilot cu finanțare privată, organizatorii au declarat că 200.000 de pahare au fost puse în containere pentru a fi colectate, spălate, dezinfectate și returnate cafenelelor și restaurantelor pentru o altă utilizare.
„Acum avem suficiente date pentru a ști că acesta a fost un experiment de succes“, a declarat pentru Newsweek Kate Daly, managing partner la firma de investiții Closed Loop Partners. Daly conduce Center for the Circular Economy al companiei, care a înființat proiectul Petaluma cu finanțare de la NextGen Consortium, un grup global care include Starbucks, McDonald’s, Coca-Cola, Pepsi și alte companii care lucrează pentru a reduce deșeurile din ambalajele serviciilor alimentare. Finanțarea lor a facilitat încercarea programului gratuit de către Carter și de companiile locale.
Daly a declarat că proiectul a furnizat informații valoroase cu privire la cel mai bun mod de a concepe un sistem pe scară largă, dar și la modul în care trebuie comunicat eficient către public informații despre reutilizare. Nimeni nu are impresia că simpla reutilizare a paharelor va rezolva o problemă atât de masivă și complexă precum deșeurile de plastic.
Dar reutilizarea recipientelor este una dintre multele soluții luate în considerare în momentul în care Organizația Națiunilor Unite convoacă negocierile finale pentru un Tratat global privind materialele plastice, în curs de desfășurare la Busan, Coreea de Sud.
„Tratatul este incredibil de important în ceea ce privește atragerea atenției publicului asupra problemei poluării cu plastic și a deșeurilor din plastic într-un mod care să conducă spre soluții, mai degrabă, decât spre confuzie sau disperare“, a declarat Daly.
Un sondaj realizat în 2021 de World Wildlife Fund a arătat că 72% dintre americani și-au exprimat frustrarea cu privire la deșeurile din plastic care ajung în oceane, iar 81% au declarat că doresc să recicleze și să reutilizeze mai mult din plasticul pe care îl cumpără.
Cu toate acestea, unul din șapte respondenți a declarat că nu are acces la servicii adecvate de reciclare, iar alte sondaje au constatat o nemulțumire profundă față de reciclare. Procesul de elaborare a tratatului ONU, care se află acum în al doilea an, a conferit un caracter urgent și concentrat activității cercetătorilor, comunităților și directorilor de companii în vederea intensificării reutilizării, îmbunătățirii reciclării și găsirii unor modalități de a păstra materialele plastice acolo unde le este locul. Liderii grupurilor de afaceri, academice și non-profit cu care Newsweek a discutat au descris o oportunitate „unică în viață“ de a pune în aplicare sisteme care ar putea transforma industria și construi o economie circulară a materialelor plastice.
Oceane de deșeuri
Dimensiunea utilizării deșeurilor de plastic de către omenire este greu de înțeles. Un studiu din 2020 a estimat că toată cantitatea de plastic din lume ar depăși-o pe cea a tuturor animalelor de pe Pământ.
Iar, din această masă de plastic, Programul Națiunilor Unite pentru Mediu a estimat că aproximativ o treime fabricată în fiecare an este destinată produselor de unică folosință, cum ar fi ambalaje, sticle și pungi.
O foarte mare parte din aceste deșeuri ajung în căile navigabile și, în cele din urmă, în oceane, unde pot persista timp de decenii sau, în unele cazuri, secole.
„Nu cred că este exagerat
să spunem că viitorul
oceanului este în joc“
Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii, cea mai mare rețea de mediu din lume, cu peste 1.400 de organizații membre, a estimat că 14 milioane de tone de plastic ajung în ocean în fiecare an, reprezentând 80% din toate deșeurile marine.
Douglas McCauley, profesor de științe oceanice la Universitatea din California, Santa Barbara, a declarat că amploarea acestor deșeuri a devenit evidentă atunci când a colectat resturi de plastic din cuiburile păsărilor marine de pe insulele din Pacific, la mai mult de 1.800 de kilometri de continent.
„Cred că poluarea cu plastic a ajuns să devină noul cancer al mării“, a spus McCauley. „Există balene care consumă milioane de particule de microplastic în cursul unei zile, înghițind plancton“.
Dincolo de efectele asupra animalelor mari, inclusiv încurcarea, otrăvirea și altele, McCauley a declarat că este îngrijorat de ceea ce deșeurile de plastic fac celor mai mici forme de viață marină care constituie baza sistemului alimentar al oceanului.
INTERVENȚIE O mașină colectează gunoiul din râul Juan Diaz, din Panama City. În doi ani a colectat 280 de tone de gunoi.
„Habar nu avem ce înseamnă pierderea părții de jos a lanțului trofic, care este aproape sigur afectată de aceste bucăți de microplastic și nanoplastic“, a spus el. „Nu cred că este exagerat să spunem că viitorul oceanului este în joc“. Nu doar oceanele sunt în pericol.
Fabricarea plasticului are, de asemenea, un impact semnificativ asupra climei noastre. Deoarece majoritatea materialelor plastice sunt fabricate din produse petrochimice, producerea lor emite gaze cu efect de seră în atmosferă.
Cercetătorii de la Lawrence Berkeley National Laboratory au constatat că producția principalelor tipuri de polimeri plastici a reprezentat aproximativ 5% din totalul emisiilor globale de gaze cu efect de seră - mai mult decât sectorul aviației. Un număr tot mai mare de cercetări indică, de asemenea, efectele asupra sănătății umane asociate cu expunerea la unele componente ale materialelor plastice.
Dr. Leonardo Trasande este profesor de pediatrie la Universitatea din New York și conduce Centrul NYU Langone pentru investigarea pericolelor de mediu. Trasande este, de asemenea, un observator oficial în cadrul discuțiilor privind Tratatul ONU privind materialele plastice, reprezentând Societatea Endocrinică, o organizație formată din peste 18.000 de oameni de știință și medici care se concentrează asupra modului în care substanțele chimice utilizate în materiale plastice afectează funcția hormonală.
Cantitatea totală de
plasticdin lume ar
depăși-o pe cea a
tuturor animalelor
din lume
„Presupunem că atunci când vedem plastic în ocean nu suntem afectați“, a declarat Trasande pentru Newsweek. Dar cercetarea sa și multe alte studii leagă substanțe chimice precum ftalații și bisfenolii utilizați în unele materiale plastice de o serie de efecte asupra sănătății, inclusiv probleme de dezvoltare la copii, obezitate și diabet.
„Avem dovezi puternice privind efectele asupra sănătății umane ale unui mic subset al acestor substanțe chimice, ceea ce, din păcate, ne spune că ar putea exista o problemă mai mare decât ceea ce știm acum“, a spus el. De la începerea procesului de elaborare a tratatului ONU, în 2022, Trasande a declarat că a avut loc o „schimbare radicală“, pe măsură ce sfera discuțiilor s-a extins de la simpla reducere a deșeurilor, la includerea preocupărilor privind sănătatea umană.
McCauley a declarat, de asemenea, că progresele înregistrate în cadrul discuțiilor privind tratatul l-au făcut să fie „prudent optimist“ cu privire la potențialul de a ridica succesul peticit din unele state și orașe din SUA, la un efort unificat, suficient de mare pentru a face față dimensiunii unei provocări atât de complexe precum criza deșeurilor din plastic. „Este o problemă globală, deci necesită o soluție globală“, a spus el.
El și colegii săi au dezvoltat un model de învățare automată pentru a determina posibilele reduceri ale deșeurilor din combinații de abordări diferite luate în considerare în cadrul discuțiilor privind tratatul.
„Ceea ce am descoperit cu adevărat este că nu există un glonț de argint“, a declarat Neil Nathan, cercetător marin și specialist în politici la UCSB. „De fapt, va fi nevoie de o întreagă suită de astfel de politici pe care am dori să le vedem în tratat“.
MUNCĂ DE FĂCUT Operatorii scot pungile de plastic în timp ce sortează materialele reciclabile. În ritmul actual, deșeurile din plastic aproape se vor dubla până în 2050
McCauley și cercetătorii de la UCSB și Universitatea Berkeley, din California, și-au publicat recent concluziile în revista Science. În condițiile menținerii situației actuale, aceștia au constatat că deșeurile de plastic la nivel mondial aproape se vor dubla până în 2050, ajungând la 121 de milioane de tone metrice. Emisiile anuale de gaze cu efect de seră generate de această producție de plastic vor crește cu 37%.
Cu toate acestea, autorii au constatat că o combinație de doar patru abordări politice ar putea scădea, până la mijlocul secolului, emisiile de plastic cu o treime și ar putea reduce deșeurile de plastic cu 90%. Acestea includ un mandat de reciclare, o taxă pe ambalaje, investiții în infrastructura de gestionare și reciclare a deșeurilor și, poate cel mai important, un acord de limitare a producției de noi materiale plastice la nivelurile din 2020.
„Plasticul este un material valoros, cred că recunoaștem cu toții acest lucru“, a declarat McCauley, menționând rolul important al acestui material în dispozitivele medicale care salvează vieți și în automobilele mai eficiente. „Dar scopul său cel mai important în societate și în economie nu este fabricarea unui pai pe care îl folosim timp de 35 de secunde și care are o durată de viață de 350 de ani în mediu“.
Pentru a-și susține punctul de vedere, McCauley a prezentat negociatorilor americani din cadrul tratatului ONU un cadou: o mostră de capace de sticlă, brichete și resturi de plastic pe care le-a colectat din cuiburile păsărilor marine de pe atolul Midway.
Progres în afaceri
În ultimii doisprezece ani, Erin Simon a construit parteneriate între întreprinderile care se ocupă cu materialele plastice și grupurile de mediu. Simon are o experiență în lumea corporațiilor - a fost inginer de ambalaje la HP - iar acum își pune la treabă legăturile de afaceri la World Wildlife Fund, unde este vicepreședinte și șef al departamentului de deșeuri de plastic și afaceri.
„Nu suntem capabili să gestionăm plasticul pe care îl avem astăzi“, a declarat Simon pentru Newsweek, adăugând că proiecțiile analiștilor din industrie arată că producția de plastic în ritmul actual de creștere se va dubla până în 2040. „Nu vom fi în stare să recuperăm timpul pierdut cu ceea ce producem“.
WWF este o organizație non-profit de mediu, dar grupul are aliați în sectorul privat - aproximativ 250 de membri ai Coaliției de afaceri pentru un tratat global privind materialele plastice, la formarea căreia Simon a contribuit activ. Aceasta a declarat că întreprinderile își dau seama că nu își pot atinge propriile obiective de reducere a deșeurilor de plastic acționând singure.
INIȚIATIVĂ Reciclarea sticlelor PET se apropie de 30% (foto sus), în timp ce proiectul Petaluma Reusable Cup a fost un succes (foto jos)
„Există o mulțime de companii care și-au luat foarte multe angajamente publice privind utilizarea conținutului reciclat și reciclarea produselor lor“, a spus ea.
„Este foarte dificil ca acest lucru să se întâmple dacă nu există infrastructură, dacă nu există politici și dacă nu există colectare“.
Simon a declarat că un tratat de anvergură mondială ar putea stimula finanțarea reciclării și ar permite adoptarea unor modele universale pentru produsele din plastic și eliminarea materialelor problematice - măsuri esențiale pentru îmbunătățirea reciclării plasticului.
„Avem nevoie de sisteme de reciclare care funcționează“, a spus ea. „În prezent, acestea sunt stricate“.
Agenția pentru Protecția Mediului din SUA a declarat că, în timp ce reciclarea câtorva tipuri de recipiente din plastic, cum ar fi borcanele din plastic dur PET și sticlele HDPE, se apropie de 30% în SUA, rata de reciclare pentru toate materialele plastice este mai mică de 9%. „Nu vreau să spun că reciclarea plasticului este un proces care nu funcționează, aș spune că reciclarea plasticului este în creștere“, a declarat pentru Newsweek directorul executiv al U.S. Plastics Pact, Jonathan Quinn.
Plastics Pact este o colecție de companii și organizații din întregul lanț valoric al industriei care lucrează pentru o economie circulară a materialelor plastice.
„Avem nevoie de sisteme de
reciclare care funcționează...
Astăzi, acestea sunt defecte“
„Provocările sunt diferite față de momentul în care sistemul de reciclare a fost conceput și dezvoltat cu mulți ani în urmă“, a declarat Quinn. Quinn face parte din o a doua generație de profesioniști din industria plasticului, al cărui tată a lucrat în domeniul ambalajelor din plastic, și și-a cunoscut soția la un eveniment din această industrie. „Viața mea s-a învârtit în jurul acestui domeniu“, a spus el.
Din punctul de vedere al lui Quinn, o parte din munca sa constă în corectarea unor greșeli făcute de generația anterioară.
„Tatăl meu nu și-a făcut niciodată griji cu privire la impactul ambalajelor asupra mediului“, a spus el. „Nu era ceva la care se gândeau“.
În iunie, Pactul privind materialele plastice a lansat a doua sa „foaie de parcurs“, o serie de obiective de reducere a deșeurilor de plastic și de îmbunătățire a reciclării până în 2030. Aceasta a pus accentul pe inițiativele de reutilizare, precum Petaluma Reusable Cup Project, ca strategie-cheie, precum și pe designul care încurajează ambalajele reutilizabile, reciclabile sau compostabile.
De asemenea, actorii din industrie din cadrul Pactului privind materialele plastice doresc să elimine ceea ce se numește „materiale plastice problematice“. Este vorba despre o listă lungă de produse care nu sunt necesare, cum ar fi paiele și agitatoarele; unele substanțe chimice care ar putea amenința sănătatea umană; și altele care îngreunează reciclarea sau compostarea deșeurilor. Quinn a declarat că aceste măsuri, împreună cu cerințele semnificative privind conținutul reciclat, pot contribui la creșterea accesibilității materialelor plastice reciclate. Această schimbare economică este cheia, a spus el, pentru stimularea reciclării și reducerea deșeurilor din plastic.
„Trebuie să facem ca prețul conținutului reciclat din materiale plastice să fie cât mai apropiat de costul materialelor virgine pentru a le face viabile din punct de vedere financiar“, a spus el.
O „relansare“ a reciclării
Diferența dintre promisiunile industriei privind reciclarea și rata conținutului reciclat real a erodat încrederea publicului și a declanșat un val de procese împotriva companiilor din lanțul valoric al materialelor plastice. Datele Harris Poll publicate în noiembrie de grupul pro-reciclare Keep America Beautiful au arătat că 63% dintre oameni dau o notă „C“ performanței naționale în materie de reciclare, iar 22% o notează cu „D“ sau „F“.
De exemplu, anul trecut, când procurorul general din New York, Letitia James, a dat în judecată PepsiCo și
Frito-Lay. procesul a atras atenția PepsiCo asupra afirmațiilor publice repetate conform cărora reciclarea va „menține materialul în economia circulară“ și „va asigura că materialele valoroase care sunt utilizate în ambalaje sunt reciclate și reutilizate, în loc să devină deșeuri“.
Cu toate acestea, procurorul general a susținut că multe dintre ambalajele produselor alimentare ale companiei nu sunt reciclabile. În plus, sticlele pot fi reciclate doar de un număr limitat de ori. Newsweek a contactat PepsiCo pentru comentarii. Judecătorul Emilio Colaiacovo din New York a respins recent cazul, dar luna trecută comitatul Los Angeles a dat în judecată PepsiCo și Coca-Cola, aducând argumente similare, conform cărora companiile au indus în eroare publicul cu privire la reciclabilitatea ambalajelor lor. Companiile producătoare de băuturi au negat acuzațiile.
EFORT DE ECHIPĂ Plasticul este colectat de pe o plajă. „Problema globală“ necesită o „soluție globală“, spune Douglas McCauley
Într-o declarație pentru Newsweek, PepsiCo a declarat că societatea „rămâne serioasă“ în ceea ce privește reducerea plasticului și reciclarea eficientă. „Vom continua să colaborăm cu parteneri cheie pentru a promova politici inteligente de colectare a materialelor, pentru a îmbunătăți infrastructura de reciclare, pentru a crește gradul de conștientizare a consumatorilor cu privire la importanța reciclării și pentru a stabili parteneriate axate pe reducerea deșeurilor și pe explorarea unor soluții inovatoare la poluarea cu plastic“, se arată în declarație.
În septembrie, procurorul general al Californiei, Rob Bonta, a dat în judecată ExxonMobil pentru ceea ce el a numit o „campanie de înșelăciune“ de promovare a așa-numitei reciclări avansate, care utilizează căldură ridicată și procese chimice pentru a descompune materialele plastice. Într-o declarație pentru Newsweek, ExxonMobil a spus: „În loc să ne dea în judecată, ar fi putut colabora cu noi pentru a rezolva problema și a păstra plasticul departe de depozitele de deșeuri“.
Kate Bailey este ofițer șef de politici pentru Asociația reciclatorilor de plastic, un grup comercial vechi de 30 de ani. Ea a declarat că procesele în justiție reprezintă probabil o motivație pentru companii să depună mai multe eforturi pentru a găsi soluții.
„Litigiile sunt întotdeauna o preocupare, dar de fapt este vorba doar de presiunea publică“, a spus Bailey. „Publicul este supărat pe materiale plastice la multe, multe niveluri, iar companiile răspund la acest lucru într-o varietate de moduri“.
Bailey a lucrat în domeniul reciclării timp de 20 de ani și se enervează un pic la ideea că reciclarea plasticului nu funcționează. „Reciclarea plasticului funcționează în fiecare zi în Statele Unite“, a spus ea. „Trebuie doar să funcționeze mult mai bine“. Ratele de reciclare pentru toate materialele au stagnat, a adăugat ea, iar reciclarea are „într-adevăr nevoie de un fel de repornire“.
Toate formele de reciclare se confruntă cu provocări economice, a continuat Bailey, dar reciclarea plasticului este, de asemenea, împiedicată de ceea ce ea a numit „wish-cycling“, în care consumatorii pun în pubelele de reciclare obiecte care nu pot intra în acest proces. Aici intervine designul produselor, cum ar fi pubelele de reciclare din Petaluma, cu fante care se potrivesc cu forma și culoarea violet a paharelor.
„Sarcina nu poate fi a consumatorului“, a spus ea. „Există prea multă confuzie în jurul a ceea ce poate fi reciclabil“. Bailey a spus că tratatul ONU este o oportunitate de a „armoniza“ regulile de proiectare globale pentru materiale plastice, astfel încât mai multe materiale să fie reciclabile.
Ea a spus că politicile de responsabilitate extinsă a producătorilor, sau EPR, pot ajuta la transferarea costurilor de colectare a plasticului către producători pentru a plăti reciclarea, gestionarea adecvată a deșeurilor și programele de reumplere, cum ar fi cel testat în Petaluma. Și ea a reluat apelul lui Quinn pentru politici care pun materialele plastice reciclate pe picior de egalitate economică cu materialele plastice virgine.
„Lucrările Organizației Națiunilor Unite în vederea elaborării Tratatului mondial privind materialele plastice reprezintă cu siguranță un punct de cotitură în ceea ce privește modul în care gestionăm, consumăm și eliminăm plasticul“, a spus ea. „Cred că, peste câțiva ani, ne vom gândi la acest lucru ca la un moment în care s-a produs o schimbare masivă“.
