În această sâmbătă, pe 17 aprilie, Biserica Ortodoxă cinsteşte una dintre cele mai mari minuni săvârşite de Iisus Hristos în viaţa pământeană, învierea lui Lazăr. Sete sâmbăta lui Lazăr, cunoscută și Sâmbăta Floriilor.
Tot în această zi este sărbătorit Sfântul Simeon, fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului şi Dreptului Iosif, şi al Mariei, părinții lui Iisus
În această zi românii respectă unele tradiții străvechi despre care cred că le aduc noroc și bunăstare.
Astfel, în Sâmbăta lui Lazăr, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morții, care așteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ.
Sâmbăta Floriilor. Obiceiuri străvechi respectate de români. De ce să mănânci plăcintă cu mere
Conform tradiției populare, în Sâmbăta Floriilor nu se spală deloc și nu se coace, iar credincioșii încearcă să trăiască în cumpătare. Se spune că cei care nu respectă aceste tradiții și fac treburi gospodărești pot avea parte de ghinion sau necazuri.
Se spune că Sâmbăta lui Lazăr este una dedicată iertării, așa că este bine să îi ierți pe cei care ți-au greșit și să nu te superi sau să te cerți cu nimeni.
Citește și: De ce ține Postul Paștelui 40 de zile? Care sunt semnificațiile acestui număr? De ce pare mai lung?
Pe lângă aceste recomandări, credincioșii sunt sfătuiți să se roage pentru sufletele celor adormiți, să dea de pomană și să aprindă lumânări la mormintele acestora.
Nu este bine să se spele rufe sau să se facă munci agricole în gospodărie. Aceste restricții sunt menite să respecte solemnitatea zilei și să pregătească sufletele pentru săptămâna ce urmează, cea a Patimilor.
Totuși, pe lângă aceste reguli, românii din majoritatea zonelor din țară țin cont și de alte obiceiuri străvechi importante.
De ce să faci plăcinte cu mere
Una dintre cele mai îndrăgite tradiții în această zi este pregătirea plăcintelor, un gest de generozitate și comuniune. Femeile fac plăcinte și le dau de pomană apoi oamenilor nevoiași, dar și rudelor și musafirilor, ca un simbol al recunoștinței și speranței în învierea sufletelor adormite. Un alt obicei creștin are legătură cu mai mulți copii care merg la colindat prin sate.
În unele zone din țară, copiii se îmbracă în albă și merg la colindat din casă în casă, relatând prin cântec povestea lui Lazăr. Cei care primesc copii la colindat trebuie să îi răsplătească la final cu ouă albe nefierte pentru Paște.
De asemenea, în Dobrogea, există tradiția ca în Sâmbăta lui Lazăr fetele să meargă prin sat pentru a colinda. Acestea se trezesc dis de dimineață, se îmbracă în costume populare și merg din casă în casă pentru a povesti moartea lui Lazăr.
Fetele tinere plantează flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite, scrie wowbiz.ro.
Minunea învierii lui Lazăr
Evenimentul s-a petrecut în localitatea Betania, unde Lazăr, prietenul lui Iisus, murise de patru zile. Învierea lui Lazăr a fost descrisă în Sfânta Evanghelie după Ioan în Capitolul 11, versetele de la 1-45.
Sfântul Evanghelist Ioan ne spune că Lazăr, originar din Betania (localitatea palestiniană Al-Izzariya de astăzi), ca şi surorile lui, Marta şi Maria, făcea parte din grupul persoanelor preţuite de Iisus.
Mai mult, tradiţia spune că Lazăr era fiul fariseului Simon, în casa căruia s-a pregătit Cina Mântuitorului, scrie ziarulunirea.ro.
Iisus era departe de Betania, într-un ţinut pustiu, când surorile lui Lazăr i-au trimis mesageri şi îl chemau să vină repede la casa lor, pentru că Lazăr era foarte bolnav, dar Evanghelistul Ioan nu menţionează amănunte despre boala lui Lazăr.
Citește și: Cum va fi vacanţa de Paşte anul acesta şi câte zile vor fi libere
În acea zonă pustie, Iisus se retrăsese cu ucenicii săi, pentru a se feri de răzbunarea conducătorilor religioşi ai evreilor. Numeroasele minuni săvârşite de Iisus atunci, ca şi mustrările adresate acestora de Hristos i-au îndârjit pe aceştia, dornici să-l prindă şi să-l omoare.
Iisus a ajuns în Betania în a patra zi de la moartea lui Lazăr.
În acest timp, familia îndoliată a lui Lazăr era consolată de prietenii familiei, după marea pierdere. Când a ajuns la marginea satului, Iisus a fost întâmpinat de Marta, care i-a spus : „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”.
Atunci Hristos i-a răspuns: „Eu sunt învierea şi viaţa!”. Iisus a vrut s-o încurajeze : adică El, care a făcut atâtea minuni, are putere să biruiască moartea. La scurt timp a întâlnit-o şi pe Maria, cealaltă soră a lui Lazăr, care auzise că Învăţătorul a sosit în satul lor şi i-a spus şi ea: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele nostru n-ar fi murit. Dar şi acum, dacă ai voi, îl poţi învia, căci poţi!
Evanghelistul consemnează că „văzând durerea surorilor lui Lazăr şi a prietenilor acestora, Iisus S-a întristat şi, în faţa mormântului lui Lazăr, a plâns. Hristos, Viaţa şi dătătorul vieţii, era în acea clipă faţă în faţă cu moartea”.
„Atunci Iisus Hristos s-a rugat Tatălui Ceresc pentru minunea care urma să se împlinească, le-a cerut celor prezenţi să înlăture piatra de la uşa mormântului şi a strigat cu voce tare: „Lazăre, ieşi afară!”
Acesta a ieşit din mormânt, aşa cum fusese îngropat, înfăşurat în giulgiu şi cu mahrama pe faţă. Minunea a trezit şi bucurie, şi uimire, şi cutremurare în rândul celor prezenţi.
Unii au crezut în minunile lui Hristos, alţii au hotărât să-L pârască fariseilor. Cu acest prilej, sinedriul s-a întrunit şi atunci s-a hotărât uciderea lui Iisus, dar şi a lui Lazăr cel înviat, potrivit romaniatv.net.
Citește și: ANPC recomandă populației să fie atentă la produsele de post. Ce ingrediente periculoase conțin
Cine este Sfântul Simeon, sărbătorit pe 27 aprilie
Tot pe 27 aprilie în calendarul ortodox este pomenit Sfântul Apostol Simeon
Sfântul Simeon a fost fiul lui Cleopa, fratele mai mic al Sfântului şi Dreptului Iosif, şi al Mariei. Ajungând el în vârstă şi auzind despre minunile Domnului nostru Iisus Hristos, a crezut Într-însul.
Sfântul Simeon a fost episcop în Ierusalim, ales de Sfinţii Apostoli după uciderea Sfântului Apostol Iacov, întâiul episcop al sfintei cetăţi a Ierusalimului. Moartea Sfântului Apostol Iacov a fost urmată, în anul 70, de căderea Ierusalimului, cucerit de romani.
Templul din Ierusalim a ars atunci până la temelie după cuvântul Mântuitorului Hristos: "Vedeţi toate acestea? Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească" (Matei 24, 2).
"Iar după risipire, s-au adunat ucenicii Domnului care erau între cei vii, împreună cu cei care după trup au fost rudenie lui Hristos Domnul, şi acest sfânt Simeon, fiul lui Cleopa, nepotul şi fiul de frate al lui Iosif şi rudenia Domnului, l-au pus al doilea episcop al Ierusalimului - în locul Sfântului Iacov -, căci acum Ierusalimul, începuse iarăşi a fi locuit de oamenii cei ce rămăseseră".
Sfântul Simeon a suferit moarte martirică, în timpul domniei împăratului Traian (98-117), la vârsta de peste o sută de ani, pentru două motive: întâi, fiindcă era de neam împărătesc, din casa regelui David, iar al doilea, pentru că era creştin.
"Deci, Sfântul Simeon, ca cel din Seminţia lui David şi ca cel ce credea în Hristos, fiind rudă cu El, a fost prins de păgâni, după porunca lui Attic antipatul. Fiind bătrân Sfîntul Simeon, căci avea mai mult de o sută de ani, după multe chinuri, pe cruce fiind pironit, ca şi Hristos Domnul, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu", scrie Agerpres.
