Represiunea de la mitingul diasporei din 10 august seamănă într-un fel cu mineriada din 13-15 iunie 1990, doar că, de această dată, jandarmii au făcut singuri „treaba murdară“ dorită de guvernanți, iar justiția nu mai e controlată de putere.
Violența care avea să se întâmple a fost anunțată nu doar de provocatorii de pe rețelele sociale care se arătau de acord cu orice mișcare care va duce la căderea Executivului, ci și de liderul PSD, Liviu Dragnea, care, cu o seară înainte, „spera“ că „vor fi proteste pașnice“, adăugând cumva cinic că „fiecare decide“ acolo „ce vrea să facă“. În același timp, un personaj ciudat, originar din Videle, județul Teleorman, Ovidiu Grosu, autointitulat „adevăratul organizator“ al mitingului diasporei, a vorbit despre „o revoluție“ însoțită de „flăcări, fum și sânge pe străzi“: „dacă jandarmul îmi pune bastonul în gât sau pistolul în cap eu am dreptul să-i iau viața“. Grosu a fost pus înaintea protestului sub acuzare de DIICOT, dar obiectivul anunțat de acesta și-a urmat cursul și, într-adevăr, în noaptea de 10 august, protestul a fost cu gaze lacrimogene, bătăi crunte încasate de manifestanți pașnici, incendii și spargeri ale provocatorilor.
Numărul mare al jandarmilor, mulți dintre ei aduși de la Craiova, din fieful Olguței Vasilescu, una dintre pupilele lui Liviu Dragnea, a fost determinat de o solicitare a lui Emanuel Cioacă, apropiat al PSD, care în numele diasporei a cerut la Primăria Generală autorizație pentru un miting de un milion de persoane. Autorizarea nu a mai avut loc, fiindcă Cioacă nu era reprezentantul niciunei organizații serioase, dar efectivele jandarmilor au fost supradimensionate pe măsura solicitării sale.
