Creștinii ortodocși sărbătoresc un mare sfânt pe 3 aprilie. El a fost un sprijin pentru credincioși. Această sărbătoare este într-o zi de miercuri.
Românii au multe superstiții legate de aceasta și nu fac sub niciun chip anumite lucruri.
Sărbătoare 3 aprilie. Trei lucruri complet interzise în această zi. Ce sfânt este în calendar?
În ziua Sfintei Miercuri nu se făceau nunți, nu se mergea în pețit, erau interzise petrecerile și distracțiile. Mai multe miercuri de peste an aveau statut de sărbători: Miezul Paresimilor, Miercurea Strâmbă. Dintre zilele lucrătoare, miercurea este considerată o zi curată și binefăcătoare, prielnică muncilor în afara casei (semănat, arat, cosit). Despre persoanele născute miercurea se spune că sunt active și puternic ancorate în realitate, loiale, dar și intolerante, scrie Libertatea.
Citește și: Ce se întâmplă dacă lucrezi când e cruce neagră în calendar. Semnificația acestor sărbători
Sfântul Cuvios Nichita Mărturisitorul este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 3 aprilie.
S-a născut în Cezareea Bitiniei, din părinţi dreptcredincioşi. Tatăl său se numea Filaret şi s-a făcut monah, după moartea soţiei, mama Sfântului Nichita. Pruncul Nichita a fost lăsat în grija bunicii din partea tatălui.
Sfântul Nichita a trăit în perioada iconoclasmului (un curent eretic care impunea distrugerea icoanelor).
S-a călugărit în Mănăstirea Midichiei, a neadormiţilor, unde era egumen stareţul Nichifor. După şapte ani de vieţuire în mănăstire, a fost silit de egumen să se preoţească şi l-a hirotonit însuşi patriarhul Constantinopolului, Tarasie. Sfântul Tarasie a ocupat scaunul patriarhal al Constantinopolului la rugămintea împărătesei Irina (regentă între anii 780-797; împărăteasă între anii 797-802), deşi era mirean, în dorinţa de a pune capăt tulburărilor iconoclaste şi de a restabili dogma dreptei credinţe.
După hirotonie, Sfântului Nichita i s-a încredinţat toată rânduiala mănăstirii, ca ajutor al cuviosului Nichifor, slăbit de bătrâneţe, căruia i-a urmat la stăreţie.
Citește și: Cine a fost războinicul retras la mănăstire și în peșteră? E un sfânt
Lupta împotriva icoanelor, în noul ei val, după moartea împărătesei Irina, a fost deschisă de împăratul Leon Armeanul, în anul 813. Dreptcredincioşii erau prigoniţi, clericii surghiuniţi şi însuşi patriarhul a fost înlocuit cu un om al împăratului, trecut în câteva zile prin toate treptele ierarhiei.
În această perioadă, împreună cu alţi egumeni, Sfântul Nichita a fost închis în temniţă şi, apoi, trimis în surghiun pe o insulă mică, care purta numele Sfintei Muceniţe Glicheria, pentru că acolo se aflau sfintele ei moaşte.
Biserica şi mănăstirea zidite în numele Sfintei Glicheria erau încredinţate de autorităţi unui oarecare Antim. "Acel om era foarte rău, vrăjitor, urâtor de cele sfinte, rău-meşteşugar, vrăjmaş viclean, mândru şi nemilostiv, pentru a lui sălbăticie şi rău nărav, locuitorii de acolo îl numeau Caiafă".
Acestui Antim i se făgăduise o mare răsplată dacă va putea să îl convingă pe Sfântul Nichita să treacă de partea ereticilor. Pentru aceasta îl chinuia mult, închizându-l într-o temniţă foarte strâmtă şi printr-o gaură îi dădea foarte puţină mâncare.
Slăbit de suferinţe şi de bătrâneţe, la sfârşitul prigoanei, Sfântul Nichita nu s-a mai întors la mănăstirea sa, ci a rămas la linişte, într-un schit, de unde s-a mutat la Domnul, scrie Agerpres.
Tot în această zi, Sf. cuv. Nichita Mărturisitorul este sărbătorit și în calendarul Greco-catolic, iar în cel romano- catolic se sărbătorește Ss. Alois Scrosoppi, pr.; Sixt I, pp.
